Sportul prin jocuri: calea scurtă și distractivă pentru dezvoltarea unui copil sănătos
0Jocurile copilăriei înseamnă mișcare. Ele sunt cele care conduc ușor, ușor copiii spre sport, care răspund nevoilor naturale ale celor mici de a se mișca, de a învăța lucruri noi, de a relaționa cu alții de aceeași vârstă.
„Sportul pentru copii ar trebui făcut prin joacă. Metodele trebuie să fie atractive astfel încât să nu îi plictisească pe copii. Cei mici încep să își piardă interesul atunci când dascălii nu pun în practică principiul participării conștiente și active. Sportul îi va ajuta la o dezvoltare fizică armonioasă, la o mai bună calitate a vieții și la o dezvoltare a funcțiilor și sistemelor organismului“, a spus pentru „Weekend Adevărul“ Călin Laza, profesor titular la Liceul cu Program Sportiv Oradea. „Trecerea de la jocuri la sport se poate face în momentul, în momentele când copiii încep să conștientizeze ceea ce le este dat să facă sau mai exact ceea ce le este predat. Apoi, un aspect foarte important, este faptul că în învățământul primar e recomandat ca ceea ce predăm copiilor să îi facă să gândească astfel încât numărul de sinapse, de neuroni și sfera cognitivă să atingă parametri cât mai ridicați. Doar așa zona cognitivă se dezvoltă. Nu este nevoie să îi pregătim drumul copilului, ci să-l pregătim pentru drum“, a continuat Laza.
Sportul de performanță, recomandat odată cu adolescența
Profesorul care a avut rezultate bune şi în acest an cu elevii săi, care au urcat pe podium la curse de semifond sau de cros, crede că la vârste fragede nu este recomandat ca în pregătirea copiilor să se pună accent pe performanță: „Sunt mai multe considerente pentru a nu face asta, de ordin biologic, fiziologic, psihic sau somato-funcțional. Până la atingerea categoriei de U16, copii sub vârsta de 16 ani, nu ar trebui să existe Campionate Naționale de Copii, ci poate doar zonale“.
Importanța jocurilor în dezvoltarea copilului spre un viitor sportiv este recunoscută și studiată. La prima vedere pare ceva logic, dar este mai mult de atât, apare în cărți și manuale. Copiii trebuie să se miște, să alerge, să arunce, să sară, să lovească, să folosească tot felul de obiecte, și pot face asta liber sau să fie ghidați de persoane avizate cum să aibă grijă de ei și de cei din jur. Când copiii sunt lăsați să zburde singuri, fără îndrumare, jocul este liber, și asta îi face pe copii să fie creativi, iar când adulții sunt cu ochii pe cei mici, este un joc structurat, care dezvoltă abilități specifice și îi ajută pe copiii care au probleme în a relaționa cu alții, aceștia putând fi îndrumați și încurajați.
Sport, jocuri, activități distractive
Conform profesorul Lucaciu Gheorghe, în „Metodica predării tehnicii probelor de atletism în ciclul primar și gimnazial“, manual apărut la Editura Universității din Oradea, în 2012, prin intermediul jocului se realizează atât dezvoltarea motrică, cât și psihică, dar și ameliorarea conduitei în colectiv și formarea trăsăturilor de caracter.
Astfel, jocul, care trebuie să fie o activitate distractivă, reprezintă un mijloc important prin care se pun în mișcare resurse fizice și psihice și care determină interes, emulație, plăcere și satisfacție.
Jocurile sunt un factor de motivație, dezvoltă calități și formează deprinderi motrice pe un fond emoțional favorabil, îi provoacă pe copii să gândească strategii, să caute să rezolve probleme, să învețe să colaboreze. O parte dintre aceste jocuri, așa cum au fost descrise de profesorul universitar doctor Ababei Cătălina în cartea „Bazele generale ale atletismului“, apărută la Editura Alma Mater, în 2010, le prezentăm mai jos:
• „Lupta cocoșilor“ presupune ca cei mici să stea pe două rânduri, față în față, la 2-3 pași distanță. În lupta pe care o fac, sărind într-un picior și cu mâinile ținute la spate, ei caută ca, lovind adversarul cu umărul, să-l oblige să lase piciorul îndoit jos;
• „Vulpea șchioapă“ este un joc care presupune participarea a două sau trei echipe de câte 9 copii. Echipele participante se aliniază pe câte un șir înapoia liniei de plecare, care este la 8-10 metri distanță de linia de întoarcere. Echipele participante trebuie să facă distanța dus-întors, prin săritura în trei labe (corp ghemuit, sprijinirea pe sol făcându-se în două mâini și un picior, al doilea picior cu genunchiul îndoit fiind ridicat în sus);
• „Lupta rațelor“ presupune ca doi jucători, așezați în ghemuit, ținându-și genunchii cu brațele, să sară apropiindu-se unul de celălalt, căutând prin diferite mijloace să-l facă pe adversar să-și piardă echilibrul;
• „Capra în lanț“ este un joc în care mai mulți copii sar unul peste celălalt. Cel din față se așază capra și este sărit de al doilea care, la rândul său, se așază capră la distanța de 2-3 metri de primul. Al treilea copil va sări peste primii doi și se va așeza și el capră la 2-3 metri de al doilea și tot așa.
De câte feluri sunt jocurile
Jocurile pot dezvolta unele forme de manifestare a unor calități motrice (viteză, forță, rezistență, coordonare, elasticitate), pot duce la deprinderi motrice de bază, pot dezvolta procesele nervoase superioare care duc la educarea atenției, pot duce la însușirea elementelor tehnice din diferite ramuri de sport (jocuri de manipulare, de conducere, de organizare, de strategie).
