Prinţul Sturdza nu poate scoate spionii din casa bunicilor
0Descendent din os domnesc, Şerban Dimitrie Sturdza se luptă de şapte ani în instanţă pentru un palat ocupat încă de SIE Nepot de nepot de domn. Ultimul domn al Moldovei. Vorbim despre
Descendent din os domnesc, Şerban Dimitrie Sturdza se luptă de şapte ani în instanţă pentru un palat ocupat încă de SIE
Nepot de nepot de domn. Ultimul domn al Moldovei. Vorbim despre Şerban Dimitrie Sturdza. Este încă tânăr, energic, tenace. Un adevărat luptător. Se luptă însă cu un duşman aparte: Serviciul de Informaţii Externe-SIE. Într-un cuvânt, spionajul românesc. Miza luptei: un imobil moştenit de prinţul Sturdza de la bunicii săi. Un mic palat, luat cu japca de trupele comuniste şi devenit, cu timpul, cuib de spioni.
Nepot la a cincea generaţie în descendenţă directă din domnitorul Mihail Sturdza, prinţul Şerban Dimitrie Sturdza a aflat că a pierdut, pentru a doua oară, dar nu irevocabil, o moştenire de familie (teren şi imobile), valorând peste 20 milioane de euro. Imobilul revendicat este, azi, un important sediu al SIE, aflat în centrul Capitalei, la doi paşi de Guvernul României.
Povestea "Micului palat"
Saga familiei Sturdza include, evident, şi povestea micului palat Sturdza, vecin cu Parcul Kiseleff. Aflat pe un teren imens, de peste 5.000 de metri pătraţi, pe B-dul Ion Mihalache, la nr. 30, Casa Sturdza, în fapt, un mic palat construit cu gust în stil ART deco, a fost ridicată între anii 1934-1935 de bunicii lui Şerban Dimitrie Sturdza, respectiv de principesa Pulcheria Sturdza (născută Doiciu), şi de principele Dimitrie Grigore Sturdza. Practic, după cum povesteşte moştenitorul, în acest palat din centrul Capitalei s-a născut, în 1935, prinţul Ion Mihail Sturdza, tatăl său, care trăieşte în prezent la Biarritz (în sudul Franţei). Casa a fost confiscată, în 1947, de trupele de ocupaţie sovietice.
"Ruşii ne-au evacuat în două ore"
Şerban Dimitrie Sturdza ne povesteşte din ce ramură a marii încrengături a Sturdzeştilor se trage. În fapt, el descinde în linie directă din domnitorul Mihail Sturdza, întemeietorul Academiei Mihăilene şi penultimul cap încoronat al Modovei, înaintea Unirii făurite de Cuza. Din acelaşi os domnesc se mai trag: Dimitrie Sturdza, cel mai cunoscut dintre Sturdzeşti, mai ales printre oamenii de afaceri, şi vărul acestuia, istoricul şi diplomatul Mihai Sturdza, cunoscut îndeosebi în lumea academică. Cei doi, împreună cu fraţii lor, sunt moştenitorii unui adevărat imperiu forestier şi imobiliar în judeţele Neamţ şi Iaşi, din nordul Moldovei.
Aşa cum chiar Şerban Dimitrie Sturdza mărturiseşte cu mândrie, unchiul său, Mihai Sturdza, trăitor în Franţa, este cel care a fost interpretul şi însoţitorul preşedintelui francez Charles De Gaulle în România (1968), dar şi al preşedintelui Valery Giscard d'Estaing în timpul vizitei pe care Ceauşescu a efectuat-o în Franţa.
Averea bunicii Pulcheria
Cu toată descendenţa sa ilustră, prinţul Şerban Dimitrie Sturdza nu moşteneşte nimic din averea domnitorului. Tot ce i-a rămas de recuperat provine de la bunica sa, Pulcheria, născută Doiciu.
"În anul 1912, străbunicul meu, Anton Doiciu, a cumpărat terenul situat în prezent în B-dul Ion Mihalache. După moartea străbunicului, între 1934-1935, bunicii mei, principesa Pulcheria (născută Doiciu) Sturdza şi principele Dimitrie Grigore Sturdza, au construit două clădiri noi pe acest teren pe care bunica mea îl moştenise de la tatăl ei", spune prinţul.
Şerban Sturdza povesteşte cum, în anul 1935, bunicii lui s-au mutat în casa nouă, şi cum acelaşi an, 1935, coincide şi cu naşterea celor doi copii gemeni: Ion Mihail Sturdza (tatăl lui Şerban) şi Rene Grigore Sturdza (defunctul său unchi).
"Câţiva ani mai târziu a izbucnit războiul şi bunicii mei, adevăraţi patrioţi, au pus casa lor, mobilată cu cele mai moderne lucruri aduse toate de la Paris (casă în care îşi creşteau copiii încă mici), la dispoziţia răniţilor de război (…) Era un gest firesc, îşi ajutau ţara, cu atât mai mult cu cât chiar şi înaintea izbucnirii războiului preocupările principale ale bunicilor mei erau acţiunile de caritate", povesteşte prinţul.
