Herta Müller: „Nu m-a schimbat Premiul Nobel“
0Scriitoarea germană originară din România, aflată pentru prima oară în ţară după decernarea prestigioasei distincţii în 2009, este acelaşi om ca întotdeauna. Autoarea Herta Müller şi-a început ieri programul vizitei de două zile la Bucureşti printr-o întâlnire cu jurnaliştii şi un dialog cu filosoful Gabriel Liiceanu la Ateneu.
Scriitoarea germană laureată în 2009 cu Premiul Nobel Herta Müller a avut ieri, după doi ani de la precedenta vizită în România, prima sa întâlnire cu cititorii şi ziariştii români după ce a primit cea mai prestigioasă distincţie din câmpul literaturii.
Mai citeşte şi:
Oskar Pastior, „vinovatul fără vină“
Şeful securiştilor care au urmărit-o pe Herta Muller: „Are o psihoză. Fabulează mult!”
Îmbrăcată discret, complet în negru, scriitoarea s-a comportat la fel de direct şi de dezinhibat ca întotdeauna.
Răspunsurile au venit pe un ton cald şi natural, iar atunci când întrebările o dezamăgeau sau le considera nepotrivite, Herta Müller le-a ignorat pur şi simplu, refuzându-le sec. Scriitoarea îşi însoţea discursul cu gesturi largi, iar atunci când nu îşi găsea cuvintele în română, vorbea în germană, ajutată fiind de filosoful Gabriel Liiceanu.
„Securiştii nu s-au dizolvat în aer"
„Premiul Nobel nu m-a schimbat decât pe dinafară, nu şi pe dinăuntru", a răspuns, de altfel, scriitoarea întrebării puse de „Adevărul", despre felul în care i-a schimbat viaţa decernarea Premiului Nobel. „Vedeţi, acum sunt aici. Nu mai scap de conferinţe de presă, şi asta peste tot unde mă duc. Asta este, într-adevăr, o schimbare, data trecută venirea mea n-a interesat atât de multă lume", a spus scriitoarea. „Dar eu cu mine însămi şi cu prietenii, în viaţa mea particulară, nu s-a schimbat nimic. E la fel ca înainte", a adăugat Herta Müller. Nici în ce priveşte activitatea propriu-zis literară, Herta Müller nu-şi face griji: „După ce am primit Nobelul, am reuşit să mai fac nişte colaje. Dar după fiecare carte am avut o pauză de vreo doi ani. Eu nu scriu tot timpul. Mie îmi place să nu scriu".
Bineînţeles că primele întrebări care i s-au pus Hertei Müller au fost legate tot de obsedanta Securitate, reamintindu-i-se că, acum doi ani, a declarat, într-un interviu, că este urmărită în continuare de serviciile secrete. „Securiştii sunt peste tot, nu s-au dizolvat în aer. Persoanele sunt în ţară, e normal. Normal nu este că au poziţii bune şi au căzut în picioare. Şi-au asigurat o a doua viaţă după dictatură. Nu mi-e frică, intenţiile lor nu mai sunt aceleaşi. Dacă-i interesează ce fac eu, treaba lor, dar nu-i frumos", a precizat scriitoarea. „Pentru România e mai rău decât pentru mine. Sunt mulţi şi fac o plasă (reţea - n. red.), prin care-şi urmăresc propriile interese", a completat Herta Müller.
„Oskar Pastior era un om zdrobit"
Durerea şi amărăciunea s-au simţit în vocea autoarei, atunci când vorbea despre bunul său prieten Oskar Pastior. Referitor la afirmaţiile recente ale lui Dieter Schlesak, scriitoarea recunoaşte că, „într-adevăr, anii '50 au fost cei mai siniştri ai comunismului". Nu este însă de acord cu alte afirmaţii ale scriitorului german, care şi personal o numeşte „luxus disidenti": „După aceea, Securitatea a avut alte metode, dar nu şi-a încetat activitatea represivă". În acest context, scriitoarea s-a referit şi la recentele dezvăluiri legate de persoana poetului Oskar Pastior, unul dintre cei mai buni prieteni ai săi, care a semnat cu Securitatea între anii 1961 şi 1968: „Oskar Pastior nu a avut ieşire; după cinci ani de lagăr, era un om zdrobit. A ajuns acasă, a scris nişte poezii despre experienţa lagărului, şi cu acest fapt a fost şantajat.
Se vede clar din textul angajamentului său, acestea nu sunt cuvintele lui: Securitatea dicta atunci când voia să scrii ceva. Aşadar, nu avea de ales, decât să se spânzure sau să meargă la puşcărie".
Ziariştii au întâmpinat-o, ieri, pe Herta Müller la Intercontinental
„Îmi plac mititeii şi salata de vinete"
În legătură cu recenta propunere ca preşedintele Traian Băsescu să-i acorde Steaua României, Herta Müller a comentat sec: „Nu colecţionez insigne!". La întrebarea când va reuşi să se simtă în România ca acasă, scriitoarea a fost tranşantă: „Treaba României nu este ca eu să mă simt ca acasă. Ar fi mai bine ca milioanele de români să se simtă acasă".
