Europa cere reforme dure la nivel mondial

UE măreşte plafonul de garantare a depozitelor la 100.000 de euro. Liderii europeni reuniţi la Bruxelles discută măsuri de reformă profundă a mecanismelor mondiale stabilite la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial.

Comisia Europeană a propus ieri o serie de măsuri privind piaţa financiară europeană care au confirmat poziţiile adoptate deja de liderii statelor din zona euro la reuniunea de la Paris.

Executivul european a fost de acord cu creşterea plafonului de garantare a depozitelor bancare de către statele Uniunii Europene, de la 20.000 de euro la 100.000 euro, cu o etapă intermediară - pragul de 50.000 de euro, coasigurarea depozitelor în limita a 80 la sută din sumă în prima etapă şi până la 100% ulterior şi reducerea perioadei de rambursare a sumelor care fac obiectul garanţiei de la 3-9 luni la câteva zile.

Întărirea supravegherii bancare

Pentru moment, nu s-au făcut publice detaliile despre propunerea privind înfiinţarea unei autorităţi unice de supraveghere a băncilor în contextul recentei crize financiare mondiale. Acest aspect ar putea fi dezbătut de şefii de state şi de guverne prezenţi miercuri şi joi la Bruxelles.

Surse europene spun că acest sistem vizează doar instituţiile bancare multinaţionale care îşi desfăşoară activitatea în mai multe ţări şi mai ales statele membre ale zonei euro, căci la aplicarea ei va fi angajată şi Banca Centrală Europeană.

Reforma FMI şi BEI

Ieri au mai fost făcute alte două noi propuneri. Una aparţine Marii Britanii şi se referă la reformarea Fondului Monetar Internaţional (FMI), iar a doua vine din partea Italiei, în legătură cu modificarea regulamentului de funcţionare a Băncii Europene de Investiţii (BEI). Reforma FMI a fost propusă de premierul britanic Gordon Brown, după întâlnirea cu preşedintele CE, Jose Manuel Barroso, înainte de summit.

Fondul Mon etar Internaţional trebuie să fie “reorganizat” pentru a facilita reglementarea sistemului financiar internaţional şi a evita o nouă criză, a spus Brown. În opinia sa, FMI trebuie “reconstruit în scopul unei mai bune funcţionări a lumii moderne”. Cât priveşte BEI, propunerea vine din partea premierului italian Silvio Berlusconi.

Băsescu: România nu vrea un “tutore” bancar

România respinge ideea înfiinţării la nivelul Uniunii Europene a unei autorităţi unice de supraveghere a sistemului bancar, a declarat, ieri, preşedintele Traian Băsescu.

“Constituţia şi legislaţia României fac din Banca Naţională structura responsabilă de gestionare a sistemului bancar naţional. Nu avem nevoie de un tutore”, a spus şeful statului, care participă azi şi mâine, împreună cu premierul Călin Popescu-Tăriceanu, la Consiliul European de toamnă. 

100.000

- de euro va fi plafonul de garantare a depozitelor în ţările Uniunii Europene

Baltazar: „Suntem feriţi de catastrofe”

Adevărul: Care sunt şansele de succes ale planului european iniţiat de Gordon Brown?

Bogdan Baltazar: Acest plan european are şanse, însă transmiterea efectelor la nivelul economiei reale, care este destul de zgribulită acum, va lua ceva timp. Vor apărea fenomene de recesiune, de restrângere de activitate, de amânare de investiţii. Ce trebuia făcut la nivel guvernamental s-a cam făcut.

Care vor fi efectele planului european asupra României?

Da, vom resimţi anumite efecte, dar nu pe plan financiar-bancar, mai ales că cea mai apropiată scadenţă a liniilor trasate de băncile noastre este un an. Băncile care ne-au creditat nu pot accelera rambursarea. Prin urmare, pe plan financiar-bancar nu este niciun fel de problemă. Pe plan economic, România depinde, însă, în mare măsură de exporturile în Uniunea Europeană, care mi-e teamă că se vor contracta.

Ce înseamnă autoritatea  europeană de supraveghere bancară?

