Miliardarul implicat în retrocedările ilegale din dosarul Truică-Andronic-Prinţul Paul, în război cu George Soros şi anchetat de FBI
0
Beny Steinmetz are o avere de aproape două miliarde de dolari, cea mai mare parte câştigată din comerţ cu diamante. Companiile israelianului au preluat unele dintre cele mai mari zăcăminte de minereuri feroase din lume. Felul în care le-au obţinut l-au adus însă pe Steinmetz în vizorul FBI. În România, israelianul este implicat în afacerea Roşia Montană şi imobiliare, avându-l partener pe Remus Truică.
Unul dintre cei care ar fi beneficiat de pe urma retrocedărilor ilegale coordonate de omul de afaceri Remus Truică, patronul „Evenimentului Zilei”, Dan Andronic şi Prinţul Paul este miliardarul de origine israeliană Benjamin Steinmetz, conform referatului prin care DNA cere arestarea preventivă a celor implicaţi.
O firmă controlată de Steinmetz (60 de ani) prin interpuşi, Reciplia SRL, a cumpărat drepturi litigioase asupra terenurilor din Băneasa vândute de Prinţul Paul. Remus Truică, partener vechi de afaceri cu Steinmetz, îl ţinea la curent cu evoluţia procesului de retrocedare, arată DNA prin intercepătările din referat.
Beny Steinmetz: Şi eu sper. Cum a decurs? Când va fi finalul finalului la Băneasa?
Remus Truică: Deci, după cum deja ştii, prietenul lui TAL nu a făcut mai nimic şi am găsit cine este şeful tipului care ar fi trebuit să facă asta şi am descoperit că este de la alt..., care este un bun prieten cu mine şi am găsit acum instrumentele şi mâine, la ora 10:00, este o comisie la Institut şi voi merge eu împreună cu prinţul, cu avocaţii şi, probabil, după cum au promis, mâine va fi luată decizia favorabilă.
Beny Steinmetz: …ce se va întâmpla atunci?
Remus Truică: Nimic. Doar vor semna şi va fi a noastră. Asta e tot. Nu sunt mai mulţi paşi, e doar un pas.
Beny Steinmetz: Deci nu trebuie să mai vorbeşti cu cineva, să mai întrebi pe cineva, se termină, e rezolvată?
Remus Truică: Da. Doar de semnat. Asta-i tot. Probabil nu va fi chiar mâine, dar important este să avem o decizie favorabilă mâine.
Interlocutor: Deci lipseşte doar o semnătură?
Remus Truică: Exact, doar una.
Membru grup: …. Şi apoi este chiar al nostru? Adică putem începe munca pe teren?
Remus Truică: Da, este 100% al nostru, este ca şi maşina ta, e a ta (RÂDE).
Membru grup: …. Foarte bine. Şi apoi nu trebuie să dăm nimic?
Remus Truică: Adică, va fi probabil o sumă mică pentru aceşti oameni, dar nu mare lucru.
Înainte de a intra însă în vizorul DNA, Steinmetz a devenit subiectul unei investigaţii a FBI pentru modalitatea în care a preluat cel mai mare zăcământ de minereu de fier din lume, aflat în lanţul montan Simandou din Guinea.
Firma lui Steinmetz a cerut despăgubiri uriaşe de la statul african, după ce autorităţile i-au retras licenţa de exploatare, suspectând că aceasta a fost obţinută prin mituirea celor mai înalţi oficiali. În replică, Steinmetz a făcut în Guinea exact ceea ce a ameninţat Gabriel Resources că va face în România în cazul în care statul îi retrage licenţa de exploatare a aurului de la Roşia Montană. Întregul mecanism prin care firmele lui Steinmetz au obţinut drepturile de exploatare pentru zăcămintele din Simandou a fost explicat de jurnaliştii Rise Project, care au obţinut documentele din ancheta FBI.
Steinmetz, acţionar cu 16% în compania Gabriel Resources, locuieşte în Elveţia şi are dublă cetăţenie, israeliană şi franceză. În 2013, sediile mai multor companiile controlate de el au fost percheziţionate de autorităţile elveţiene la cererea instituţiilor din Guinea.
Miliardarul israelian ar purta şi un război personal cu magnatul George Soros, iar disputa dintre cei doi a devenit argumentul celor care încercau să demonstreze că mişcarea „Uniţi Salvăm” din 2013 a fost, de fapt, instrumentată de Soros pentru a-i afecta afacerile lui Steinmetz.
Primele afaceri derulate de Steinmetz au fost în parteneriat cu Remus Truică în domeniul imobiliar, prin firma BRG Residencial Consulting Services, arata în 2008 o anchetă „Evenimentul Zilei”.