Autoarea a demontat, cu umor, şi recentele acuzaţii, stupide de altfel, că volumul ei de debut, „Niederungen", a fost premiat, în 1982, de Uniunea Tineretului Comunist: „Aveau un premiu şi pentru literatură în limbile naţionalităţilor conlocuitoare, cum eram noi; l-au primit şi alţi scriitori germani. Este menţionat în unele lexicoane şi nu am de ce să-l ascund. Am trăit şi în România. Am primit acel premiu pentru volumul de debut, nu pentru altceva; şi ce-i? M-am bucurat atunci. Adică, pe de-o parte, m-au frecat, pe de alta... Richard Wagner mi-a arătat de curând transcrierea a ceea ce am vorbit atunci, la primirea premiului. Am vorbit doar de literatură, n-am lăudat partidul".
La sâcâitoarea întrebare pusă de o jurnalistă - care îi ceruse, mai întâi, să comenteze şi situaţia politică actuală, lucru pe care Herta Müller l-a refuzat - dacă „chiar nu vă place nimic în România", scriitoarea a răspuns cu umor: „Ba da. Îmi plac: mititeii, salata de vinete - amândouă sunt extraordinare -, zacusca şi lubeniţele. Şi mai îmi plac nişte oameni foarte minunaţi, pe care-i cunosc şi care-mi sunt prieteni. Dacă ar fi mai mulţi ca ei în România, lucrurile ar merge mai bine. Sunt însă prea puţini".
"Treaba României nu este ca eu să mă simt ca acasă. Ar fi mai bine ca milioanele de români să se simtă acasă."
Herta Müller scriitoare
"Îmi plac: mititeii, salata de vinete - amândouă sunt extraordinare -, zacusca şi lubeniţele. Şi mai îmi plac nişte oameni foarte minunaţi, pe care-i cunosc şi care-mi sunt prieteni."
Herta Müller scriitoare
Cuvânt de ambasador
Laureata cu Nobel, alături de filosoful Gabriel Liiceanu
În deschiderea evenimentului de la Ateneu, a luat cuvântul ambasadorul Germaniei, Andreas von Mettenheim (foto), care a caracterizat astfel opera literară a scriitoarei: „Aproape nimeni nu a reuşit să descrie mai înfricoşător şi mai angoasant imixtiunea unui stat criminal şi al serviciului său secret în viaţa cetăţenilor săi. Cine a citit această proză trebuie să fie şocat, şi nu este nicidecum valabil doar pentru România, pentru că mai există încă mult prea mulţi oameni nostalgici ai regimurilor totalitare". Excelenţa Sa consideră că problema apartenenţei Nobelului acordat Hertei Müller este una „falsă": „Premiul rămâne al dumneavoastră în întregime".
Cadou muzical de la pianistul Dan Grigore
Recitalul lui Dan Grigore , surpriza organizatorilor pentru Herta
Aseară, cu zece minute înainte de începerea evenimentului de la Ateneul Român, la intrarea în clădire se aflau multe persoane fără bilet care sperau să fie lăsate să intre la conferinţa Hertei Müller. Organizatorii au ţinut uşile închise după ce s-a asigurat accesul în sală, de teamă ca publicul să nu forţeze intrarea. Sala, cu o capacitate de 780 de locuri, s-a dovedit neîncăpătoare pentru cei dornici s-o asculte pe scriitoare citind din ultimul ei roman şi dialogând cu Gabriel Liiceanu. Evenimentul a început cu o întârziere de 20 de minute. Printre personalităţile numeroase prezente la Ateneu s-au numărat Andrei Pleşu, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Stejărel Olaru, Andrei Oişteanu, Victor Rebengiuc şi ministrul Culturii, Kelemen Hunor.
În deschidere au luat cuvântul: Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii „George Enescu", şi Andreas von Mettenheim, ambasadorul Germaniei la Bucureşti. Primul a subliniat importanţa evenimentului şi a anunţat că reprezintă prima conferinţă din seria reluată de Ateneul Român.
Un buchet de piese
Herta Müller a intrat în sală zâmbitoare, în aplauzele publicului, căruia i-a răspuns cu propriile aplauze. După cuvântările de deschidere, a urmat o surpriză muzicală oferită de cunoscutul pianist Dan Grigore. Artistul i-a dăruit invitatei „un mic buchet de piese" ales cu gândul la cărţile sale şi la „arhitectura lor muzicală". Dan Grigore a precizat că recitalul său este, de asemenea, un omagiu adus culturii germane. Interpretul a făcut o selecţie de partituri în „regresie cronologică", cuprinzând compoziţii de Brahms, Schumann şi Schubert.
