Savanţii copy-paste compromit cercetarea românească
0
Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, este acuzată pentru a treia oară în această lună de plagiat, fapt care pune în discuţie întregul sistem de cercetare românesc. Cercetători români din străinătate, contactaţi de „Adevărul”, aduc acuzaţii extrem de dure faţă de sistemul de cercetare românesc şi faţă de practicile din lumea academică.
„Plagiat, autoplagiat şi suspiciuni de multiple încălcări ale drepturilor de autor“. Aşa sună titlul cu care portalul Integru.org a dezvăluit duminică seară un nou caz de încălcare a eticii academice în care este implicată Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei şi Cercetării. De data asta este vorba de un articol publicat de patru ori între anii 2006 şi 2007, cu modificări minore între diversele versiuni, dar ai căror autori diferă semnificativ.
Primul articol, referitor la materiale ceramice, a fost publicat pe 12 iunie 2006 într-unul dintre jurnalele editurii ştiinţifice Elsevier din Olanda. Lucrarea avea nouă autori: opt de la Institutul Naţional pentru Fizica Materialelor de la Măgurele (Ioachim, Toacsăn, Banciu, Nedelcu, Duţu, Feder, Plăpcianu, Lifei) şi unul de la firma Metav SA Bucureşti (Niţă). În finalul articolului se precizează că studiul a fost finanţat de Ministerul Educaţiei prin contractul 09N/505.2003.
Al doilea articol, cu titlu schimbat, dar cu modificări minore de conţinut, a fost publicat tot în 2006 într-o altă revistă internaţională (IEEE-CAS), dar echipa de autori era semnificativ schimbată. Rămâneau primii cinci de la prima publicare, adică Ioachim, Toacsăn, Banciu, Nedelcu, Duţă, dar dispăreau ultimii patru, în locul cărora apăreau două nume noi: Ecaterina Andronescu şi Sorin Jinga, ambii de la Politehnica din Bucureşti.
A urmat în 2007 o nouă publicare, în „Jurnalul Român de Informaţie, Ştiinţă şi Tehnologie“, a aceluiaşi articol, cu titlul schimbat şi cu aceeaşi echipă de autori de la a doua publicare.
În sfârşit, tot în 2007, articolul apare din nou, într-un alt jurnal al editurii olandeze Elsevier, în care echipa de autori este din nou modificată. Pe lângă cei cinci prezenţi la prima publicare şi la fiecare republicare, rămân Andronescu şi Jinga, li se adaugă un alt nume de la Politehnică, H.V. Alexandru, şi revine Niţă, de la Metav SA Bucureşti, care figurase şi la prima publicare a articolului.
Cele trei republicări ale articolului original indică drept finanţator tot Ministerul Educaţiei, dar este consemnat un alt număr de contract: CEEX no.4/2005, ceea ce naşte ipoteza că aceeaşi cercetare să fi fost finanţată de două ori din fonduri publice.
Integru.org a transmis spre analiză cele patru exemplare ale articolului către patru reputaţi specialişti în domeniul chimiei şi şi materialelor ceramice: James F. Scott de la Universitatea Cambridge, Marea Britanie, Nathan Newman de la Universitatea de Stat din Arizona, SUA, Michael Carpenter de la Universitatea din Edinburgh, Marea Britanie, şi Susmita Bose de la Universitatea de Stat din Michigan, SUA.
Concluzia celor patru a fost unanimă: este un caz clar de auto - plagiat multiplu din partea autorilor principali, prin publicarea aceleiaşi lucrări în patru reviste diferite, iar cei intraţi ulterior pe lista de autori, Andronescu şi Jinga, pot fi acuzaţi de plagiat.
„Adevărul“ a solicitat un punct de vedere de la Ecaterina Andronescu faţă de această nouă acuzaţie de plagiat, dar ministrul nu ne-a răspuns încă la solicitare.
Celelalte două acuzaţii
Săptămâna trecută, Integru.og a arătat cum Ecaterina Andronescu şi o colaboratoare de-a sa, Cristina Aurelia Nechifor, au semnat în 2003 o lucrare ştiinţifică ce copia, fără o citare corespunzătoare, texte şi imagini dintr-o cercetare a olandezului Gerard Antonie van Ewijk şi dintr-o alta aparţinând unor trei cercetători egipteni. Cazul a fost publicat şi de „Frankfurter Allgemeine
Zeitung“.
La începutul lunii noiembrie, „Adevărul“, Integru.org şi revista „Nature“ au publicat articole despre o tentativă de fraudare a fondurilor publice alocate cercetării de către un grup de profesori de la Politehnica bucureşteană şi cercetători de la Institutul de Cercetări în Comunicaţii. Aceştia au solicitat aproape jumătate de milion de euro pentru o temă de cercetare care era plagiată aproape integral. Ecaterina Andronescu a girat solicitarea ca rector al Politehnicii Bucureştene. Experţii străini care au verificat documentaţia au depistat plagiatul, iar proiectul a fost exclus de la finanţare. „Adevărul“ a obţinut de la o sursă confidenţială propunerea de proiect şi a transmis-o spre analiză portalului Integru.org, care a confirmat pe deplin plagiatul.
