Paleologu şi Tucă, tovarăşi de pradă

0
0
Fostul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, va trebui să răspundă în faţa legii pentru afacerea BPT
Fostul ministru al Culturii, Theodor Paleologu, va trebui să răspundă în faţa legii pentru afacerea BPT

Înainte de a părăsi funcţia de ministru, Theodor Paleologu i-a făcut cadou lui Marius Tucă toate drepturile asupra mărcii pe care acesta o folosea abuziv, „Biblioteca pentru Toţi - BPT“. În baza unui protocol secret între fostul ministru Theodor Paleologu şi jurnalistul Marius Tucă, Ministerul Culturii a renunţat la revendicarea mărcii „Biblioteca pentru Toţi“.

Fostul ministru al Culturii Theodor Paleologu a bătut palma cu privatul Tucă Marius pentru a ascunde o afacere murdară. În secret, pe 2 decembrie 2009, instituţia statului reprezentată chiar de fostul ministru Theodor Paleologu şi partea numită în document „domnul Tucă" au semnat un protocol de cooperare prin care, practic, statul român renunţă la marca naţională „Biblioteca pentru Toţi". 

Vezi aici protocolul de cooperare între editura Intact şi Ministerul Culturii

Citeşte şi:

Furtul BPT: Tucă a avut complici la Ministerul Culturii

Colecţia „BPT“ nu este a lui Tucă!

OSIM nu-i dă lui Tucă marca „BPT“


Marius Tucă şi „domnul Tucă"

Protocolul secret este ilegal, lucru însuşit chiar de către ministrul Paleologu şi de Marius Tucă în conţinutul textului. Actul conţine puncte care frizează penalul în privinţa achiziţiilor publice, fiind o formă mascată de încredinţare a unui bun public în formă directă, fără vreo licitaţie sau vreun anunţ public.

Pe lângă fostul ministru şi „domnul Tucă", o a treia parte semnatară a documentului este Editura Intact, reprezentată tot de Marius Tucă. Practic, protocolul este semnat de ministrul Paleologu o dată şi de Marius Tucă de două ori.

Prima ilegalitatea apare încă de la începutul actului, atunci când instituţia statului - care are şi importantul rol de a proteja patrimoniul naţional - recunoaşte calitatea lui Tucă Marius de deţinător al „mărcii individuale verbale Biblioteca pentru Toţi".

Acest gest a venit chiar în mijlocul scandalului privind deţinătorul mărcii notorii, mai precis atunci când Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci aştepta ca ministerul să-şi susţină cererea prin care ar fi trebuit să se opună iniţiativei lui Tucă de a înregistra pe numele său marca „Biblioteca pentru Toţi". De aici, poate, şi modul secret în care ministrul Paleologu a semnat protocolul de cooperare cu puţin timp înainte de a părăsi demnitatea publică.

Taxă de protecţie

În protocol se regăsesc alte două clauze principale care sfidează bunul-simţ. Prima clauză arată că părţile se obligă „să se abţină de la realizarea oricărui act, fapt sau acţiune de natură să  aducă atingere Campaniei de Promovare a Culturii, mărcii Ministerului Culturii, respectiv mărcii domnului Tucă".

 Practic, se arată în acest paragraf că afacerea prin care statul român pierde marca „Biblioteca pentru Toţi" a îmbrăcat hainele unei „campanii" despre care nu se cunoaşte nimic. Mai mult, prin acelaşi paragraf se subliniază faptul că „domnul Tucă" deja deţine marca notorie. Aşa că ministrul Paleologu şi privatul Tucă sunt de acord să îngrădească toate drepturile juridice ale instituţiei de stat. În protocol se arată: ca să „nu se aducă atingere campaniei şi (...) mărcii domnului Tucă" în cinci zile de la data semnării protocolului, Ministerul Culturii trebuie să renunţe la procesul intentat Editurii Intact ca urmare a însuşirii mărcii „Biblioteca pentru Toţi".

