VIDEO Titus Corlăţean avertizează: O divizare a Ucrainei ar genera consecinţe grave în toată regiunea

Invitatul ziaristului Dan Marinescu la Adevărul Live a fost ministrul de Externe al României, Titus Corlăţean, care a explicat, printre altele, şi ce ameninţări planează asupra minorităţii româneşti din Ucraina.

Mulţi analişti au lăudat rolul jucat de diplomaţia poloneză în negocierile cu Ucraina. Putea România să joace un rol activ în Ucraina, ţinând cont că avem şi o minoritate acolo?

Titus Corlăţean: Cuplul franco-german e unul solid, reconsolidat. Există, cu titlu de excepţie de la acest cuplu, un format care se numeşte „Triunghiul de la Weimar“. Şi poate lumea uită ă această formulă de cooperare politică solidă (Germania, Franţa, Polonia) a fost lansată la începutul anilor '90 şi la momente importante a existat această formulă care a acţionat. 

Istoria Parteneriatului Estic a apărut undeva în 2007-2008, fiind lansat la iniţiativa Poloniei şi Suediei, nu Poloniei şi României. Cei care au avut responsabilitatea României la acel moment ar putea să spună de ce Bucureşti a lipsit. Eu pot să vă dau o explicaţie destul de clară: la Bucureşti calculul de la acel moment a spus noua formulă propusă ar intra în contradicţie cu o altă iniţiativă, cea legată de Marea Neagră- Sinergia Mării Negre. Acum putem constata că a fost un calcul greşit, pentru că cele două iniţiative erau complementare. După 2009, Bucureştiul şi-a shimbat poziţia faţă de Parteneriatul Estic. 

Polonia a fost de la început titularul agreat al promovării interesului european în ceea ce priveşte miza considerată cea mai importantă din Parteneriatul Estic, Ucraina, nu Armenia şi Azerbaidjan, nu Belarus, nici măcar Republica Moldova şi Georgia. 

Cât de periculoasă este situaţia din Ucraina pentru România? Care e cel mai rău scenariu?

Vorbim ipotetic. O stare de instabilitate, un război civil, victime şi o divizare a Ucrainei între zona estică, rusofonă, şi cea vestică, mai apropiată de UE, ar genera consecinţe foarte serioase în ansamblul regiunii şi nu e vorba numai de Ucraina, ci şi de alţi actori din regiune. 

Există un interes internaţional, european legat de necesitatea stabilităţii în Ucraina, legat de necesitatea unei soluţii politice care să păstreze integritatea teritorială a Ucrainei. 

De ce ar fi periculoasă pentru noi o divizare a Ucrainei?

Analiza este mult mai complexă şi ar putea lua în discuţie specificul regional, interesele din Ucraina care, în acest moment, au fost diferite: ştim situaţia din Crimeea, ştim de existenţa bazei militare ruse, ştim că există tensiuni şi dorinţă de autonomie sporită spre independenţă sau de orientare spre Moscova. Astfel de evoluţii cu o componentă de securitate foarte serioasă sunt lucruri care evident ne preocupă. 

A existat o discuţie în alte state, Ungaria, Polonia, legate de un eventual aflux masiv migrator dintre Ucraina. În România, nu am avut semnalat ceva special. Fluxul de treceri peste frontiere  a scăzut. Asta nu înseamnă că nu trebuie să fim foarte atenţi. 

Ce se întâmplă cu minoritatea românească de acolo?

Situaţia comunităţii româneşti istorice din Ucraina ne interesează în cel mai înalt grad. Prezervarea identităţii naţionale constituia şi constituie un punct pe agenda bilaterală cu Ucraina. Avem un comitet mixt care nu prea a mai funcţionat şi dorim să-l relansăm atunci când situaţia politică de la Kiev se va aşeza. Am păstrat legătura cu reprezentanţii comunităţii româneşti, cu liderii politici. Situaţia era mai complexă decât ce au prezentat simplist uneori în România comentatori pregătiţi să dea  mesaje de intervenţie românească în Ucraina. 

Comunitatea românească are şi a avut  un protocol încheiat cu Partidul regiunilor, înainte de campania electorală anterioară, care cuprindea câteva elemente importante:asigurare reprezentării politice în Parlament prin unul din liderii importanţi ai comunităţii, confirmarea sprijinului integrării europene a Ucrainei. Comunitatea românească prin protocolul semnat cu acel partid spunea foarte clar că suntem interesaţi de direcţia europeană a Ucrainei.

