Seria incidentelor violente continuă. Părinții cer poliție în școli, copiii nu vor
0Un elev de 13 ani din Galați și-a înjunghiat un coleg de clasă, la școală, în pauza dintre ore. Victima a ajuns la spital cu răni grave. Reprezentanții părinților și ai elevilor cer cu insistență să se facă prevenție, dar fiecare are altă abordare.
Un incident sângeros a avut loc în Movileni, Galați, la doar câteva zile după ce polițiștii au scotocit în ghiozdanele elevilor unei școli cu probleme din Jilava, Ilfov, în căutare de arme albe, motiv pentru care au fost blamați de unii dintre părinți pentru că i-au traumatizat pe copii.
Un elev în vârstă de 14 ani și-a înjunghiat cu un briceag un coleg de școală, în pauza dintre ore. Directorul școlii a chemat Poliția care a întocmit dosar penal pentru loviri și alte violențe. Victima, 13 ani, a ajuns la spital cu răni grave. „Acum înțelegeți diferența dintre «speriat de poliție» și «înjunghiat de un alt elev?» Asta e traumă, nu că merg polițiștii în școală! Școala nu mai este ce era pe vremea comunismului. Elevii se bat, folosesc arme albe, fac sex în toalete, se droghează! Treziți-vă, oameni buni!”, au reacționat oamenii legii pe paginile de socializare.
Se întâmplă, dar rămâne fără urmări
Violențele la școală nu sunt un fenomen nou, dar refuzăm să vorbim despre ele. Și dacă se întâmplă ceva într-o școală, rămâne la acest nivel, de întâmplare, nu are urmări, atrage atenția Eugen Ilea, vicepreședintele Asociației Naționale a Federațiilor de Părinți din Învățământul Preuniversitar. „Nu se face prevenție, nu se fac întâlniri cu părinții, cu elevii, cu profesorii, spunem: «Da, s-a întâmplat», luăm măsuri punctuale pe incidentul respectiv și atât. Cam acesta este motivul pentru care lucrurile degenerează”, este de părere reprezentantul părinților.
Înainte de pandemie, numărul de incidente violente petrecute în școli era undeva la 12.000-13.000 pe an, mai spune Eugen Ilea.
Nu de puține ori, a adăugat reprezentantul părinților, părinții se plâng la federație că le sunt bătuți copiii la școală: „Noi luăm legătura cu directorul școlii pentru consiliere școlară cu acei copii, pentru întâlniri cu părinții. Uneori, dau rezultate, alteori, nu. Uneori, avem și părinți care refuză să participe la astfel de consilieri”.
La nivelul Bucureștiului s-a renunțat în urmă cu câțiva ani la paza școlilor și s-a introdus butonul de panică, în ciuda opoziției asociațiilor de părinți. „Până la folosirea butonului de panică, din punctul meu de vedere, este necesar și personal uman. Am avut destul de multe discuții atunci când la nivelul consiliilor locale s-a renunțat la paza umană. Noi ne-am opus, dar ni s-a răspuns că este o decizie a consilierilor locali și că este cea mai bună soluție în ceea ce privește siguranța copiilor. Alții au motivat că nu mai au buget pentru așa ceva. În unele unități școlare mai există pază, dar este plătită de asociațiile de părinți”, mai spune Eugen Ilea.
În urmă cu un an și jumătate însă, în fiecare inspectorat de poliție s-a organizat un birou responsabil cu protecția în școli. Întrebat cum ar privi, în calitate de părinte, un polițist postat la poarta școlii unde învață copilul său, Ilea a spus: „Ar fi pentru copilul meu o măsură de siguranță. Mai ales că avem o lege care exact asta spune: autoritățile locale, poliția, jandarmeria au obligația de a asigura integritatea tuturor persoanelor care-și desfășoară activitatea în unitățile școlare. Avem lege? Haideți s-o aplicăm!”, cere reprezentantul părinților.
Ce spun elevii
Din punctul de vedere al elevilor, prezența unui polițist în poarta școlii nu ar fi de dorit. „Eu l-aș privi ca pe un bau-bau în fața școlii, înarmat ca să mă oprească din a face ceva. Elevii nu ar trebui să știe că să nu facă lucruri în școală pentru că este domnul polițist la intrare care să-i oprească. Școala ar trebui să fie un mediu prietenos. Polițiștii ar trebui să fie activi în comunitatea școlară și, prin vizite periodice și discuții, să-i facă să înțeleagă pe elevi care este metoda pe care ar trebui să o adopte atunci când văd cazuri de violență. Scopul ar trebui să fie nu să combatem violența în școală și punct, ci să combatem violența în general”, arată Robert Avram, președintele Consiliului Național al Elevilor.
Din păcate, adaugă elevul, cazurile de bullying, de violență fizică nu sunt abordate în școala românească decât atunci când este prea târziu și „nu se mai poate evita elefantul din cameră”.
Se încarcă comentariile...