Ele pot fi împărțite în jocuri dinamice, cu reguli simple și puține la număr, care au ca scop dezvoltarea fizică generală a copiilor; jocuri pregătitoare pentru jocuri sportive, cu reguli mai numeroase și mai complicate, având ca scop dezvoltarea capacităților motrice, însușirea tehnicii și a acțiunilor tactice de bază ale diferitelor ramuri de sport; și jocuri sportive, cu conținut foarte bogat, reguli precise și complicate.
Relația părinți-copii, dezvoltată prin sport
Părinții și copiii pot face multe lucruri împreună, fiecare dintre acestea putând întări legăturile. Timpul petrecut unul cu celălalt poate fi și făcând un sport, la antrenamente sau chiar la competiții, atunci când cei mici se măresc, nu numai la pescuit, camping sau la cinema. Astfel de relații ajung uneori ca să iasă din obișnuit. Așa s-a întâmplat cu Eoin Hughes și tatăl lui, Tommy, cei doi ajungând să realizeze cea mai bună performanță pe distanța de 42,195 km, un timp combinat de sub 5 ore. „A fost o adevărată plăcere să alerg cu tatăl meu. Nu toți au această oportunitate“, a spus Eoin, care a scos un timp puțin mai slab decât părintele său.
Atletismul, baza tuturor sporturilor
Exercițiile atletice dezvoltă cele mai importante calități specifice omului – viteză, forță, detentă și rezistență, calitățile motrice dobândite astfel, mai ales la vârstă timpurie, ajutând în procesul de selecționare și pregătire în foarte multe ramuri sportive. Poate cele mai importante exerciții atletice sunt cele de alergare, un copil care știe să fugă mai mult ca sigur va putea să se bucure de o paletă largă de sporturi și nu numai. Copiii par născuți alergători, se vede asta aproape oricând – în casă, pe terenul de joacă, în pauzele de la școală sau chiar în timpul orelor. Conform specialiștilor, alergarea la copii se dezvoltă de obicei între vârsta de 18 și 24 de luni, fiind un semn că cel mic se descurcă bine cu mersul, iar de la 3 ani, este deja stăpân pe această nouă îndemânare.
ABC-ul sportului, alături de un profesionist
Primii pași, nu numai în atletism, în orice sport, trebuie să fie corecți, deoarece devin foarte greu de corectat. Din acest motiv, poate cel mai indicat este ca el să fie supravegheat de un antrenor, de un instructor, pentru a învăța corect deprinderile necesare unei alergări „fluide“, corecte, eficiente. Profesioniștii pot atrage copiii spre sport prin jocuri care îi vor face să progreseze, nu să renunțe, vor avea grijă să aibă parte de echipament bun, de hidratare corectă, de încălzire bună, de activități distractive.
Antrenorii, specialiștii pot transforma copiii, astfel încât aceștia să se miște natural când aleargă, să sprinteze ca și cum ar fi făcut asta de 20 de ani, să nu mai fie un fel de masă amorfă de picioare și brațe care cad pe lângă corp, să nu mai pară că au pricioarele prinse în nămol, ci că se mișcă precum vântul. Ei pot îndrepta cele mai frecvente greșeli pe care copiii le fac în alergare, printre acestea numărându-se faptul că piciorul din față este împins prea mult înainte în încercarea de a acoperi o distanță mai mare; faptul că se stă prea mult aplecat în față, ceea ce duce la o folosire ineficientă a mușchilor picioarelor; că brațele și capul sunt mișcate necontrolabil, consumându-se astfel mai multă energie decât de obicei la alergare; sau că încercarea de a împinge prea mult în piciorul de impuls îl face pe copil de fapt să stea prea mult pe sol în loc să ajute la mărirea vitezei.
Ce trebuie făcut pentru ca aceste lucruri să fie rezolvate? Ne spune Marius Ionescu, antrenor de atletism, deținătorul celui de-al doilea timp din istorie la maraton din România, 2 ore și 13 minute: trunchiul trebuie ținut drept și vertical; capul nemișcat, cu gâtul și fața relaxate; brațele îndoite din cot la 90°, cu pumnii fiecărei mâini nu foarte strânși, ca și cum s-ar ține o jucărie de mici dimensiuni în fiecare mână, trebuie mișcat din umăr controlat și conștient; genunchii, ridicați în timp ce mușchii sunt încordați pentru a livra putere; și pașii, inițial scurți și rapizi la începutul alergării, apoi, pe măsură ce se câștigă viteză și impuls, măriți.
5 avantaje ale sportului la copii
1. Sănătate: copiii care practică un sport au un stil de viață sănătos, echilibrat, se mențin în formă, lucru care poate să-i ajute și mai târziu în viață. Sportul previne apariția multor boli, dezvoltă creșterea corectă a musculaturii, întărește sistemul osos și per total ajută la buna funcționare a organismului.
2. Încredere: un copil activ tinde să aibă încredere în forțele proprii și are șanse minime să devină un adult stresat, depresiv sau să dezvolte comportamente deviante.
3. Disciplină: sportul învață copiii să adopte regulile de comportare și de ordine necesare pentru a putea atinge obiectivele dinainte stabilite.
4. Respect: cei mici vor învăța să aibă stimă, considerație și prețuire atât pentru persoanele cu care vin în contact, cât și pentru reușitele acestora.
5. Fairplay: copiii vor accepta regulile impuse atât în sport, cât și în afara lui, va juca cinstit, se va comporta loial în îndeplinirea obligațiilor asumate în relaţia cu alte persoane.
Se încarcă comentariile...