Existau şi alte puncte precum sprijinul logistic pentru şcoli. Legat de această recunoaştere a legii privind limbile regionale minoritare, care nu face decât să pună în practică nişte angajamente europene ale Ucrainei legate de carta europeană a limbilor regionale minoritare. Altfel spus recunoaşterea limbii române ca limbă regională acolo unde există o prezenţă semnificativă a minorităţii româneşti. Acest lucru a devenit o realitate imperfectă pentru că aplicarea sa a fost imperfectă, şi a inclus consacrarea acelei faimoase limbi moldoveneşti. Noi am contestat imediat la nivelul miniştrilor de externe, atunci când legislaţia în Ucraina a fost adoptată. Acea legislaţie a fost contestată de la bun început de cei din ceea ce noi am numit, până de curând, opoziţie în Ucraina ţi în special acea mişcare naţionalistă.

Astăzi, odată cu schimbarea puterii în Ucraina, unul dintre primele gesturi făcute s-a referit la abrogarea acestei legi. Şi este o decizie pe care noi am condamnat-o în termeni foarte clari. Ieri, la Budapestea, am discutat cu colegii miniştri şi a fost o poziţie comună de solicitare adresată Kievului de reparare a acestei greşeli şi de adoptare a unei legislaţii mai bune care să asigure prezervarea identităţii româneşti prin intermediul limbii române.

Între cei care au venit la putere acum se află şi o grupare naţionalistă cu care va fi destul de dificil de tratat problema minorităţilor. Şi ruşii s-au revoltat vizavi de această problemă. Noi suntem în asentimentul ruşilor?

În toată problema asta, istoric vorbind, am cam căzut victime, pentru că abrogarea legislaţiei respective îi cam viza pe rusofonii din Ucraina. Mesajul nostru a fost foarte clar şi către instituţiile europene.  

România susţine traseul european al Ucrainei care presupune nişte criterii, iar acestea presupun respectarea comunităţii româneşti din Ucraina. Şi nu abandonăm această poziţie.

Titus Corlăţean la Adevărul Live FOTO David Muntean

Recunoaşte România actul de demitere a lui Ianukovici? 

România a participat la conturarea poziţiei Uniunii Europene în Consiliul de Afaceri Externe. Atunci am spus public că toate elementele importante din mandatul României s-au regăsit în mandatul Uniunii Europene cu care, de altfel, acea misiune formată din cei trei miniştri de externe s-au dus la Kiev. În orimul rând, era procesul de revizuire constituţională, mai exact întoarcerea la Constituţia din 2004 cu un element suplimentar legat de corecţia legislativă privind numirea procurorului general. Am avut mandat în acest sens şi s-a realizat.  Al doilea element a fost formarea unui guvern cu o componentă tehnocrată, deoarece este nevoie rapid ca cineva să gestioneze treburile ţării, în sensul de evita riscul separării între estul şi vestul ţării. În al treilea rând, organizarea alegerilor, element care a fost aprobat. 

Constituţia din anul 2004 nu intră în contradicţie cu legea limbilor regionale?

Nu ştiu dacă intră în contradicţie, dar exprimarea voinţei Parlamentului a reprezentat un mare pas înpoi. Şi aşteptarea României este de respectare a unor angajamente internaţionale foarte clare ale Ucrainei. 

Revin cu întrebarea: Recunoaşte România actul de demitere al preşedintelui Ianukovici?

Este poziţia europeană care ia notă şi constată că legitimitatea rezultată din mişcarea populară şi oferită unei puteri care acum se constitutie. E adevărat că Moscova are acum o altă opinie. E nevoie de un proces politic care să se bazeze pe această constituţie revizuită şi care să ducă la alegeri. În ultimă instanţă, alegerile sunt expresia noii legitimităţi. 

Statele UE au reacţionat şi ele la problema cu limbile regiunii?

Au reacţionat în măsura în care erau şi ele interesate. Există nişte promisiuni transmise prin canale mai mult sau mai puţin formale cu privire la adoptarea unei noi legislaţii şi cu consultarea reprezentanţilor din grupurile minoritare ai comunităţii româneşti, în speţă. 

România a avut dialog cu partea rusă în această perioadă?