Acţionarii BRG Residencial Consulting Services erau Remus Truică şi un offshore din Insulele Virgine Britanice, controlat de Steinmetz. Miliardarul evreu era reprezentat în afacere de Sandra Merloni-Horemans, care conduce la vedere mai multe dintre companiile lui Steinmetz.
Iron Maiden şi Metallica, munţii pentru care Steinmetz este anchetat de FBI
Lanţul muntos Simandou se întinde pe aproape 113 kilometri. Câteva dintre vârfurile înconjurate de jungla densă au primit porecle de la specialiştii în minerit: un vârf este Iron Maiden, altul Metallica. Asta pentru că geologii spun că zăcămintele din interiorul lor sunt printre cele mai mari dovedite vreodată în lume şi cu siguranţă cele mai mari încă neexploatate, scriu jurnaliştii publicaţiei „The New Yorker”.
Minereul de fier ascuns în lanţul Simandou este şi foarte concentrat, ceea ce înseamnă că el necesită foarte puţin procesare înainte de a fi topit. În ultimul deceniu, pe măsură ce sute de zgârie-nori s-au construit în China pentru a forma oraşe strălucitoare, dar majoritatea fantomă, preţul fierului a crescut la nivel mondial - odată cu el şi preţul minereului din care se obţine.
În acest context, investitorii au început să caute cu frenezia cu care altă dată se căuta aur în El Dorado noi zăcăminte de minereu de fier. Astfel, pământul roşiatic pe care creşte vegetaţia bogată din Simandou valoarea sute de miliarde de dolari.
Însă pentru a ajunge la comoara dinăuntru munţilor este nevoie de investiţii masive, iar costurile de extracţie nu sunt de ici, de colo. Lanţul muntos se află la mai bine de 600 de kilometri de linia de coastă din vestul Africii şi este înconjurat de o junglă atât de deasă încât primele utilaje au fost transportate cu elicopterul. Înainte ca minereul să fie extras şi să aducă o avere celui care o face, zona trebuie dezvoltată, trebuie construită - pe lângă minele propriu-zise - o cale ferată cu capacitatea de a transporta zeci de tone de minereu. Totodată, pentru comercializarea minereul la nivel mondial este nevoie de acces la un port de apă adâncă, în care pot acosta marile cargouri. Guinea nu are aşa ceva.
De fapt, Guinea este una dintre cele mai sărace ţări din lume. Industria aproape că nu există, instituţiile funcţionează mai mult pe hârtie, accesul la electricitate este un lux şi peste jumătate din populaţie nu ştie să citească.
Valoarea Produsului Intern Brut al statului cu 10 milioane de locuitori s-a ridicat, în 2012, la 12,25 miliarde de dolari, potrivit ediţiei din acest an a CIA World Factbook. După valoarea PIB, statul ocupă locul 149 în lume. În funcţie de nivelul PIB/cap de locuitor, adică 1.100 de dolari, ţara se plasează pe locul 215. Comparativ, PIB/cap de locuitor în România se ridică la aproximativ 12.800 de dolari.
În lumina costurilor uriaşe pentru ca exploatarea zăcământului să devină posibilă, autorităţile din Guinea au decis în 1997 să acorde drepturi exclusive de exploatare gigantului anglo-australian Rio Tinto, cea mai mare companie minieră din lume. În 2008, directorul executiv al companiei, Tom Albanese, se lăuda în faţa acţionarilor că Simandou este, „fără urmă de îndoială, cel mai mare zăcământ de minereu de fier încă neexploatat din întreaga lume”.
Nu a terminat bine de zis, că guvernul din Guinea a decis unilateral să retragă licenţa acordată companiei, argumentând că Rio Tinto nu a investit suficient pentru a dezvolta mai repede exploataţia.
În schimb, autorităţile au acordat drepturi exclusive de exploatare companiei B.S.G.R. mult mai mici, care nu mai a mai avut niciodată operaţiuni în minerit. Dar B.S.G.R. înseamnă Beny Steinmetz Group Resources. N-aţi auzit de Steinmetz? Nu-i de mirare. Cel mai bogat israelian se fereşte de lumina reflectoarelor, iar orice declaraţie sau apariţie în presă reprezintă un trofeu pentru orice jurnalist.
Şi-a strâns averea de aproximativ două miliarde de dolari din comerţul cu diamante şi multe altele. „Multe altele” pentru că afacerile sale sunt atât de întortocheate, iar holdingul său deţine atât de multe firme, încât este greu să-ţi dai seama cu exactitate în ce anume a investit miliardarul cunoscut ca un apropiat al Mossadului, serviciul de informaţii externe al Israelului.
