Exclusiv Implicațiile participării lui Nicușor Dan la mitingul electoral din Polonia: „N-a fost cea mai bună idee”
0Doi politologi explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, în ce măsură victoria conservatorului Karol Nawrocki în alegerile prezidențiale din Polonia ar putea să afecteze România, UE și NATO.
Karol Nawrocki este noul președinte al Poloniei, după ce l-a învins în turul 2 al prezidențialelor pe adversarul său, Rafal Trzaskowski, aliat al guvernului Donald Tusk.
Conferențiar Univ. Dr. în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității din București, politologul Claudiu Tufiș vorbește, într-o analiză pentru „Adevărul”, despre efectele pe care alegerea lui Nawrocki ar putea să o aibă asupra relațiilor bilaterale româno-poloneze, dar și asupra Uniunii Europene și a SUA și NATO.
Relațiile României cu Polonia, esențiale
România și Polonia, cele mai importante state de pe flancul de est al NATO, au avut dintotdeauna relații foarte bune. Chiar și atunci când președintele Poloniei și omologul său român au provenit din alte familii politice europene, cele două state au colaborat excelent. Cel mai bun exemplu a fost dat de ultimii doi președinți ai celor două țări, Klaus Iohannis, reprezentat al popularilor europeni (centru-dreapta) și conservatorul polonez Andrzej Duda, care s-au întâlnit și au avut relații dintre cele mai bune. De altfel, chiar Formatul București sau București 9 (B9 sau B-9, în poloneză Bukaresztańska Dziewiątka), înființat în 2015 în capitala României, a fost rodul unei inițiative comune a celor doi lideri de stat, Iohannis și Duda.
Alegerea lui Karol Nawrocki schimbă și nu prea această relație privilegiată româno-poloneză. Mai degrabă, lasă de înțeles profesorul Claudiu Tufiș, o nuanțează. Discuția pleacă de la faptul că noul președinte al României, Nicușor Dan, l-a susținut direct în campania electorală pe adversraul lui Nawrocki, Rafal Trzaskowski. Acest lucru va face ca relația dintre Dan și Nawrocki să nu se ridice la nivelul celor dintre predecesorii lor. Astfel, planează o ușoară umbră asupra viitorului relațiilor bilaterale, cel puțin pentru următorii ani, în condițiile în care, fie și teoretic, stâlpii apărării flancului estic NATO sunt tocmai celor două țări, iar colaborarea lor ar trebui să fie una exemplară.
„A existat o greșeală aici, în momentul în care Nicușor Dan a participat la acel miting electoral înainte de alegeri, în Polonia, săptămâna trecută. Sigur, legal avea voie să se ducă, încă nu era președinte al României. Totuși, știind că ai trecut în turul 2 și că ai șanse mari să fii viitorul președinte al României, nu a fost cea mai bună idee ca Nicușor Dan să se ducă și să acorde un sprijin atât de vizibil unui candidat care, iată, n-a reușit să câștige în Polonia. Cumva a greșit când a făcut asta”, spune Tufiș.
Totuși, nu se poate vorbi despre o periclitare a relațiilor bilaterale, precizează Claudiu Tufiș.
„Instituțional nu o să fie probleme, vom colabora și pe viitor cu Polonia, sunt sigur de asta, dar la nivel personal, evident, relația lui Nicușor Dan cu noul președinte polonez pornește de pe un picior greșit. Pentru că, da, relațiile bilaterale sunt relații instituționale. Sigur, ele pot funcționa mai ușor, mai simplu, poți da un telefon mai rapid, dacă ai o relație foarte bună de amiciție cu omologul tău, dar acum nu va fi cazul. Nimeni nu poate nega asta. Într-adevăr, într-un fel discuți cu cineva cu care te afli pe aceeași lungime de undă, iar alta este când discuți cu cineva care are o poziție diferită și vii din medii politice diferite”, mai spune Tufiș.
Pe viitor, relațiile Poloniei cu România pot fi întreținute de guvernele celor două state. Claudiu Tufiș amintește și că în timpul mandatului lui Klaus Iohannis România a avut o prestație palidă pe plan politic internațional.