Marius Tucă a reuşit să obţină pe şest ceea ce folosea deja abuziv: marca BPT

Marius Tucă a reuşit  să obţină pe şest ceea  ce folosea deja abuziv: marca BPT

„Autoritatea competentă ia act de renunţarea cererii ce formează obiectul dosarului nr 41678-3-2009 aflat pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a III-a Civilă, având ca părţi Ministerul Culturii, în calitate de reclamant şi Editura Intact, publicaţia «Jurnalul Naţional» şi SC Editura Litera Internaţional, în calitate de pârâţi", se menţionează în protocolul parafat de fostul ministru Paleologu. 

Practic, Ministerul Culturii promite că nu va crea vreo problemă juridică lui Tucă şi editurii pe care o reprezintă, lăsând astfel cale liberă „domnului Tucă" de a pune mâna fraudulos pe marca naţională.

Cultura, la cheremul lui Tucă

Un al doilea amendament al actului secret se referă la mişcările  ministerului în privinţa acţiunilor instituţiei la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci (OSIM). Practic, ministerului i se impune, ca şi în articolul privind acţiunile în instanţă, să nu mai conteste acţiunile „domnului Tucă", care este în curs de a înregistra marca la OSIM pe numele său, astfel devenind proprietarul acesteia.

„Autoritatea competentă ia act de renunţarea la judecata cererii de opoziţie formulată împotriva cererii domnului Tucă  de înregistrare a mărcii «Biblioteca pentru Toţi», cerere de opoziţie înregistrată la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci sub număr 1027363, la data de 30.09.2009", se arată în protocolul de cooperare între Theodor Paleologu şi „domnul Tucă".

Instituţia statului nu poate riposta sub nicio formă pentru a apăra bunul naţional „Biblioteca pentru Toţi", mai ales că „amendamentele prezentului protocol sunt obligatorii". În aceste condiţii de obligativitate, protocolul se transformă într-un adevărat contract prin care  marca notorie naţională „Biblioteca pentru Toţi" se încredinţează direct unui privat. În condiţiile în care ministerul nu-şi respectă „obligaţiile", protocolul are şi rolul unui instrument prin care „domnul Tucă" poate cere chiar despăgubiri civile. Astfel, Ministerul Culturii a devenit prin semnătura pusă de fostul demnitar Theodor Paleologu o instituţie la cheremul părţii „domnul Tucă".

În schimbul favorurilor obţinute, Editura Intact trebuie să „pună la dispoziţie populaţiei din România, prin intermediul bibliotecilor publice, un număr de total 4.000 exemplare din fiecare titlu de carte tipărit sub colecţia «Biblioteca pentru Toţi»", inclusiv din ediţiile deja distribuite.

Afaceri în pregătire

Părţile semnatare şi-au luat măsuri de prevenire chiar şi în condiţiile în care „prevederile sunt sau pot deveni ilegale". Această informaţie apare în articolul în care se face în aşa fel încât să se „acopere" protocolul.

 Astfel, „în cazul în care orice prevedere din prezentul protocol este sau devine la un moment dat ilegală, invalidă sau neexecutabilă, legalitatea, validitatea şi aplicabilitatea unei asemenea prevederi în limita admisă de lege nu vor fi afectate sau prejudiciate de aceasta". Aşa că amendamentele hotărâte pot merge mai departe chiar dacă sunt pe lângă lege.

În fine, ex-ministrul Paleologu şi Marius Tucă au mai pregătit o afacere necurată cu prilejul „protocolului de cooperare". Astfel, aruncate printre amendamente, sunt două lucruri care pot face din Tucă viitorul proprietar de drept al mărcii „Biblioteca pentru Toţi" combinat cu tot cu sigla BPT.

Asta, deoarece prevederile protocolului au valabilitate până la 23 mai 2011, adică exact aceeaşi dată la care Ministerului Culturii îi expiră dreptul obţinut la OSIM pentru marca BPT. În schimb, dacă Marius Tucă obţine de la OSIM dreptul asupra mărcii, el o poate folosi încă 10 ani.

Paleologu: „Refuz să discut"

Fostul ministru Theodor Paleologu a refuzat categoric să lămurească problema protocolului secret. În primă fază, a declarat telefonic: „Nu doresc să fiu luat la rost şi nu vreau să discut nimic". Apoi a închis telefonul şi nu a mai dorit să răspundă apelurilor ziariştilor de la „Adevărul". A mai transmis doar un sms:

„Ziarul dumneavoastră a publicat deja nişte neadevăruri pe această temă. Am fost atacat, insultat. Răspunsul meu este că nu doresc să discut".