Directorii companiei Rio Tinto au fost furioşi. S-au plâns ambasadei americane din capitala Conakry şi au sugerat că Steinmetz nu are nicio intenţie de a dezvolta zona minieră, ci pur şi simplu a vrut să obţină concesiunea pentru a vinde apoi licenţa cu un profit substanţial. Rio Tinto susţine că, până în momentul în care a pierdut licenţa, investise deja „mai multe sute de milioane de dolari” şi că planul de dezvoltare era conform graficului.
În aprilie 2009, Ministerul Minelor de la Conakry a ratificat contractul cu Steinmetz. Un an mai târziu, miliardarul israelian vindea 51% din operaţiunile B.S.G.R. în Simandou pentru 2,5 miliarde de dolari către compania braziliană Vale.
Până în acel moment, B.S.G.R. nu plătise nimic statului Guinea - aşa cum se întâmplă deseori în cazul consesiunilor pentru exploatarea resurselor naturale, urmând ca redevenţele să fie calculate ulterior. Steinmetz se angajase doar să facă investiţii de 160 de milioane de dolari, pe care le-a onorat.
Valoarea totală a resurselor din Simandou a urcat la aproximativ cinci miliarde de dolari. Asta în contextul în care PIB al ţării se situa, în acea perioadă, la mai puţin de 10 miliarde de dolari.
„Cei din Guinea care au semnat acest contract sunt idioţi, infractori sau ambele?”, a fost întrebarea pusă de miliardarul sudanez Mo Ibrahim, sintetizând cel mai bine reacţia comunităţii internaţionale.
„Oamenilor nu le place succesul altora. Este deranjat pentru oameni că micul David îl poate învinge pe Goliat”, a declarat mândru Steinmetz într-unul dintre rarele sale interviuri, publicat în 2012 de „Financial Times”. B.S.G.R. a obţinut concesiunea pentru că „a urmărit agresiv o oportunitate”. „Trebuie să te murdăreşti pe mâini dacă vrei să obţii ceva.”
Potrivit organizaţiei Transparency International, Guinea este una dintre cele mai corupte ţări din lume. Acesta este şi principalul motiv pentru care ţara care ascunde aproape jumătate din rezervele mondiale de bauxită şi zăcăminte semnificative de minereu de fier, aur, diamante şi argint rămâne atât de săracă.
După lovitura de stat din 2008, mai mulţi dintre sponsorii tradiţionali ai statului, printre care grupul G8, FMI şi Banca Mondială şi-au redus drastic programele de finanţare pentru Guinea. Puterea a fost preluată atunci de o juntă militară, care a tipărit masiv bani, ducând inflaţia la cote alarmante. În 2010, junta a fost dizolvată şi înlocuită cu un guvern de tranziţie, care în decembrie i-a cedat puterea primului preşedinte ales liber în Guinea, Alpha Conde.
„Am moştenit o ţară, dar nu un stat”, explică preşedintele, care trebuie să demonstreze că B.S.G.R. a obţinut concesiunea prin mită înainte de a putea acţiona în orice fel.
Cum putem fi atât de bogaţi şi, totuşi, atât de săraci? Alpha Conde, preşedintele din Guinea
Între timp, valoare zăcămintelor din Simandou a ajuns să fie estimată la 140 miliarde de dolari. Faptul că Steinmetz a obţinut concesiunea prin mită este un secret deschis în întreaga lume, dar nimeni nu o poate dovedi. De câţiva ani, Departamentul pentru Justiţie al Statelor Unite s-a implicat în lupta crâncenă pe bogăţia locuitorilor din Guinea. În aprilie, FBI l-a arestat pe un apropiat al miliardarului israelian, care a fost şi împuternicitul acestuia când a preluat licenţa de exploatare pentru Simandou. Arestarea acestuia face parte dintr-o anchetă amplă asupra lui Steinmetz şi a B.S.G.R., iar americanii n-au încercat să facă un secret din asta.
Pentru Steinmetz, şi dacă se va ajunge la un proces, asta va însemna cel mult că „opţiunile de călătorie i se vor limita” - el are dublă cetăţenie, israeliană şi franceză. Niciunul dintre aceste două state nu şi-a făcut însă un obicei din a-şi extrăda cetăţenii certaţi cu legea americană.
Războiul cu Soros
Steinmetz şi Soros nu s-au cunoscut niciodată. Însă războiul personal dintre cei doi se poartă când în tribunale, când prin Guineea şi prin Marea Britanie, mai nou prin România. Aşa cum fac mereu marile puteri, şi acest război se poartă prin interpuşi.
În 1998, Rusia intra în incapacitate de plată a datoriilor din cauza unei crize financiare care lovise puternic bursa şi rubla. George Soros a pierdut două miliarde de dolari din investiţiile făcute aici. Benny Steinmetz a râs.
15 ani mai târziu, războiul personal dintre cei doi se poartă în Munţii Apuseni, la Roşia Montană, şi pe străzile din Bucureşti.
