Temerile elevilor singuri

Zeci de mii de copii au rămas în ultimii ani în grija bunicilor şi cu un dor imens după părinţii plecaţi în străinătate să muncească. Absenţa părinţilor are efecte nebănuite asupra celor mici, de la abandon şcolar până la izolare socială.

Conform ultimei statistici a Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Familiei şi a Drepturilor Copilului, peste 85.000 de copii au rămas fără un părinte sau fără amndoi, după ce au plecat să lucreze în străinătate. Aurel Valentin Aron a devenit unul dintre aceşti copii. Băiatul are şapte ani şi jumătate şi a rămas în grija bunicii, împreună cu Oana, sora mai mică, de cinci ani. El a intrat în programul „Creştem împreună", implementat de „Salvaţi copiii", care urmăreşte reducerea impactului provocat de migrarea părinţilor asupra celor mici.

Părinţi prin telefon

„Mi-au zis că se duc să muncească, să fiu cuminte , să am grijă de Oana şi să o ascult pe bunica. Şi că-mi trimit jucării", povesteşte Aurel.

Băiatul vorbeşte cu mama lui în fiecare zi, fie la telefon, fie pe internet. „Îl ajută un verişor mai mare", completează bunica Ecaterina Matei. Fiica şi ginerele au plecat în Spania în urmă cu patru ani şi au lăsat-o cu Aurel şi cu Oana. „Sunt copii buni, ascultători, el are numai calificativul «foarte bine»", îl laudă bunica. „Numai la engleză nu mă prea pricep", spune Aurel, subliniind că materia lui preferată la şcoală
este religia.

„E greu, mai ales financiar. Nu se mai merită să pleci din ţară. Fata mea e menajeră şi câştigă 800 de euro pe lună. Ne trimite şi nouă bani, cu ce să mai rămână? O aşteptăm să vină în curând acasă. De tot", mai spune Ecaterina Matei.

Copiii au nevoie de părinţi, nu de banii lor

Psihologul Andreea Biji, care-i consiliază pe elevii de la centrul „Sfinţii Voievozi" din Bucureşti - singurul din Capitală unde s-a implementat programul „Creştem împreună" - spune că cei mici simt lipsa părinţilor mai ales la evenimentele importante, cum ar fi zile de naştere şi serbări şcolare.

„Copiii înţeleg că părinţii sunt plecaţi la muncă, dar trăiesc cu speranţa că vor fi luaţi şi ei acolo, mai ales că li se promite asta, chiar şi atunci când nu este posibil", spune psihologul. Adolescenţii, în schimb, au mai mult nevoi materiale, vor anumite haine, devin mai puţin interesaţi de şcoală şi încep absenţele. „Important este ca, prin aceste centre educaţionale, să construim o comunicare cu părinţii plecaţi, să înţeleagă că banii trimişi contează mai puţin şi că trebuie se pună mai mult accent pe exprimarea emoţiilor", mai spune Andreea Biji.

Răpuşi de dorul mamei

Alexandru Panciuc (17 ani), din satul Rediu, comuna Ruginoasa (Iaşi), s-a spânzurat la începutul anului pentru că nu mai suporta dorul de mama lui, plecată la muncă în Italia în urmă cu un an. La jumătatea anului trecut, Cătălin (13 ani), din localitatea ieşeană Ion Neculce, a încercat să se spânzure cu o frânghie, fiind deprimat că nu-şi văzuse mama de trei ani. Un alt caz şocant a fost al lui Răzvan Suculiuc (11 ani) din Deleni.

Copilul s-a spânzurat după ce tatăl nu l-a lăsat sa vorbească la telefon cu mama lui, plecată la muncă în Italia de o lună.

Spuneţi-ne ce părere aveţi despre părinţii care îşi lasă copiii în ţară şi pleacă la muncă în străinătate la scoala@adevarul.ro sau la adresa:strada Fabrica de Glucoză nr. 21,sector 2, Bucureşti