În urma acestei afaceri, ministrul Educaţiei a eliminat experţii străini din evaluarea proiectelor de cercetare, pe motiv că aceştia sunt prea scumpi şi, în plus, sunt „cercetători români care mor de foame“. ;
Anchetă la Măgurele
Consiliul Ştiinţific şi Comisia de Etică a Institutului de Fizica Materialelor de la Măgurele se vor reuni pentru a ancheta acuzaţiile de autoplagiat şi plagiat, în care apare şi numele ministrului Educaţiei, Ecaterina Andronescu, plecând de la un articol original publicat, în 2006, de nouă angajaţi ai institutului, a declarat pentru „Adevărul“ directorul instituţiei, prof. dr. Lucian Pintilie.
„Am pus în discuţia Consiliului Ştiinţific al Institutului această problemă sesizată de Integru.org şi se va reuni şi Comisia de Etică a Institutului. Probabil vom avea un punct de vedere vineri. Însă în instituţie mai sunt la ora actuală doar doi dintre autorii lucrării ştiinţifice, Banciu şi Nedelcu“, a explicat directorul Pintilie, care ocupă această funcţie din 2008.
Pintilie a mai spus că autorii iniţiali ai lucrării ar fi trebuit informaţi cu privire la preluarea ideilor din articolul original şi continuarea lor pentru o eventuală descoperire în domeniul fizicii materialelor.
Însă directorul a adăugat că, în cercetarea de materiale, se practică reluarea unor articole cu citarea sursei, mai exact „baza de experimentare“ deja identificată, dar trebuie să aduci noi rezultate şi să ridici noi probleme, altfel e plagiat.
„Însă, în general, în cercetare, atât în România, cât şi în străinătate, se merge pe buna-credinţă a autorilor. Noi aici nu avem cum să verificăm de-a fir a păr cele 200 de lucrări de cercetare care ies anual, ar trebui să ţinem blocaţi doi-trei oameni doar pentru asta“, susţine Lucian Pintilie care, înainte de a deveni directorul institutului de la Măgurele, a fost la rândul său cercetător în Germania, între 2003 şi 2007, la Institutul Max Planck.
Un an nebun: avalanşă de plagiate
„Plagiat“ este un cuvânt care a făcut carieră în anul 2012, alături de „cvorum“ – la referendum şi „veto“ – la Consiliul European. A intrat în scenă timid, undeva între 27 aprilie, ziua în care a căzut Guvernul Ungureanu, şi 7 mai, ziua în care a fost învestit Guvernul Ponta.
Premierul desemnat Victor Ponta a nominalizat-o pentru portofoliul Educaţiei pe Corina Dumitrescu, rector al Universităţii particulare „Dimitrie Cantemir“. A fost o chestiune de ore ca un puhoi de acuzaţii să fie năpustite asupra acesteia, de la conflict de interese şi falsificare a CV-ului până la plagiat. Înainte ca scandalul să ia amploare, Victor Ponta a retras nominalizarea şi a oferit portofoliul unui anonim: senatorul PSD Ioan Mang, cadru universitar la Oradea. Nici nu s-a instalat bine în fotoliul de ministru, că Ioan Mang a fost imediat confruntat cu îndoielnicul său trecut academic. Mai multe asociaţii de cercetători au prezentat public documente din care rezulta că Ioan Mang a plagiat numeroase lucrări ştiinţifice. În faţa evidenţelor, premierul Ponta a trimis o scrisoare Academiei Române, prin care solicita formarea unei comisii care să analizeze acuzaţiile. Solicitarea i-a luat prin surprindere pe academicieni, întrucât exista un organism specializat în analizarea acuzaţiilor de plagiat: Consiliul Naţional de Etică (CNE) din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Cercetare Ştiinţifică. Înainte ca Academia să se dezmeticească, Ioan Mang a demisionat după o săptămână de mandat, fapt care l-a silit pe premier să-l numească interimar pe Liviu Pop, ministru pentru dialogul social.
Pe 8 iunie, deşi ministru interimar, Liviu Pop (foto) face o mişcare de o brutalitate fără precedent: îi revocă pe toţi cei nouă membri ai Consiliului Naţional de Etică şi numeşte în locul lor alte nouă persoane, majoritatea apropiate de cei care tocmai preluaseră
puterea.
18 iunie avea să fie o zi de neuitat în ceea ce priveşte lumea academică din România. Revista de ştiinţă „Nature“ publică o investigaţie din care rezultă că premierul României, Victor Ponta, şi-a plagiat mai bine de o treime din teza sa de doctorat, susţinută în anul 2003. Ponta nu mai sesizează Academia Română ca să analizeze cazul, ci îl direcţionează către Consiliul Naţional de Etică, ce tocmai fusese garnisit cu oameni prietenoşi.
