Termopanele, aranjamentele florale şi aerul condiţionat, ponturi pentru hoţi

Furturile din locuinţe au înregistrat o creştere cu peste 2,5% în primul semestru din 2010, faţă de perioada similară a anului trecut. Statistica poliţiei arată că, în fiecare zi din 2010, s-au spart aproximativ zece locuinţe. Hoţii caută casele cu termopane, aranjamente florale şi aer condiţionat.

Spărgătorii aleg, în general, apartamentele situate la etajele inferioare ale blocurilor şi cele de la ultimele niveluri, care pot fi escaladate mai uşor.

Mai citeşte şi:

Doi tineri au reuşit să fure din casa unei femei 55.000 de euro (VIDEO)

De obicei, le aleg pe cele care au geamuri termopan, fără gratii, care, potrivit poliţiştilor, pot fi deschise din exterior fără prea mult efort. Aranjamentele florale şi sistemele de aer condiţionat le oferă hoţilor informaţia că locatarii sunt persoane cu bun-gust şi, probabil, cu o situaţie financiară bună. Chiar şi vilele, dacă nu au sisteme de alarmă, ajung pradă şpringarilor.

Organizaţi şi meticuloşi

Poliţiştii spun că, de obicei, pungaşii acţionează în grupuri de câte trei-patru persoane. Fiecare are rolul său bine stabilit: unul stă la pândă, în faţa blocului, altul la ieşirea din spate, dacă aceasta există, iar unul sau doi intră în locuinţă, de unde fură doar lucrurile mici, de valoare. „Acum nu se mai fură televizoare sau alte obiecte mari, pentru că sunt greu de cărat şi de ascuns. Hoţii caută bani şi bijuterii", a explicat comisarul-şef Adrian Stălinescu, şeful serviciului Furturi din locuinţe din cadrul Direcţiei de Investigaţii Criminale a IGPR. De obicei, spărgătorii pierd câteva zile stând la pândă.

Fără să ştie proprietarul, infractorii îl urmăresc pas cu pas. Ştiu totul despre el: când pleacă la serviciu, când se întoarce, câte persoane stau în locuinţa respectivă, de când nu şi-a mai ridicat corespondenţa sau dacă are câine. De multe ori sună la uşă sau la poartă, iar dacă răspunde cineva, întreabă de o adresă ori se recomandă ca reprezentantul vreunei firme şi oferă obiecte la „promoţie". Se interesează la vecini dacă este plecat din localitate, motivând că au de lăsat un plic. Abia când sunt siguri că nu este nimeni acasă hoţii acţionează, iar spargerile nu durează decât câteva minute.

Bijuteriile, la amanet

Bunurile de valoare furate, în special bijuteriile, ceasurile ori obiectele de artă, sunt amanetate imediat. Dar nu se duc hoţii, ci alte persoane, care nu ar putea da de bănuit. Banii obţinuţi sunt împărţiţi între membrii grupului, în funcţie de contribuţia fiecăruia la spargere.

De multe ori, obiectele sunt vândute în altă localitate decât cea în care s-a produs spargerea. Anchetatorii vorbesc şi despre aşa-zisele "schimburi" de spargeri, când bande de spărgători se deplasează în alte localităţi pentru a da un "tun". Au fost cazuri în care hoţii din Capitală au operat în alte judeţe.

Mod de operare

Spărgătorii îşi schimbă des modurile de operare şi mulţi sunt "şcoliţi" în străinătate. Astfel că - după ce au constatat că pot fi prinşi prin metode criminalistice, de exemplu, după modul de rupere a butucului de la uşă - acum nu mai lasă în urma lor acest obiect. Despre alte urme, nici nu mai poate fi vorba, decât în cazul unor începători.

Spargerile cu ajutorul „cheilor potrivite", pontoare, ruptoare, menghine, cama de acţionare a zăvorului, preza extractoare şi alte ustensile de acest fel sunt instrumente nelipsite din "trusa" de hoţ şi, chiar dacă par demodate, au rămas şi în prezent metode des folosite în spargeri. "Împrietenirea", sub orice formă, a început să ia amploare în ultimii ani, aceasta fiind folosită mai ales în cazul bătrânilor, iar escaladarea blocurilor şi a caselor cu etaj nu mai este demult o problemă pentru hoţi, care au dezvoltat abilităţi de alpinişti. De obicei, pungaşii acţionează între orele 9.00 şi 13.00, când toţi membrii familiei sunt plecaţi.