Înainte de a-şi începe recitalul, Dan Grigore a ţinut să precizeze că „vitregia unor administraţii" îl ţine departe de Ateneul Român de aproape zece ani. Herta Müller a citit din ultimul roman, „Leagănul respiraţiei", în limba germană, traducerea în limba română fiind tipărită în programul de sală.
Dialog între filosof şi scriitoare, la Ateneu
Herta Müller, alături de Gabriel Liiceanu, aseară
Dialogul dintre Herta Müller şi Gabriel Liiceanu, desfăşurat aseară sub cupola Ateneului, i-a prilejuit autoarei o tulburătoare confesiune despre motivaţia scrisului său: „Eu nu vreau să fiu scriitor. Nu ăsta e motivul pentru care scriu. Eu nu mi-am ales viaţa. Aş fi preferat să fi făcut altceva în viaţă şi să nu fi scris niciun cuvânt. Dacă o să fac ordine în mine, n-o să mai scriu. Sper să vină clipa aceea", a spus scriitoarea.
Filosoful român îi pusese invitatei următoarea problemă: „Dar dacă acest lucru (comunismul - n. red.) nu mai interesează pe nimeni? Adică avansaţi pe un teritoriu pe care nimeni nu vrea să vă însoţească? Mie însumi mi s-a spus că sunt prea încrâncenat...".
Replica scriitoarei distinsă cu Nobel a fost răvăşitoare, lăsând auditoriul fără respiraţie: „Eu o fac pentru mine însumi, că n-am încotro; trebuie să-mi aranjez viaţa pe care am dus-o,ca să pot s-o duc pe cea de acuma. Nu pot obliga pe nimeni să vină cu mine, o carte poate fi citită sau nu. De ce să scriu altfel? Sunt atâtea cărţi încât nimeni nu le poate citi, ce rost ar avea să mai adaug şi eu câteva?".
Scriitoarea a analizat astfel raportul societăţii româneşti cu memoria dictaturii: „Majoritatea au avut avantaje, s-au aranjat, au dus o viaţă bună care a fost dependentă de dictatură. Nu mă mir că aceşti oameni nu vor să spună că dictatura a fost o crimă, şi-ar pune în discuţie propriul trecut. Problema este sănătatea unei societăţi: dacă problemele acestea nu sunt discutate, ele nu dispar şi reapar la suprafaţă, când nu te aştepţi".
„În vremea dictaturii, ni s-a furat conţinutul limbii, într-un discurs public în care nu ne-am recunoscut niciodată. Nu suntem noi cei fără patrie?", a întrebat Liiceanu, plecând de la un citat din Jorge Semprun. La rândul său, răspunsul scriitoarei a fost devastator: „Patrie este un cuvânt care a fost folosit în mod ideologic. Acasă este mai puţin şi mai mult. Sigur, limba e patria noastră prin naştere. Dacă această limbă este duşmănoasă, la ce-mi foloseşte? Am mai zis, patria este ceea ce nu poţi să laşi şi să părăseşti. Tâmpita de patrie vine după tine, acolo unde te-ai dus să scapi de ce ţi se întâmpla în ţară".În ce priveşte exilul, Herta Müller a spus: „Nu mai pot să mă întorc. Istoria exilului, de când e lumea: nu mai te întorci cum ai plecat, se schimbă ceva. Exilul este o pierdere pentru orice ţară. Primii se duc cei care nu mai suportă, sensibilii...".
„Uneori, rămân şi cei sensibili...", a intervenit filosoful. „Dar, totuşi, românii au rămas într-un context care nu poate fi destrămat, pentru că sunt prea mulţi. Cultura germană în România este istorie, nu a mai rămas nimeni. Câteodată mă doare, altădată spun că am avut noroc. Mi-e ciudă că norocul ăla a venit din necaz. Pentru cei care n-au norocul unei meserii ca a mea, a fost mai greu", a răspuns Müller.
„Mulţi dintre noi ne-am simţit minoritari în propria ţară", a insistat Gabriel Liiceanu. „Aş fi vrut ca pe vremea aceea să fi deschis mai mulţi gura şi să fi spus că se simt minoritari", a replicat Herta Müller, urmată de un ropot de aplauze.
Programul de astăzi
Ora 17.00, Librăria Humanitas Kretzulescu - Lansarea seriei de autor Herta Müller. Sesiune de autografe. Participă Herta Müller, Denisa Comănescu şi Andrei Pleşu.
"Eu acum nu sunt scriitoare, aici, pe scenă. Asta-i altă meserie. Asta-i circ!"
Herta Müller scriitoare
"Fiecare om e unic şi face lucrurile altfel decât ceilalţi. Doar că la scriitor se poate verifica acest lucru."
Herta Müller scriitoare
"Mulţi dintre noi ne-am simţit minoritari în propria ţară."
Gabriel Liiceanu filosof