Blestemul reeducării de la Piteşti

Gheorghe Bâgu a stat trei ani în închisorile comuniste

Gheorghe Bâgu este printre puţinii supravieţuitori ai umilinţelor suferite în temniţa comunistă din Argeş. Fostul deţinut politic Gheorghe Bâgu (86 de ani) cere daune de 200.000 de euro de la statul român pentru suferinţele pe care le-a îndurat în închisorile comuniste.

Gheorghe Bâgu a trecut prin reeducarea de la Penitenciarul Piteşti şi a muncit, în anii '50, la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Reeducarea de la Piteşti poate fi descrisă într-un singur cuvânt: groază!

Citiţi şi:

Galaţi: 600.000 de euro pentru o copilărie distrusă

Timişoara: Viaţa deţinutului politic torturat de comunişti, care a primit despăgubiri record

 „Consider că am suferit un prejudiciu moral şi material care nu poate fi efectiv cuantificat prin vreo despăgubire acordată de statul român, viaţa mea fiind pentru totdeauna marcată de anii petrecuţi în detenţie, de măsurile de reeducare la care am fost supus, dar şi de munca silnică pe care am prestat-o în diferite colonii. Toate acestea au contribuit la îmbolnăvirea şi la îmbătrânirea mea prematură", îşi motivează pretenţiile Gheorghe Bâgu, unul dintre cei pentru  care frica de moarte a fost definiţie de viaţă.

Schingiuiri şi umilinţe

„Eram în celula numărul 1 din Penitenciarul Piteşti, prin luna noiembrie 1949, când în cameră a intrat Eugen Ţurcanu, însoţit de oamenii lui de încredere", îşi aminteşte Gheorghe Bâgu. Torţionarul Eugen Ţurcanu care se ocupa de reeducare a fost mutat de şefii Securităţii de la Penitenciarul Suceava la cel din Piteşti pentru „a reeduca" studenţii din închisoare în spiritul marxism-leninismului. Reeducarea însemna maltratarea şi torturarea tinerilor.

Recrutat de Securitate ca informator, Eugen Ţurcanu şi apropiaţii săi constrângeau studenţii să mărturisească informaţii pe care le-au ascuns în anchetă. „Reeducaţii" erau puşi, la rândul lor, să-şi schingiuiască colegii de celulă. „S-a aşezat pe prici lângă mine, el ştia că soţia lui, Oltea Saghin, a fost colegă de bancă cu prietena mea şi viitoarea mea soţie. Când am aflat că este condamnat la şapte ani de închisoare, l-am întrebat dacă a fost legionar. A negat plictisit. Ascundea adevărul. A fost în Frăţiile de Cruce şi chiar a luptat cu arma în mână în timpul rebeliunii din 1941", rememorează Gheorghe Bâgu.

„Am dormit aproximativ o lună sub aceeşi pătură cu Ţurcanu, vorbea mult de familie, avea o poză cu soţia şi cu fetiţa lui. Apoi s-a pus problema reeducării", îşi aminteşte bătrânul.

„Spune Dumitrescule, tată, spune tot ce ai omis faţă de Securitate, spune dacă vrei să te reeduci, demască-i pe mamă-ta şi pe tatăl tău. Spune totul, că aici avem suficient timp de spovedanie", a fost semnalul lui Eugen Ţurcanu.

Ţinta bătăuşilor era Paul Dumitrescu din Bucureşti, student la Drept, ţărănist, condamnat pentru omisiune de denunţ. „Au sărit mai mulţi reeducaţi pe el, l-au bătut cu pumnii şi cu picioarele până l-au umplut de sânge şi l-au desfigurat", îşi aminteşte cu aceeaşi groază Gheorghe Bâgu.

Salvarea: celula 7

Bâgu a fost pus de Eugen Ţurcanu să ţină o prelegere în cameră şi a  vorbit despre mutaţiile de la materia organică la cea anorganică. Ghinion însă: unul dintre cei scoşi la reeducare, Andrei Boncea, l-a turnat pe Bâgu că l-a avertizat că atunci când încep bătăile să se ferească şi să se bage sub pat.

Luat în vizor de Ţurcanu, Bâgu a fost mutat în celula 7. În acelaşi timp, în camera pe care a părăsit-o Eugen Ţurcanu executa ordinul primit de la colonelul de Securitate Octavian Sepeneanu: „Nu contează că striveşti o mână, un picior sau chiar capul, informaţii să iasă".

Umilinţa „botezului"

În celula 1, groaza continua să se instaleze : „Auzeam zgomotele din celula vecină. Pe unii, după ce-i snopeau în bătaie, după ce-i năuceau, reeducaţii îi imobilizau şi-i băgau cu capul în hârdăul cu fecale şi cu urină şi-i ţineau până bolboroseau, apoi îi scoteau şi repetau aceste scufundări, „botezuri" cum spuneau ei, până omul îşi pierdea cunoştinţa."

Gheorghe Bâgu (stânga), alături de un coleg, în anul 1960

Gheorghe Bâgu a fost trimis să muncească la Canal, cu puţin timp ca „reeducarea" să ajungă şi în celula sa. „Am fost trimis să mor acolo, să sparg piatră şi să sap toată ziua". A fost eliberat la 9 martie 1951 de la Poarta Albă.

Eugen Ţurcanu a  fost executat de comunişti la data de 17 decembrie 1954. Soţia lui, Oltea, s-a recăsătorit şi şi-a schimbat numele.
„Cumnatul lui, Neagoe Saghin, mi-a povestit despre drama fiicei lui Eugen Ţurcanu, care era foarte complexată şi timorată, când era la liceu, deoarece la Radio Europa Liberă se povestea despre crimele care se întâmplau în penitenciarele din România. „Cum unchiule, eu sunt fiica celui mai mare criminal?", întreba plângând biata fată", spune Bâgu.

Acuzat că ar fi simpatizant legionar

Gheorghe Bâgu a fost arestat la Iaşi, în octombrie 1948, sub acuzaţia că ar fi fost simpatizant legionar. „Mă acuzau că am participat la consfătuirile cu studenţii legionari. Erau, de fapt, întâlniri între colegii din cămin, ne strângeam şi discutam diferite subiecte: despre fete, şcoală, politică", povesteşte Bâgu.

Delaţiunea unui coleg l-a aruncat în beciurile de la Rahova. Amintirile lui  Bâgu sunt încă vii: „Trei luni de bătaie fără întrerupere, oprită uneori de leşinurile mele". Magistraţii militari l-au condamnat la doi ani de închisoare, dar
în final a executat trei ani.

Domiciliu forţat

Bâgu a fost eliberat în 1951. Problemele lui nu s-au sfârşit însă odată cu eliberarea. A avut domiciliul forţat, a fost urmărit de Securitate şi mult timp nu a putut să se angajeze din cauza cazierului politic. După 1965, s-a angajat ca geolog.