Politicoşi şi bine îmbrăcaţi

Hoţii sunt mai politicoşi decât s-ar putea crede. Poliţiştii spun că ei nu dau năvală cu cagule pe faţă şi răngi. Culmea, ei sunt politicoşi, prezentabili, de multe ori sunt îmbrăcaţi „la patru ace" şi bat la uşă, chiar dacă ştiu că nu este nimeni acasă. Astfel că o persoană la ţinută "business" care apare la uşă "întâmplător" şi întreabă unde stă o familie oarecare ar trebui să trezească suspiciuni poate mai mari, decât în cazul unui tip dubios care aleargă pe stradă.

„Un pericol real - subliniază comisarul-şef Adrian Stălinescu - îl reprezintă şi unele «doamne» de la «supermarket-ul X», care spun că au o promoţie la lenjerie de pat, veselă sau alte obiecte casnice. De obicei, aceste persoane intră peste oameni în case fără ca măcar aceştia să îşi dea seama. Vorbesc atât de mult, încât îi «ameţesc» şi nu mai înţeleg ce se întâmplă. De multe ori bătrînii se lasă păcăliţi şi cumpără bunurile respective. Merg să ia bani, iar hoţii văd unde îi ţin. Până să plece, unul dintre ei îşi cere voie la baie. În mai puţin de un minut lasă victima fără bani şi bijuterii".

Metoda împrietenirii este valabilă şi pentru persoanele care locuiesc la ţară. Sub pretextul că vor să cumpere produse agricole, hoţii cer voie să vadă marfa sau să mearg la baie. Unul intră în casă, în timp ce altul îl ţin pe proprietar de vorbă. Când a terminat de "operat", se scuză şi pleacă spunând că se întorc după marfă. Nu mai ajung niciodată.

Sfatul poliţiştilor: investiţi într-un sistem antifurt

Poliţiştii spun că inexistenţa unui minim de protecţie îi atrage pe hoţi. "Sistemele antifurt pentru locuinţe costă, nu mult, dar acum, pe timp de criză, oamenii spun că nu au cu ce să şi le achiziţioneze. De fiecare dată, noi le spunem că, în caz de spargere, pierd mai mult decât banii pe care i-ar investi în protecţia casei. Ar mai fi şi asigurarea locuinţei, dar şi aceasta costă. Prejudiciile sunt destul de greu de recuperat", a spus comisarul-şef Adrian Stălinescu, şeful serviciului Furturi din locuinţe din cadrul Direcţiei de Investigaţii Criminale a Inspectoratului General al Poliţiei Române.

În cazul în care proprietarilor nu le este la îndemână să îşi cumpere sisteme de supraveghere şi antifurt sau să îşi încheie contracte cu firme de pază, ar putea ca măcar pe timp de criză să nu îşi lase valorile la vedere. Poliţiştii avertizează că şi jucăriile copiilor, lăsate la vedere în curte, uşa şi fereastra larg deschise, prin care să se vadă mobila scumpă sau plasma din sufragerie, ar putea sugera hoţilor că în acea casă pot găsi valori. Banii din casă pot fi ascunşi în camerele copiilor, dar nu la îndemâna acestora. Este posibil ca hoţii să ocolească încăperile pline de jucării. O curte sau intrarea în bloc bine luminate pe timpul nopţii ar putea îndepărta spărgătorii care riscă astfel să fie văzuţi şi ulterior recunoscuţi.

Încuierea porţilor şi limitarea accesului în scările blocurilor încurcă destul de mult hoţii. Un câine de pază, un radio lăsat deschis tot timpul, o lumină difuză, care dă impresia că este cineva acasă, atunci când se lasă întunericul şi marcarea lucrurilor de valoare, pentru o identificare rapidă în caz de furt, ar putea reprezenta alternative la sistemele de alarmă, dar nu le poate înlocui în totalitate.