„Eu chiar sper că relațiile dintre România și Polonia se vor întări și că România va ajunge să aibă un rol din ce în ce mai important. Adevărul este 10 ani de zile sub Iohannis am fost absenți din punctul meu de vedere și asta a făcut foarte mult rău României în ceea ce privește relațiile internaționale și diplomatice. Dar asta e altă problemă”, adaugă profesorul Tufiș.
De ce avem nevoie de Polonia
Printr-o colaborare bună cu Guvernul Tusk de la Varșovia, România poate tinde să se autodepășească, iar cu sprijinul polonez să capete o mai multă vizibilitate la nivelul Uniunii Europene. România și-ar putea propune chiar un obiectiv ambițios, anume să ajungă să devină parte a Formatului Weimar+. Evident, acest lucru nu s-ar întâmpla peste noapte.
„Cred că este evident pentru toată lumea că prin comparație cu Polonia, care a avut și are un rol central în toate negocierile care țin de Uniunea Europeană, România a fost mai degrabă retrasă. Și nu cred că s-a întâmplat din cauză că ceilalți membri ai Uniunii Europene ne-ar fi ținut la distanță, ci aș spune că s-a întâmplat din cauză că noi mai degrabă n-am avut interese sau cunoștințe, n-am știut cum să ne facem mai vizibili, iar vocea noastră să conteze cu adevărat. Rămâne să vedem acum ce echipă își va forma Nicușor Dan la administrația prezidențială și cu ce consilieri va încerca să lucreze pe plan extern. Dar aici este clar că România trebuie să fie mult mai activă și să joace rolul pe care ar trebui să-l aibă dată fiind nu doar poziția sa geostrategică, ci și dimensiunea sa atât economică cât și demografică. Pentru că adevărul e că România e o țară mult prea mare pentru a putea sta pe margine și a spune mereu că noi nu ne implicăm, că-i lăsăm doar pe alții să decidă. Nu, gata cu asta, trebuie să ne așezăm la masa unde se iau deciziile importante”, e mesajul lui Claudiu Tufiș.
Profesorul Claudiu Tufiș s-a referit și la comparația făcută de unii între liderul AUR, George Simion, și noul președinte polonez. În opinia sa, în pofida faptului că cei doi fac parte din partide conservatoare eurosceptice, ei sunt mai degrabă diferiți, iar impactul pe care îl va avea alegerea lui Karol Nawrocki în Polonia nu suferă comparație cu impactul pe care l-ar fi avut succesul lui Simion în România.
Comparația lui Nawrocki cu George Simion nu stă în picioare
„Lucrurile sunt puțin diferite față de cum ar fi fost dacă Simion devenea președinte în România. Și sunt diferențe, în primul rând, pentru că Partidul Lege și Justiție (PiS) din Polonia nu este sub nicio formă la fel ca AUR de la noi. Chiar dacă pe anumite domenii au poziții similare, mai ales în ceea ce privește politicile de gen sau lucruri care țin de cultură, identitate, și ăsta e, de fapt, liantul care-i cam unește, pe partea cealaltă care ține strict de guvernare, PiS a mai fost la putere în Polonia, a guvernat țara, nu neapărat cu cele mai bune rezultate, dar nici dezastruoase. Din punctul acesta de vedere, victoria candidatului lor nu este deloc dramatică așa cum ar fi fost victoria lui Simion în România. Situația este, iarăși, oarecum ceva mai simplă în Polonia în acest moment. Și asta și pentru că, totuși, la putere se află opozanții PiS, avem la putere un guvern controlat de partide pro-europene. În plus, președintele polonez are, totuși, limitări mai serioase decât președintele României când vine vorba de puterile sale”, susține Tufiș.
În plan european, chiar dacă Nawrocki a anunțat că nu sprijină sub nicio formă intrarea Ucrainei în NATO și Uniunea Europeană și critică deschis politica Kievului, el susține în mod clar continuarea sprijinului acordat ucrainenilor. În plus, la fel ca și Duda, noul președinte nu susține sub nicio formă o apropiere a Poloniei de Rusia. În schimb, este de așteptat ca Nawrocki să aibă un discurs eurosceptic și să se alăture altor voci critice la adresa Bruxelles-ului, precum Viktor Orban și Robert Fico. În plus, vocea Poloniei va continua să fie una aparte, critică și la nivelul Comisiei Europene.
