Cine plăteşte în cazul Caracal?

Procurorii Secţiei Speciale (SIIJ) au decis marţi punerea sub acuzare, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu, a procurorului Cristian Ovidiu Popescu, cel care a aşteptat până la ora şase pentru a intra în casa lui Gheorghe Dincă în dimineaţa zilei de 26 iulie.

Procuror la Parchetul Judecătoriei Caracal, acesta fusese suspendat din funcţie de către Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii la 1 august, după ce Inspecţia Judiciară a demarat o anchetă disciplinară în cazul său.

Alţi trei poliţişti acuzaţi de abuz în serviciu

Alături de procurorul Ovidiu Popescu, alţi trei poliţişti au fost puşi sub acuzare pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu în dosarul privind intervenţia autorităţilor în cazul Caracal. Este vorba de Vasile Marian, agent şef principal la postul de Poliţie din Dobrosloveni, primul poliţist care a stat de vorbă cu Ion Măceşanu, tatăl Alexandrei, cel care a mers pe 24 iulie, la ora 20.30, să reclame dispariţia fiicei lui. Agentul i-a spus să se întoarcă acasă şi să revină a doua zi, în cazul în care fata nu se întoarce. „Nu am greşit cu nimic. Este în măsură să constate cine ne cercetează dacă am greşit sau nu. Da, putea fi făcut mai mult pentru a fi salvată Alexandra..." , a declarat acesta marţi, la ieşirea de la Secţia Specială. Procedura îl obliga pe poliţist să se deplaseze la domiciliul minorei, să constate dispariţia ei, şi apoi, dacă e cazul, să declanşeze imediat ancheta.

Alături de Vasile Marian, a fost pus sub acuzare şi colegul acestuia, agentul principal Ţenea Eugen, cel care a notat numărul de telefon cerut drept contact de la părinţii Alexandrei, în seara de 24 iulie, pe care l-a notat într-o agendă, apoi şi-a continuat alte activităţi. La ieşirea de la audieri acesta a spus scurt: „Ne pare rău pentru fetiţă”.

Alături de cei doi, sub aceeaşi acuzaţie a fost pusă şi Violeta Mirea, şefa la acea dată a Secţiei de Poliţie Rurală Osica de Sus, unde este arondată şi comuna Dobrosloveni acolo unde locuieşte familia Alexandrei Măceşanu. Aceasta i-a ordonat subalternului Vasile Marian să-l trimită pe tatăl Alexandrei Măceşanu acasă şi să-i recomande să vină a doua zi dimineaţa la postul din Dobrosloveni pentru a depune o plângere. În aceste condiţii speţa s-a înregistrat oficial pe 25 iulie, la ora 10.30, iar Poliţia a început formal căutările fetei în dimineaţa zilei de 25 iulie, cu puţin timp înainte ca Alexandra să reuşească să sune la 112. Dispoziţia Violetei Mirea, în calitate de superior ierarhic a poliţiştilor din Dobrosloveni, a însemnat pierderea a peste 14 ore vitale pentru căutarea Alexandrei. 

Violeta Mirea, angajată în MAI din anul 1990, a ieşit la pensie împreună cu soţul ei, Nicolae Mirea, fostul şef al Poliţiei Municipiului Caracal, la doar câteva zile după ce acest caz a ajuns în atenţia mass mediei.

Vinovaţii sunt căutaţi în „stratul de jos”

„Preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii calcă, la propriu, pe cadavrele unor adolescente şi cere aşa-zisei «Secţii Speciale» să deschidă un dosar penal şi să cerceteze ce a făcut sau n-a făcut procurorul local. Totul pentru a justifica existenţa şi a sublinia importanţa vitală a unei aberaţii politice – Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie. Stratul superior fuge de răspundere. Metoda cea mai sigură este să împroaşte stratul de mijloc cu controale cât mai dure. Care să dea cât mai bine în ochii opiniei publice. Nu cu mult timp în urmă, aceleaşi personaje au cerut aceleiaşi secţii speciale să facă dosare penale în speţa în care autorităţile, cu mandat de percheziţie au intrat într-o locuinţă pentru a lua de acolo o fetiţă ţinută ilegal, care între timp fusese adoptată de o familie din SUA. E drept că intervenţia autorităţilor nu a fost strălucită şi a dovedit o crasă lipsă de experienţă. Însă ea a fost făcută într-un cadru legal. Şi atunci, din partea stratului de mijloc – bulversat – se ridică o întrebare către vârfurile sistemului: intrăm sau nu intrăm? Nu mai înţelegem nimic pentru că oricum greşim în orice situaţie”, atrage atenţia un magistrat.

Acesta subliniază că procurorul de caz poartă clar o parte din vină pentru intervenţia întârziată a autorităţilor, dar acesta nu poartă întreaga responsabilitate în lipsa unor reguli şi proceduri clare. „Justeţea deciziei de a intra într-o locuinţă fără mandat de percheziţie trebuie raportată la momentul în care decizia trebuie luată, nu la momentul ulterior în care informaţiile sunt sau nu confirmate. Dacă în momentul în care eşti pus în faţa deciziei există, pentru orice om rezonabil, destule indicii că acolo se petrece ceva foarte grav, decizia este justificată, indiferent dacă în interior descoperi o oroare sau o eroare (alarmă falsă). Dar nu se poate arunca întreaga responsabilitate asupra unor agenţi de poliţie şi asupra unor procurori cu o experienţă mai mult decât limitată. Cu atât mai mult cu cât la şcoală nu înveţi cum să reacţionezi într-o situaţie de urgenţă. Şi mai mult, ceea ce lipseşte cu desăvâşire sunt procedurile oficiale scrise. Proceduri simple, clare, ghiduri practice cu valoare normativă, care să îţi spună ce să faci în astfel de situaţii excepţionale, care să facă astfel încât decizia ta să nu mai semene atât de mult cu un pariu”, susţinea acesta.