„Frontul” de la Roşia Montană în lupta dintre cei doi magnaţi pare copiat după situaţia din Guineea. La fel ca şi acolo, Soros este acuzat că finanţează diverse organizaţii nonguvernamentale şi pune presiuni pentru ca Gabriel Resources, compania controlată de Steinmetz, să piardă contractul.
Atunci când Rusia a intrat în incapacitate de plată, miliardarul american de origine maghiară îşi făcuse deja un renume drept omul care în „miercurea neagră” a spart Banca Angliei şi câştigase peste un miliard de lire sterline făcând asta. Odată cu faima a venit însă şi atenţia, iar faptul că Soros era considerat un guru al cursurilor valutare şi al burselor i-a atras, bineînţeles, şi duşmani. Atunci când a aflat de pierderea încasată de imigrantul evreu, Benny Steinmetz, acum cel mai bogat om din Israel, a râs. Soros a aflat şi a jurat să se răzbune.
George Soros
Oamenii lui Steinmetz susţin chiar că problemele cu proiectul din Guinea sunt, de fapt, instrumentate chiar de Soros. Principala voce împotriva proiectului este preşedintele statului Guinea, Alpha Conde, care a demarat o adevărată campanie împotriva lui Steinmetz. Aceasta ar fi finanţată chiar de Soros, spun vocile apropiate lui Steinmetz.
Miliardarul american de origine maghiară ar fi finanţat chiar şi un comitet numit de guvernul de la Conakry la sfârşitul anului 2010 pentru a strânge dovezi şi a întocmi un dosar pe care autorităţile să-l folosească pentru a rezilia contractul cu Steinmetz.
Israelianul este convins de asta. Şi este convins că Soros l-a lucrat din interior. În primăvara lui 2013, Steinmetz a acţionat în judecată compania britanică FTI Consulting LLP, care până nu demult fusese angajată de B.S.G.R. pentru a se ocupa de comunicarea companiei cu o imagine atât de proastă în Guineea. Practic, britanicii au fost angajaţi să „spele” imaginea companiei miniere şi a lui Steinmetz în Guineea pentru a domoli presiunea publică şi politică pentru rezilierea contractului.
Doar că directorul pentru Europa al companiei FTI Consulting era baronul Mark Malloch-Brown, fost ministru în guvernul britanic, apropiat al premierului Tony Blair şi care a deţinut funcţii în Banca Mondială, dar şi funcţia de secretar-general adjunct al ONU. Pe scurt, baronul a fost condva unul dintre cei mai puternici oameni din lume - în primii 100 cu siguranţă. Dar nu asta era problema, ci lunga şi strânsa sa prietenie cu Soros.
Aşa că, în loc ca FTI Consulting să-l ajute pe israelian să crească în ochii locuitorilor din Guineea, baronul Malloch-Brown l-a convins în 2010 pe Blair să susţină prin fundaţia sa Iniţiativa Guvernamentală pentru Africa rezilierea contractului.
Apoi, compania FTI l-a anunţat pe Steinmetz că nu mai pot colabora, lăsându-şi clientul în mijlocul unui nou scandal. În procesul intentat în aprilie 2013, Steinmetz a acuzat compania britanică de manipulare şi conflict de interese, susţinând totodată că directorii ştiau de la bun început de relaţia dintre baronul Malloch-Brown şi George Soros.
În acelaşi dosar depus la tribunal, Steinmetz îl acuza pe Soros că i-a înscenat o tentativă de asasinat la adresa lui Alpha Conde. Într-adevăr, preşedintele din Guineea a anunţat că, la 18-19 iulie 2011, a avut loc un atac asupra locuinţei sale din Conakry. O bună parte a opiniei publice era convinsă că tentativa este opera opoziţiei, o altă parte credea că este o înscenare a preşedintelui pentru a putea apoi să-şi acuze adversarii politici de trădare.
O altă parte era însă convinsă că tentativa eşuată de asasinat fusese comandată de Steinmetz pentru a-l împiedica pe preşedinte să-i rezilieze contractul. Israelianul în acuză pe Soros că este cel care a pornit acest zvon pentru a-i strica imaginea în Guineea.
Două luni mai târziu de la începerea procesului, compania britanică FTI Consulting şi Beny Steinmetz se înţelegeau în afara tribunalului, iar israelianul declara în presă că britanicii şi-au recunoscut greşeala şi i-au plătit o compensaţie financiară semnificativă. Compania britanică a negat doar că şi-ar fi recunoscut vina.
[<a href="//storify.com/elenadumitru/aventurile-din-africa-ale-miliardarului-frank-timi" target="_blank">View the story "Afacerile lui Steinmetz în România" on Storify</a>]
Se încarcă comentariile...