Mi se pare că înfiinţarea acestei autorităţi europene de supraveghere bancară ar fi un proces greoi care nu ne-ar avantaja. Probabil că oficialii europeni s-au gândit să dea acestui organism „dinţii” pe care nu-i are Banca Centrală Europeană. Nu cred că nouă ne-ar conveni o asemenea instituţie.

Care sunt ameninţările imediate?

E foarte greu să prosperi într-o lume în derivă, dar în orice caz noi suntem feriţi de mici catastrofe.  Va trebui să finanţăm un deficit de cont curent şi nu va fi simplu, va trebui să finanţăm un deficit bugetar, deci vor fi nişte probleme, dar nu catastrofice.

Soluţiile de ieşire din criza anilor '29 - '33 sunt comparabile cu cele actuale?

Aceea a fost o altfel de criză, în domeniul producţiei. S-a repercutat pe Wall Street, dar a fost o criză marxistă tipică, de supraproducţie. Criza de azi, deşi mai spectaculoasă, e mai puţin gravă. 

Adică ceva mai multe reguli şi o supraveghere mai atentă se poate încerca. Nu ştiu, însă, dacă va reuşi.

Bogdan Baltazar
consultant financiar

Bursa şi leul, din nou sub presiune

Cotaţiile titlurilor listate la Bursa de Valori Bucureşti şi cursul de schimb leu/euro au intrat iar sub conul de umbră dictat de criza financiară mondială. Leul a pierdut ieri aproape 2 bani în raport cu moneda europeană, până la un nivel de 3,7869 lei/euro.

Deprecierea a fost determinată de neîncrederea investitorilor în monedele ţărilor emergente pe seama problemelor cu care se confruntă Ungaria. La Bursă, cele mai afectate au fost SIF-urile care au pierdut 9,2%. (Adina Vlad)

Crahul din 1929 s-a sfârşit în 1945

La fel ca în 1929, criza  actuală a plecat de dincolo de Atlantic şi a escaladat pe fondul unei îngrijorări accentuate: s-a vândut masiv şi repede pe bursă, tranzacţiile s-au diminuat simţitor, iar bursele au înregistrat scăderi semnificative. Între 1921 şi 1929, acţiunile au atins valori istorice pe bursă, optimismul fiind îmbrăţişat chiar şi de marii jucători ai vremii. Se vindea-cumpăra mult şi repede, pentru îmbogăţire rapidă. Pe fondul acestui boom, majoritatea acţiunilor erau cumpărate pe credit.

În „joia neagră”, 24 octombrie 1929, la bursa din New York panica şi-a spus cuvântul. Efectele s-au simţit imediat.Prăbuşirea creditării a lăsat fără bani industria şi a afectat consumul populaţiei. Statele Unite ale Americii au fost grav afectate: producţia industrială a scăzut aproape la jumătate, iar veniturile americanilor cu 30%. De la 1,6 milioane de şomeri în 1929 s-a ajuns la 12,8 milioane în 1933.

Problema SUA a lovit ca un bumerang  aproape toate bursele lumii. Şefii băncilor centrale, dar şi populaţia erau de părere, la momentul declanşării crizei, că motoarele economice îşi vor găsi o turaţie constantă. Nu au avut dreptate.

A fost nevoie să treacă al Doilea Război Mondial pentru ca situaţia să revină la normal. Economia mondială avea să-şi reia creşterea durabilă începând cu 1945.;

Crizele economice globale ale ultimului secol

Crahul din 1929-1933 – agonie cu efecte prelungite pe 16 ani

Anii ’70 – combinaţie între stagnare economică şi puseuri inflaţioniste

1987 – Dow Jones scade cu 23% într-o singură şedinţă; indicii bursieri îşi revin doi ani mai târziu

1997 – criza asiatică, cu retragerea investitorilor din Asia şi Rusia

1998 – se prăbuşeşte fondul american LTCM (Long Term Capital Management), din cauza deprecierii rublei

2007 – Statele Unite sunt atinse de criza imobiliară care se va extinde rapid în sistemul financiar mondial