Pagina cititorului
0
Silvia Urlică are 44 de ani şi este institutor în Reşiţa. În urmă cu un an a decis să profite de promoţiile oferite de „Adevărul", iar acum este unul dintre cititorii fideli ai ziarului.
„Îmi place să fiu informată"
„Atunci când timpul îmi permite, răsfoiesc tot ziarul. Mai ales că mă interesează tot ce se întâmplă în jurul meu, îmi place să fiu informată", spune Silvia Urlică.
Membrii familiei se delectează cu colecţiile de cărţi apărute cu „Adevărul", acesta fiiind un alt motiv pentru care Silvia Urlică a decis să se aboneze. Fiica sa, Mihaela, este elevă în clasa a X-a la Liceul „Traian Lalescu", iar colecţia „100 de cărţi pe care trebuie să le ai în bibliotecă" este pe gustul său.
„Pe lângă faptul că aceste cărţi au un aspect foarte frumos, mă încântă ideea că Mihaela a descoperit că lectura este mai importantă decât orice alt lucru", a mai precizat Silvia Urlică.
Vremea se răceşte, lumea sărăceşte
După pronunţia ardeleanului, în legătură cu vremea aerului de toamnă, de octombrie, în loc de „vremea se răceşte" se spune, popular, „vremea să răceşte". Dar lucrurile rămân valabile şi aşa cum
le-am prezentat în titlu, pentru că vorbele pot fi şi legate, şi dezlegate. Putem spune astăzi că vremea sărăceşte, lumea sărăceşte, viaţa sărăceşte...
Pentru sărăci dintotdeauna s-au găsit... bogate predici social-istorice şi religioase, pline de... consolări. Cărţile biblice asigură că sărmanii vor avea mai degrabă parte de viaţa veşnică decât „îmbuibaţii" acestei lumi (e vorba în special de cei care n-au nici măcar grija distribuirii firimiturilor rămasă de la masa lor).
Fostele orânduiri sociale au ţinut frâiele sărăcimii tot prin dogme şi precepte ale „datului de Sus"; „Aşa a vrut Domnul!", era expresia cu care era „liniştită" talpa ţării şi „convinsă" că Dumnezeu a vrut ca lumea să fie împărţită în bogaţi şi săraci. Doar „lumea cealaltă" mai dădea nadejde în fericire celor fără de suman.
Şi totuşi, actualmente, tot mai multe ţări iau atitudinea responabilă (umanitar vorbind) de a diminua sărăcia globală. Se promit veritabile programe în special pentru ţările unde sărăcia este istorică, generalizată, endemică. Se şterg datorii naţionale istorice.
Trebuie început, în acest spirit, cu dreptul acelor popoare la sănătate, educaţie şi cultură proprie, fiindcă absenţa lor sistemică (şi sistematică) duce la o slabă organizare social-politică, frustrări civile şi naţionale şi chiar terorism. Sărăcia, cum se ştie, sluţeşte sufletele...
Florin Nechiti