Veste bună pentru Washington, nu și pentru Bruxelles
„Știm că PiS e partid conservator, este ușor eurosceptic, dar în același timp cu siguranță nu se poate spune despre el că ar fi un partid pro-rus. Deci, din acest punct de vedere, iarăși lucrurile sunt ceva mai clare decât ar fi fost în situația din România. Mai ales că Polonia are tot acest istoric de sute de ani cu Rusia, polonezii au fost mereu atacați de ruși, iar atunci lucrurile sunt foarte clare pentru ei din punctul ăsta de vedere. Ce se va întâmpla cel mai probabil o să fie că o voce care va fi critică față de Uniunea Europeană, dar să nu uităm că în Polonia nu președintele, ci prim-ministrul este cel care are mai multe atribuții în ceea ce privește relația dintre această țară și Uniunea Europeană. Poziția anti-Uniunea Europeană sau eurosceptică va fi, cred eu, răstrânsă doar la nivel declarativ și nu cred că va avea consecințe semnificative. Acum, sigur, simbolic, nu ajută foarte mult că avem pe lângă Ungaria și Slovacia, care au premierii pe care îi știm, acum avem în Polonia din nou un președinte eurosceptic”, mai spune Tufiș.
Relațiile Poloniei cu Statele Unite vor fi însă din cele mai bune. Cele două state au lideri conservatori, iar acest lucru va ajuta încă o dată Polonia.
Pîrvulescu: Gestul lui Nicușor Dan nu afectează relația România-Polonia
La rândul lui, politologul Cristian Pîrvulescu, decan al Facultății de Științe Politice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA) București, consideră că poziția lui Nicușor Dan de a-și arăta susținerea față de Rafał Trzaskowski nu a implicat în mod formal politica externă a României.
„Gestul lui Nicușor Dan de a-și exprima susținerea față de Rafał Trzaskowski, candidatul centrist și liberal învins în alegerile prezidențiale din Polonia, a fost făcut într-un moment în care Dan era președinte ales al României, nu învestit oficial. Prin urmare, această poziționare nu a angajat formal politica externă a României și nu poate fi considerată o greșeală diplomatică propriu-zisă”, a precizat Cristian Pîrvulescu.
Potrivit analistului politic, relația dintre România și Polonia este una foarte solidă și nu va fi afectată de luări de poziție individuale, cum ar fi declarația de susținere a lui Nicușor Dan pentru pierzătorul alegerilor în campania din Polonia.
„Relația dintre România și Polonia este însă una strategică, instituționalizată și matură – consolidată în cadrul NATO, al Inițiativei celor Trei Mări și prin interese comune de securitate regională. Ea nu va fi afectată de poziționări individuale în campanii externe. Dacă noul președinte român va adopta o conduită echilibrată după preluarea mandatului, acest episod va rămâne unul marginal, fără consecințe structurale asupra cooperării bilaterale”, afirmă Cristian Pîrvulescu.
Istoria relației dintre România și Polonia
Relațiile României cu Polonia au fost, în general, bune de-a lungul timpului, fiind bazate pe alianțe strategice, cooperare regională și interese comune de securitate. Cele două țări au avut alianțe militare încă din perioada interbelică, au rezistat împreună presiunilor din partea marilor puteri, iar după 1989, s-au apropiat și mai mult în cadrul NATO, UE și Inițiativei celor Trei Mări.
În perioada interbelică, România a susținut ferm Polonia în fața pericolului sovietic, considerând că o înfrângere a acesteia ar destabiliza întregul echilibru european, arăta diplomatul și scriitorul Nicolae Mareș, cunoscut pentru activitatea sa în promovarea relațiilor româno-polone.
În volumul „Alianța româno-polonă între destrămare și solidaritate (1938–1939)”, publicat în 2010, Nicolae Mareș a prezentat o analiză detaliată a relațiilor diplomatice dintre România și Polonia în perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial.
România, aliata Poloniei în fața bolșevismului
Autorul amintea că Take Ionescu, ministrul român de externe în 1920, a avertizat marile puteri că este esențial să se mențină un front de rezistență de la Marea Baltică la Marea Neagră, iar România s-a arătat dispusă să participe, alături de Polonia și Grecia, la un bloc defensiv regional împotriva panslavismului și influenței Moscovei.