Asociaţiile de cercetători sesizează cu cazul Ponta un alt organism care se ocupă cu etica academică, Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. Consiliul se întruneşte în şedinţă pe 29 iunie, decide că Victor Ponta a plagiat lucrarea de doctorat, dar interimatul Pop mai face un gest brutal. Se prezintă în şedinţa Consiliului şi îi informează pe membrii acestuia că tocmai au fost desfiinţaţi, prin ordin al ministrului publicat în aceeaşi zi în Monitorul Oficial. Componenţa Consiliului urmează să fie mărită de la 20 la 45 de membri, iar decizia pe care tocmai o luaseră este lovită de nulitate.
Pe 18 iulie, Consiliul Naţional de Etică, în noua sa componenţă, decide că Victor Ponta nu a plagiat lucrarea de doctorat, bazându-şi decizia pe analiza facută de un grup de experţi anonimi, al căror raport nu a fost făcut public. Pe 5 septembrie, CNE decide că Ioan Mang a plagiat lucrările de care fusese acuzat.
Noiembrie a fost luna unui alt membru al cabinetului Ponta. Ecaterina Andronescu este implicată în trei cazuri de plagiat. O dată ca reprezentant legal al Politehnicii, instituţie de unde câţiva profesori au încercat să câştige fraudulos un proiect de cercetare, iar în alte două cazuri ca semnatară a unor articole pretins ştiinţifice şi care se dovedesc a fi copiate de la alţii. ;
Cercetători români în străinătate: „E o ruşine“
Actuali şi foşti cercetători români care au lucrat în străinătate au comentat pentru „Adevărul“ situaţia domeniului cercetării şi a cazurilor de plagiat din sistemul educaţional românesc.
Liviu Giosan
Oceanolog la Woods Hole Oceanographic Institution, SUA
„E o tragedie ceea ce se întâmplă în România acum, se distruge un sistem complet de educaţie. E o ruşine ce se întâmplă, e foarte trist pentru mine, ca român în străinătate şi fondator al Ad Astra“, aşa a sintetizat Liviu Giosan, cercetător român în SUA, situaţia actuală din cercetare şi din educaţie, în contextul multiplicării cazurilor de plagiat. „La nivel mondial, dacă vii din România, se vor uita la tine ca la un monstru, vor fi marginalizaţi şi mai mult tinerii corecţi“, arată doctorul efectele acestor scandaluri. Acesta este de părere că semne ale înrăutăţirii situaţiei există de mult timp, anul trecut un raport al său arătând că rectorii din România sunt începători în ceea ce priveşte cariera ştiinţifică, nominalizând-o în acest sens şi pe Ecaterina Andronescu. „Banii din cercetarea românească sunt controlaţi de un grup de la Politehnica Bucureşti“, susţine Giosan.
Bogdan State
Doctorand la Universitatea Stanford din SUA
Bogdan State, care este doctorand din 2009 la Universitatea Stanford, SUA, crede că la mijloc sunt două probleme: una de sistem şi alta de norme în societate, referindu-se la nerespectarea regulilor de bun-simţ. „La noi se insuflă nesiguranţa de către profesori încă din primii ani de şcoală şi atunci eşti tentat să copiezi, mai ales că aşa fac şi cei din jur. Este o cultură potrivit căreia eşti fraier dacă nu copiezi“, susţine tânărul doctorand de 27 de ani. State spune că, în universităţile americane, primul lucru pe care îl semnezi când intri ca student este Codul de Onoare, iar plagiatul este o greşeală care nu este iertată nicicum, nicicui.
Lucian-Ştefan Ancu
Cercetător la Center for Fundamental Physics, Universitatea din Berna
Problema în România este că activitatea de supraveghere nu este luată în serios, este de părere Lucian Ancu, în timp ce în străinătate, supervizorul citeşte şi urmăreşte tezele studenţilor lui pas cu pas“. Vorbind despre cazul Victor Ponta, Ancu spune că „singurul for care a luat o poziţie publică a fost Universitatea din Bucureşti“, iar „în aceste momente ar fi interesant ca Universitatea Politehnica să ia o poziţie faţă de ceea ce se întâmplă“, cum ar fi numirea unei comisii proprii de investigaţie. Însă, adaugă acesta, „lipseşte autocontrolul sistemului, ceea ce ne spune că aceste practici sunt prea larg răspândite“, sintetizează cercetătorul problema de fond din ţară.
Liviu Ornea
Prof. dr. la Universitatea din Bucureşti
Profesorul Ornea susţine că astfel de scăpări „se întâmplă şi la case mai mari“, deşi, teoretic, la revistele serioase, orice articol trimis spre publicare este citit de 2-3 referenţi, experţi în domeniu, spre deosebire de cazul revistelor de interes local, de unde şi „probabilitatea mai mare de fraudă“. Ca atare, susţine Ornea, „o mare parte dintre revistele locale ar trebui să dispară sau să nu mai fie luate în seamă pentru promovări, ceea ce e o reformă încă prea dură în România“. Soluţia: „Trebuie să aşteptăm răbdători să se maturizeze şi sistemul de cercetare odată cu societatea“.
Se încarcă comentariile...
