Spiru Haret, primul român cu doctorat la Sorbona, cel mai bun ministru al României. De ce a fost numit „Omul școlii”
0Figură emblematică a învățământului românesc, Spiru Haret a fost ministrul care a revoluționat sistemul, reducând rata analfabetismului și accesibilizând educația pentru copiii din mediul rural. Astăzi se împlinesc 172 de ani de la nașterea sa.
A fost un om provenit dintr-o familie cu posibilități materiale reduse și care a ajuns primul român cu doctorat la Paris, la Universitatea Sorbona. În urma celor 3 mandate ale sale, toate în guvernele liberale (1897-1899, 1901-1904, 1907-1910), rămân realizări remarcabile. Procentele care indicau analfabetismul au început să scadă. La Recensământul din 1912, erau cu 17% mai puțin români care nu știau să scrie și să citească. Și astăzi ne confruntăm cu probleme din vremea lui Haret în învățământ, în special în zona rurală, un mediu căruia acesta i-a acordat atenție sporită.
A înființat grădinițe
Schimbarea înfăptuită de acesta s-a realizat printr-o abordare de jos în sus, vizând reformarea învățământului în întregimea sa, de la cel primar la cel universitar. Una dintre cele mai cunoscute măsuri adoptate de acesta a fost „curba lui Haret”, pe fondul crizei financiare în care se afla România la 1901, prin care salariile erau reduse în așa fel încât cei cu lefuri mai mici să fie mai puțin afectați. Tot el este și cel care a introdus examenul de admitere la facultate, după ce a decis reducerea anilor de liceu la 3, dar și introducerea unei ore pe săptămână de gimnastică.
Pentru mediul rural, ministrul a avut un deziderat clar: „O școală primară în fiecare sat”. Și nu a fost numai gura de el, în urma mandatelor sale ridicându-se peste 1200 de școli rurale. Mai mult, pentru informare, a fondat și revista săptămânală „Albina” care avea un cost redus, fiind astfel accesibilă celor de la sate. Iar per ansamblu, totalul răspândirii educației pe întreg teritoriul țării a fost uluitor: peste 2000 de școli construite și tot peste 2000 de posturi de învățător, dar și apariția grădinițelor, după cum arată studiul „Știința de carte în teritoriile populate de români la începutul secolului XX”, realizat de Constantin Ungureanu.
În 1910 numărul promovaților se ridica la 306.121, și, în tot același an, numărul școlilor din mediul rural era de 4.695. Datorită acestor realizări, fără precedent, este supranumit “Omul școlii”.
„Mă gândesc să consult programa”
Spiru Haret nu a fost un ministru de cabinet, ci unul care lua pulsul învățământului direct din școli, implicându-se direct în conturarea procesului educațional. Le scria învățătorilor și atunci când auzea de un conflict, nu stătea pe gânduri, lua atitudine imediat. Totuși, nu era pripit. Știa că nu neapărat învățătorul este cauza problemelor, ci că aceasta era una mai degrabă sistemică. Iar multe dintre probleme erau aceleași cu cele de astăzi.
Într-o scrisoare din iarna anului 1901, de pildă, ministrul povestea cum, în urma unui denunț, se pregătea să tragă la răspundere o profesoară de limba franceză din Iași, care îi împovăra pe copii să cumpere o mulțime de cărți, „o listă fantastică”.„Începusem deja o scrisoare ca să-i fac o lecţie de morală, când – norocul meu – mă gândesc să consult programa. Crede-mă, lista cea fantastică era luată întreagă de acolo”, deplângea ministrul.
Un crater, botezat cu numele său
Deși Spiru Haret a avut în mod evident contribuții masive la conturarea învățământului românesc într-o formă accesibilă pentru cei mulți, în memoria națională este prea puțin cunoscut în calitatea sa de personalitate istorică. La scară internațională însă, se bucură de apreciere. În 1976, Uniunea Internaţională a Astronomilor a botezat unul dintre craterele de pe fața invizibilă a Lunii după el, iar în 2012, la comemorarea acestuia la 100 de ani de la moartea sa, UNESCO l-a introdus în calendarul său ca om de știință alături de alte două personalități românești, George Emil Palade și Sergiu Celibidache.
A refuzat o carieră de cercetător în străinătate
Spiru Haret s-a născut, la Iași, pe 15 februarie 1851, într-o familie armenească. De mic copil, a avut o pasiune pentru matematică, iar în timpul liceului a și publicat două lucrări de specialitate, una de algebră și alta de trigonometrie. În anul 1869 a intrat la Universitatea din București, instituție pe care o absolvă cu dublă specializare, matematică și fizică, în anul 1874.
Ulterior, tânărul absolvent a plecat să studieze la Sorbona, după ce a câștigat o competiție școlară organizată de Titu Maiorescu. Drept urmare, în anul 1875, obţinea deja licenţa în matematică, urmată, un an mai târziu, şi de cea în fizică.
La 27 de ani, pe data de 18 ianuarie 1878, Spiru Haret îşi lua doctoratul în matematică. deși avea un viitor promițător pe plan mondial, a dorit să revină în România și să producă o schimbare aici. Acesta a renunțat să fie cercetător în Franța pentru a deveni profesor la el în țară. Astfel, din anul 1878 până în 1910, a predat la Facultatea de Ştiinţe din Bucureşti. Totodată, din anul 1882, preia Catedra de Geometrie Analitică a Şcolii de Poduri şi Şosele (actuala Universitate Politehnică), iar în 1879, a devenit membru corespondent al Academiei Române, primind drepturi depline din 1892.
Spiru Haret a stat 8 ani în fruntea învățământului românesc (trei mandate de ministru), timp în care, persoanele cunoscătoare de carte au crescut de la 22% la 39,4% din totalul populației. Reformele întreprinse de acesta au schimbat fața educației, într-o perioadă foarte grea din punct de vedere economic și social.
Se încarcă comentariile...