„Atrag atenţia marilor aliaţi asupra pericolului care ameninţă Europa, în cazul în care Polonia va ieşi învinsă. Interesele Europei impun să se pună capăt imediat luptelor polono-bolşevice, în caz contrar este ameninţată toată această parte a lumii de către Soviete. Este în interesul Europei de a menţine un front indestructibil de la Baltica la Marea Neagră, respectiv la Marea Egee. Polonia, înconjurată de inelul de fier german şi rus, pierde existenţa sa independentă, cât şi importanţa pentru echilibrul european pe care ar trebui să o aibă, fiind posibil a ne baza pe vecini aliaţi”, transmitea Take Ionescu, la conferinţa internaţională de la Spa (Belgia) dedicată problemelor europene de după Primul Război Mondial și situaţiei tragice din Polonia, amenințată de apropierea armatelor bolşevice de Varşovia
În acest scop, la 3 martie 1921 a fost semnată Convenția de alianță defensivă româno-polonă, menită să ofere sprijin reciproc în cazul unei agresiuni, în special din partea Uniunii Sovietice. Deși au existat ulterior diferențe de abordare, pactul a rămas valabilă între cele două state pe tot parcursul perioadei interbelice, datorită nevoiii comune de securitate în fața URSS, amintea diplomatul.
România, sprijin pentru Polonia invadată de Germania Nazistă și URSS
În septembrie 1939, când Polonia a fost invadată de Germania Nazistă și apoi de URSS, România a acordat sprijin necodiționat statului polonez. Unii istorici arată că în toamna anului 1939, peste 60.000 de polonezi au trecut granița în România: numeroși civili, soldați, oficiali guvernamentali (inclusiv membri ai guvernului polonez ca Józef Beck a fost ministrul de externe al Poloniei) și chiar președintele Poloniei de atunci, Ignacy Mościcki.
România a oferit adăpost, sprijin și a facilitat tranzitul refugiaților polonezi, dar și al tezaurelor prețioase ale Poloniei. Aurul Poloniei a tranzitat România în septembrie 1939, într-o operațiune secretă, când ministrul polonez de finanțe Kwiatkowski a trecut granița pentru a negocia cu autoritățile române salvarea tezaurului polonez, pe fondul invaziei germane și sovietice, scrie Nicolae Mareș.
Guvernul român a acceptat transportul aurului spre portul Constanța, sub escortă militară, de unde acesta a fost încărcat pe o navă engleză și evacuat, evitând astfel capturarea de către trupele naziste.
„În noaptea de 14 septembrie 1939, trenul s-a deplasat fără oprire de la punctul de graniță din nordul țării până la Constanța. Aici a ajuns în dimineața zilei de 15 septembrie, unde, în port, era așteptat de nava engleză „Eocele”, gata pentru a fi încărcată. Au fost transportate 1.200 de lăzi cu aur, cu o greutate totală de 80 de tone, pe care, în cursul zilei de 15 septembrie, muncitorii portuari români le-au transbordat pe navă”, arată istoricul.
Autoritățile române nu au solicitat niciun fel de cheltuieli părții polone pentru serviciile prestate, spre deosebire de cele franceze, engleze sau americane, care au taxat fără milă afacerea atunci când aurul a ajuns pe teritoriul lor, amintea diplomatul.
„Și mai important decât peripețiile acestui transport mi se pare sprijinul acordat de România, în ciuda protestelor și amenințărilor germane, pentru asigurarea altor transporturi în condiții depline de securitate, respectiv a celor 51 de lăzi oprite de mareșalul Rydz-Śmigły la Dubno, cu o greutate totală de 3.057 kg și un conținut declarat de 2.738 kg de aur – dar neverificat –, sigilate la București de BNR și Polski Bank, care au fost restituite intact Poloniei în 1947, alături de bunurile (valorile) Fondului Apărării Naționale”, scrie diplomatul.
În paralel, România a sprijinit salvarea unei părți din patrimoniul cultural inestimabil și a valorilor poloneze, în ciuda presiunilor din partea Germaniei.
Se încarcă comentariile...