"Cu arma-n mână", împotriva ruşilor
"În anul 1947, armata sovietică de ocupaţie a pătruns pe proprietatea familiei mele şi cei doi copii în vârstă de 12 ani au ieşit în curte să înfrunte duşmanul, ţinând fiecare în mână câte o puşcă de jucărie, din lemn, dar în mărime naturală", îşi continuă prinţul firul amintirilor. "Bunica mea, îngrozită, văzând gestul teribilist al copiilor, striga către sovietici în puţinele cuvinte pe care le cunoştea în limba rusă <> . În mai puţin de două ore, familia mea a fost silită să părăsească locuinţa, abandonând astfel toate bunurile personale. Câte o valiză de persoană a fost tot ce au putut lua cu dânşii… Lupta de clasă era deja la ea acasă…", povesteşte Şerban Dimitrie Sturdza.
Prinţul, grădinar în Cişmigiu
"Deşi prinţ, bunicul meu a supravieţuit în comunism fiind grădinar în Cişmigiu, o meserie de care nu i-a fost ruşine. Bunica a continuat să lucreze ca infirmieră la Spitalul Filantropia, din apropierea casei furate de comunişti", spune Şerban Dimitrie Sturdza. El s-a născut la Bucureşti, în urmă cu 40 de ani.
A început studiile la Liceul de Artă "Nicolae Tonitza" şi le-a desăvârşit în design, la Paris. A avut noroc cu tatăl său, prinţul Ion Mihail Sturdza, de profesie inginer minier (ca şi mama sa), care a plecat primul în Franţa. Şerban Dimitrie Strurdza a plecat în 1997 din România şi s-a reîntors, în 1998, după un lung periplu prin Europa şi America de Nord
La poarta "palatului interzis"…
"Între 1999 şi 2000, am întreprins zeci de demersuri pentru aflarea instituţiei care a ocupat şi ocupă şi astăzi proprietatea noastră. M-am adresat, timp de un an, aproape tuturor instituţiilor şi structurilor militare din România pentru a afla cine este deţinătorul proprietăţii noastre. Într-o bună zi, am hotărât să merg la intrarea în curtea instituţiei militare respective pentru a afla ce este acolo.
La puţin timp după aceea, în anul 2000, am demarat un proces împotriva Serviciului de Informaţii Externe (SIE), în calitate de deţinător al imobilului, şi a Ministerului de Finanţe, în calitate de reprezentant al statului român", spune prinţul, care a făcut totul pentru a afla "misterele din curtea bunicilor". Inclusiv obţinerea unei fotografii din satelit a "palatului interzis".
"Caracter <> , sustragerea de la lege"
"După ce, ani la rând, SIE a negat calitatea mea de moştenitor şi deci de proprietar al acestui imobil, acum recunoaşte atât calitatea mea de proprietar, cât şi preluarea abuzivă a imobilului". Cu toate acestea, SIE refuză restituirea palatului, motivând că "imobilul este de interes public" şi că "este vorba despre un imobil cu <> ", declară Şerban Sturdza. Procesul "Sturdza vs SIE" a început în anul 2000 şi a fost unul sinuos. Familia Sturdza a câştigat la prima instanţă şi a pierdut la Apel, deşi li se recunoştea dreptul de proprietate. La Curtea Supremă s-a decis reluarea procesului de la faza "Apel", unde prinţul din nou a pierdut. "Pentru SIE, singurul caracter <> este acela de a se putea sustrage legii!", acuză Sturdza.
"Important este unde vă treziţi dimineaţa!"
"Ameninţări? Au fost şi vor mai fi. Am primit ameninţări cu ani în urmă, la momentul în care tribunalul a dispus efectuarea unei expertize. În curtea casei bunicilor mei, un ofiţer SIE spunea: <> ", susţine prinţul. Cu toate acestea, Şerban Sturdza este hotărât să nu se dea bătut. Chiar dacă a mai pierdut încă o dată la Curtea de Apel. Din fericire pentru el, nu definitiv. Urmează un nou recurs la Curtea Supremă. El are un singur îndemn de făcut către cei de la SIE: "Lăsaţi justiţia, domnilor, să decidă conform prevederilor legii şi propriei convingeri!"
Precizările Serviciului de Informaţii Externe
SIE spune că "nu înţelege să transfere în media elementele dezbaterii judecătoreşti". Cât despre "temeiurile legale care au stat la fundamentarea deciziei SIE de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului", SIE răspunde că "au fost susţinute documentat". SIE ne-a mai comunicat că "are în administrare şi imobile care fac obiectul unor notificări/revendicări".
Uşor iritaţi de acuzele prinţului, reprezentanţii SIE precizează: "Faţă de insinuarea referitoare la o posibilă <> , facem precizarea fermă că Serviciului îi sunt total străine asemenea abordări, nu şi le asumă şi le respinge în mod categoric".
Se încarcă comentariile...