În afacerea BPT, în afara statului român, a mai pierdut şi Editura Minerva, care are dreptul de a folosi marca BPT. Ana Munteanu, directorul acestei edituri, s-a declarat stupefiată, aflând despre protocolul secret de la ziariştii „Adevărul".

„Nu am cunoştinţă de acest protocol. Am rămas fără cuvinte. Noi nu vom renunţa la opoziţia noastră faţă de intenţia lui Marius Tucă".

Istoria unui furt din patrimoniul naţional

În 2001, colecţia „Biblioteca pentru Toţi", a cărei notorietate este greu de contestat, se rupsese în două mărci, printr-o manevră suspectă a Ministerului Culturii. Atunci, instituţia statului a înregistrat la OSIM doar formula BPT, iniţialele colecţiei. Formula extinsă, adică „Biblioteca pentru Toţi", a rămas, astfel, „în aer", deşi ea a fost în continuare folosită alături de sigla BPT.

Asta până în ianuarie 2009, când la OSIM a apărut „numitul Tucă Marius" cu o cerere prin care solicita să i se acorde marca „Biblioteca pentru Toţi" - marca în forma iniţială, extinsă.  Din martie 2009, „Jurnalul Naţional" a şi început să editeze cărţi folosind atât numele întreg al colecţiei, „Biblioteca pentru Toţi", cât şi sigla deţinută legal de minister, BPT.

Ilegalităţi prevăzute chiar în protocol

Protocolul secret semnat la 2 decembrie 2009, între Marius Tucă şi fostul ministru Theodor Paleologu, anticipează abuzul comis şi prevede că el rămâne valabil chiar dacă se va dovedi că este ilegal.

Jurista-şefă de la Cultură, între Protocol şi strategie

Chrisanta Daniela Nichifor, şefa Serviciului Juridic de la Ministerul Culturii, a refuzat orice comentariu asupra protocolului

Chrisanta Daniela Nichifor, şefa Serviciului Juridic de la Ministerul Culturii, a refuzat orice comentariu asupra protocolului

„Protocolulde cooperare" între ministrul Culturii, Theodor Paleologu şi Marius Tucă a fost unul secret. A fost descoperit de ziarul „Adevărul" în urma unei acţiuni suspecte a juriştilor ministerului în procesul intentat editurii reprezentate de Marius Tucă, la data de 21 octombrie.

În acest proces a atras atenţia faptul că ministerul nu a îndeplinit minimele reguli de procedură: juriştii nu au plătit 39 de lei - taxa de timbru necesară chemării în faţa instanţei a părţilor adverse. Acest viciu a atras, la 13 ianuarie, anularea acţiunii în instanţă.

Faţă de această „scăpare", reprezentanţii Ministerului Culturii au avut o poziţie cel puţin ciudată. Chrisanta Nichifor, şefa Departamentului Juridic, nu a lămurit problema şi s-a arătat intrigată: „Nu figurează în fişa postului meu să vorbesc cu ziariştii".

Apoi Ministerul Culturii a reacţionat oficial. Răspunsul instituţiei a fost unul halucinant: „Strategia procesuală adoptată în litigiile promovate de instituţia noastră  nu reprezintă informaţie de interes public". Cu alte cuvinte, viciul era o strategie...

Desecretizarea

Ieri, Serviciul Juridic al Ministerului Culturii devenise o unitate cu grad de protecţie maximă. La poartă se dăduse consemnul ca ziariştii de la „Adevărul" să nu deranjeze vreun funcţionar public.

Totuşi, prinsă pe picior greşit, Chrisanta Nichifor, şefa juriştilor, nu a avut de declarat decât că „neplata taxei de timbru nu este un malpraxis, este o strategie procesuală ce nu poate fi devoalată".

Apoi, după două ore de la discuţia dintre ziarişti şi directoarea serviciului Juridic, Ministerul Culturii a „desecretizat" protocolul şi ni l-a transmis, precizând că din cauza acestuia a renunţat la timbrarea acţiunii în Justiţie, astfel încâr să piardă procesul.

Mai multe - Evenimente

Ultimele știri

adevarul de weekend jpeg anunt adevarul jpeg

Cele mai citite