ADHD, boala impulsivilor

ADHD, boala impulsivilor

Lipsa de concentrare şi irascibilitatea sunt semne ale tulburării hiperkinetice. O deficienţă specifică mai ales copiilor, ADHD este prezentă şi la adulţi. 60 la sută din copiii care au afecţiunea manifestă simptomele bolii şi la maturitate.

ADHD (sindrom hiperkinetic cu deficit de atenţie) este o tulburare neurobiologică manifestată prin neatenţie, hiperactivitate şi prin impulsivitate. Adulţii care suferă de ADHD au boala din copilărie. De altfel, copiii care trăiesc într-un mediu familial stresant şi care sunt expuşi din primii ani de viaţă la fum de ţigară riscă să dezvolte ADHD permanent. Specialiştii susţin că cinci la sută din copiii de vârstă şcolară au această afecţiune, iar aproximativ 60 la sută din aceştia păstrează simptomele şi la maturitate.

Adulţii cu ADHD se deosebesc de ceilalţi prin comportament. Mai exact, aceştia sunt dezorganizaţi, nu se pot concentra, nu reuşesc să respecte termenele-limită şi au probleme cu memorarea pe termen scurt. În plus, o astfel de persoană este nevoită să-şi schimbe slujba foarte des şi, prin urmare, performanţele sale profesiole sunt slabe.

Dar există şi situaţii în care bolnavul face eforturi substanţiale pentru a se concentra asupra unui lucru, dar cu condiţia să fie într-adevăr motivat.

„Stabilirea diagnosticului creează posibilitatea instituirii precoce a tratamentului atât la copii, cât şi la adulţi, cu posibilităţi de control al problemelor comportamentale, de concentrare, de atenţie sau al impulsivităţii, cu prevenirea irascibilităţii şi a agresivităţii”, explică doctorul Petronela Paziuc, medic primar psihiatru la Spitalul de Psihiatrie din Câmpulung.

Mai frecventă la bărbaţi

Persoanele de sex masculin sunt mai frecvent afectate decât cele de sex feminin, spun specialiştii. „Ideea că ADHD este mai frecvent întâlnită la băieţi decât la fete este general- acceptată, dar raportul este greu de determinat. Rata mai mare a tulburărilor de conduite întâlnite la persoanele de sex masculin le determină pe acestea să meargă mai des la psiholog”, explică psihoterapeutul Rodica Obancea. Numai medicul poate pune un diagnostic exact, deoarece mulţi copii afectaţi pot trece neobservaţi.

„Doar 30 la sută din copiii cu ADHD manifestă delicvenţă juvenilă şi comit infracţiuni, dacă afecţiunea nu este depistată la timp şi tratată”, completează doctorul Petronela Paziuc.

Pacientul învaţă să facă faţă stresului

În cazul acestei boli, tratamentul medicamentos trebuie combinat cu terapiile de comportament, pentru ca adultul să-şi „gestioneze” simptomele.  Împreună cu psihiatrul, persoana cu ADHD va face terapii individuale de conştientizare a comportamentului, pentru a-şi îmbunătăţi stima de sine. În plus, va învăţa tehnici de management al stresului, pentru a diminua starea de anxietate.

Tratamentul nu implică doar schimbarea obiceiurilor zilnice, ci şi a modului de a se comporta în cele mai diferite situaţii. De asemenea, persoana cu ADHD are nevoie de suportul familiei, prietenilor şi colegilor.