Pe acest segment temporal, fiecare şi-a avut reprezentanţii. Poziţia noastră este aceea că toţi actorii trebuie să respecte voinţa statelor respectice în ceea ce priveşte direcţia pe care doresc să o urmeze. Am văzut care a fost reacţia Ucrainei la ieşirea oamenilor în stradă atunci când puterea politică anterioară a abandonat proiectul european. România este interesată să susţină şi tehnic Ucraina pe traseul european.

Despre Republica Moldova

Există riscul ca interesul UE pentru parcursul european al Moldovei să scadă?

Am spus de la bun început, atunci când Ucraina era în procesul de a semna sau nu (n.r. acordul de asociere), că ar fi mai confortabil pentru Republica Moldova dacă şi Ucraina ar semna acodul de asociere la UE. Reconfigurarea situaţiei politice de la Kiev şi relansarea proiectului european favorizează Republica Moldova. Pe de altă parte, vă spun foarte clar că nu există riscul slăbirii atenţiei sau susţinerii europene pentru Moldova. Aceasta deoarece Republica Moldova este ea însăşi o parte a frontierei cu UE, care are un interes susbtanţial ca la frontiera sa să existe un sta sau două state stabile, democratice care să urmeze modelul european. În UE este recunoscut efortul Republicii Moldova şi se doreşte susţinerea politică foarte serios. De asta discutăm de poziţia vizelor pe care o vom vedea rezolvată cât mai curând posibil. De asta suntem cu agenda respectivă legată de semnarea acordului până la sfârşitul lunii august. 

România este pregătită să facă faţă provocărilor din Moldova?

La nivelul UE considerăm că dialogul dintre Federaţia Rusă şi Republica Moldova pe acest subiect, al parteneriatului estic, putea să fie mai bun de ambele părţi. Dorim să comunicăm cu Moscova mai bine pentru că traseul european al Republicii Moldova nu este îndreptat împotriva Federaţiei ruse. Până la urmă există o forţă economică rusă importantă în Republica Moldova. Faptul că o ţară îşi doreşte să fie asociată economic cu Uniunea Europeană la un anumit moment nu este o chestiune îndreptată împotriva Federaţiei ruse.

La Bucureşti, oamenii politici trebuie să dea dovadă de înţelepciune politică. Redescoperirea rădăcinilor pentru cei 70% dintre cetăţenii Republicii Moldova care sunt români, tema reunificării le trezeşte emoţii. În acest moment în care se fac eforturi uriaşe pentru deschiderea traseului european al Republicii Moldova, trebuie să avem înţelepciunea să vorbim mai puţin şi să facem mult mai mult. 

Acum un an, deşi făcuse eforturi, Moldova nu era nici măcar în faza a doua. Subiectul vizelor a fost discutat politic în toate capitalele europene. S-a înţeles care este miza politică în interiorul Moldovei. Franţa susţine libera circulaţie în acest moment. Asta a apresupus un efort constant săptămână după săptămână. Azi suntem aproape de o decizie istorică vizavi de Republica Moldova.

Care e nivelul dialogului politic dintre Rusia şi România?

Aş plasa discuţia pe linia Rusia-UE. Ultimul Summit încheiat recent, pe de o parte, a confirmat un interes comun. Pe de altă parte sunt lucruri discutate direct, acolo unde sunt elemente de contencios. Nu poţi ignora un actor precum Federaţia Rusă.(...) Principalul deficit este cu Ungaria, iar al doilea cu Rusia. Este vorba de tezaurul României. Avem o discuţie cu Rusia pentru întâlnirea comisiei comune în acest an. (....)Se lucrează la o posibilă întâlnire a celor doi prim-miniştri cu o puternică componentă economică. 

Noi suntem mult mai puţin dependenţi de gazul rusesc. Noi avem resursele proprii şi le dezvoltăm. (..)Preocuparea statelor europene pentru o piată energetică integrată e o realitate. 

Cu ce lucruri bune s-a ales România în 10 ani de membru NATO?

Aderarea României la NATO a generat o reacţie de încredere din partea investitorilor şi am avut o creştere economică de peste 8%. A fost un mare beneficiu faptul că am avut acces la resurse financiare şi am avut garantată securitatea. Alianţa a evoluat. (..) La Oradea avem un centru de excelenţă NATO.