VIDEO Copilăria, cu bune și rele: de la buncărul de război la McDonald’s

Leagănul copiilor

Ziua Copilului a fost sărbătorită diferit de-a lungul timpului. De la încheierea celui de-al doilea Război Mondial și până acum, perioada copilăriei a trecut de la a fi o etapă parcursă rapid pentru a deveni un adult responsabil și nu o grijă pentru părinți, la momentul idilic din viața oricărui om în care nimic nu e imposibil.

Copilăria bunicilor noștri a coincis cu perioada de sfârșit a celui de-al Doilea Război Mondial. Puține momente frumoase din copilărie își amintesc bunicii.

Copilărie de bunic

„Eram amărâți", spun cu tristețe. Însă, chestionați insistent, povestesc despre jocurile în adăpostul de război, de momentele când reușeau să se strângă pe ulițe pentru jocuri precum oina sau țurca, după ce potoleau toate animalele. O responsabilitate importantă a bunicilor noștri erau animalele. Cei crescuți la țară aveau de cele mai multe ori grijă de vaci, oi sau capre.

Cu toții își amintesc, însă, de dropsurile în formă de om sau de candelul pe care îl mai căpătau din când în când.

Domnica Drăghici din Optași (județul Pitești) își amintește cum într-o noapte au venit cu căruțele „și i-au luat pe cei mai avuți din sat".

„Aveam o prietenă bună, Anita, pe care nu am mai văzut-o din noaptea aia. Amândouă eram de-o seamă. Aveam 12 ani", povestește Domnica resemnată.

Vorbește despre deportările din Bărăgan cu atitudinea firească a cuiva care a fost martor la eveniment.

„Nu știam de ce i-au luat. Dar ne era frică să nu ne ia și pe noi", povestește Domnica.

Generația în blugi

Părinții noștri au crescut frugal, într-o societate cu bunurile „la comun", nedrept redistribuite. Jucăriile lor erau de cele mai multe ori fabricate în curte, puterea de imaginație jucând un rol doarte important în jocurile copilăriei lor. Puțini știu că părinții noștri jucau baseball, fără să știe că e un joc american foarte cunoscut. Pentru ei era suficient că „băteau țurca" și aveau șansa să alerge pe uliță, dovedind care echipă e cea mai îndemânatică.

De 1 iunie, țiganii lingurari își extindeau activitățile și meștereau o jucărie specifică, un fel de cărucior micuț, vopsit în culori vii, pentru care fiecare copil vărsa lacrimi amare.

Neguța Tecuceanu din Videle(județul Teleorman) povestește că repsectivul cărucior era foarte râvnit.

„Banii erau puțini și trebuia să ne rugăm de părinți să ne cumpere căruciorul. Plângeam în cor. În anii în care nu reușeau ne spuneau că ni-l cumpără în anul viitor. Știam că țiganii se întorc", povestește Neguța.

Mihaela Săndulescu din Giurgiu își amintește că toți copiii înstăriți aveau role. Sigur, rolele aveau roțile dispuse pe două rânduri și aveau șiret, însă „datul cu rolele" era, se pare, o activitate a copilăriei urbane.
Cei care și-au petrecut copilăria la sate aveau parte de plăcinte, gogoși și chiar de ciocolată de casă, în ciuda lipsei rețelelor de canalizare și a apei curente.

Generația cu cheia de gât

Cei născuți în pragul lui '89, la întrepătrunderea vechiului cu noul, în timpul schimbărilor de regim și de mentalitate, au fost botezați generația cu cheia de gât. Crescuți de părinți ocupați cu serviciul, cei mai mulți și-au construit singuri jocurile copilăriei pe lângă blocuri și, uneori, în parcuri.

Noi jucam Rațele și Vânătorii cu același avânt ca și părinții noștri, desenam șotroane și săream corzi în culori fistichii, cel mai adesea fosforescente. Mâncam gumă Turbo și visam la ouă Kinder pe care le primeam la sărbători. Colecționam orice într-un spirit de a nu risipi care ne-a fost inoculat din primele zile. De la mașinuțe, la plicuri cu abțipilduri cu fotbaliști, până la mai recentele cartonașe cu Pokemon.

Dulciurile erau perfect corelate cu personajele din desene animate care ne-au obsedat copilăria.

Sailor Moon și Captain Planet sunt doar câteva dintre desenele care făceau ca străzile să fie pustii între ora 18.00 și ora 19.00, în timpul difuzării episoadelor, pe TVR 1.

Mâncam cremă Finetti cu paletuța, ciocolată Kiss și eram cu toții de acord că motanul Tom și șoricelul Jerry sunt cei doi regi neîncoronați ai desenelor animate.

Toate fetele până în 30 de ani au suspinat în copilărie la povestea Cenușăresei și a Albei ca Zăpada, așa cum au fost acestea desenate de Walt Disney. Toate erau pe casete video, pe care le dădeam de la unii la alții, puțini fiind cei care aveau întreaga colecție.

Generația McDonald`s

Copiii de astăzi își fac ziua la McDonald's și au înlocuit spatele blocului cu spațiile de joacă din mall. Mănâncă ciocolată belgiană, iar părinții lor sunt atenți la alimentația lor. Știu că anumite dulciuri conțin E-uri nocive și că fructele sunt parte importantă din dieta prichindelului.

Ei primesc Play Station-uri cu numere în coadă care nu ne spun mare lucru, pe care le prescurtează (PS1, PS2 etc) și care costă cât un frigider dichisit.

Zarzărele verzi nu sunt sănătoase, iar jucăriile lego de acum sunt atât de complicate și strălucitoare, încât  cuburile de lemn pe care le foloseam noi pentru a construi castele par bieți strămoși nedichisiți și de la țară.