Reforma de care are nevoie sportul universitar. Cum putem avea şi în România performanţele sportive din Ivy League

FOTO: Adevărul

Universităţile ar puea fi o oază de talente sportive care ar putea face performanţă, însă sistemul trebuie reînvigorat după modelul american, unde competiţiile interuniversitare sunt un business uriaş, spun specialiştii. Primii paşi spre reformă sunt deja făcuţi. Asociaţia Student Sport a iniţiat memorandumul pentru organizarea Universiadei de Vară 2021 în România, urmând ca proiectul să fie adresat Guvenului şi ministerelor de resort.

Universiada de Vară, a doua competiţie sportivă mondială după Jocurile Olimpice, este o manifestare polisportivă de vară care reuneşte mai mult de 9000 de sportivi universitari şi oficiali veniţi din mai mult de 170 de ţări, timp de 12 zile, care vor concura la 13 discipline sportive obligatorii şi până la 3 sporturi opţionale. Disciplinele obligatorii sunt: atletism, baschet, scrimă, fotbal, gimnastică artistică, gimnastică ritmică, judo, nataţie, sărituri în apă, polo, tenis de masă, tenis, volei. La lista sporturilor obligatorii, din 2017 se va adăuga taekwondo, iar din 2019 tirul cu arcul.

Competiţi sportivă Universiada din 2021 ar pune România pe harta sportului mondial, potrivit unui comunicat al Asociaţiei Student Sport, care a iniţiat memorandumul pentru organizarea acestui eveniment în România. Universidada este organizată periodic, la fiecare doi ani, într-o altă ţară, pe baza unei proceduri de selecţie organizată de FISU (Federaţia Intenaţională a Sporturilor Universitare).

Viitorul sportului universitar în România

Evenimente de genul acesta ne amintesc că sportul universitar ar trebui încurajat prin organizarea de competiţii sportive între marile universităţi de stat, întocmai ca în Statele Unite, lucru care ar fi posbil în România dacă universităţile doresc să investească. În Statele Unite, competiţiile sportive universitare sunt adevărate afaceri care, pe lângă beneficiul pe care îl aduc studenţilor, produc şi foarte mulţi bani universităţilor, spun specialiştii. În schimb, în România există un singur campionat naţional, care are loc în luna mai.

"Dacă participi la competiţii sportive universitare nu înseamnă neapărat că devii sportiv de performanţă, dar dacă ai trăit emoţiile puternice ale unui concurs, poţi deveni un economist, un manager de succes pentru sport. Putem creşte profesionişti pentru sport. Competiţiile de acest gen pot să trezească studenţilor români pasiunea pentru sport, să creeze un sentiment de apartenenţă la o anumită universitate şi să crească importanţa sportului ca activitate complementară actului educaţional, pentru că obiectivul nu este să faci sport şi să te laşi de şcoală, ci să le faci în paralel. Visul nostru este să avem burse pentru performanţă sportivă ca în America, în 10 ani de acum încolo", a spus Adrian Socaciu, cofondatorul organizaţiei Student Sport, care promovează sportul în universităţile româneşti. El consideră că dezvoltarea unui astfel de sistem este şansa sportului românesc şi a unei societăţi cu atitudine de campioni. Lucrul acesta se poate realiza printr-un parteneriat public-privat cu Federaţia sportului şcolar şi universitar, a mai spus Socaciu.

În ceea ce priveşte situaţia actuală din sistem, decanul Facultăţii de Sport a Universităţii de Vest din Timişoara, Adrian Nagel, a explicat pentru "Adevărul" că sportul universitar este mai bine organizat decât la liceu fiindcă studenţii nu se pot scuti de la educaţie fizică, cel puţin nu la Universitatea de Vest. "La facultate, sportul este disciplină obligatorie la toate facultăţile, două ore pe săptămână în loc de o oră cât este la liceu. Ce-i drept, în funcţie de program, unele facultăţi fac numai una din aceste ore. Studenţii practică aerobică, înot, jocuri sportive, în total sunt 18 discipline în programă, din care pot alege. În plus, studenţii scutiţi fac gimnastică medicală. Lucrul de care avem mare nevoie, însă, în România, este baza materială pentru ca să se poată desfăşura şi la noi campionate universitare sportive în toată regula, întocmai ca la universităţile americane. Dacă am avea aşa ceva, atunci am avea o oază de talente din care să putem selecţiona tinerii care pot merge mai departe să facă performanţă", a spus Nagel.

Tradiţia şi prejudecăţile blochează progresul

El a explicat că motivul pentru care educaţia fizică nu este la fel de populară în rândul tinerilor pe cât ar trebui să fie, vine din tradiţia percepţiei românilor că "dacă te trage curentul, răceşti". "Nu există o educaţie sportivă în familia românească. Când eşti mic, bunica îţi spune să nu alergi că transpiri şi răceşti, astfel că în mintea unor copii, mişcarea este asociată cu boala", a explicat decanul Facultăţii de Sport, problema de percepţie la nivel de societate.

La rândul său, baschetbalistul Virgil Stănescu, este de părere că sportul universitar trebuie reînvigorat. El a studiat cu bursă la Universitatea Alabama, fiind deja membru am Lotului Naţional de baschet atunci. Asta se întâmpla în urmă cu aproape 20 de ani. "Eu m-am apucat târziu de baschet, pe la 17 ani, dar când am terminat liceul eram deja în echipa naţională şi am primit bursă de studiu în Statele Unite. În SUA există o asociaţie naţională, National College Athletic Association, în care sunt sute de echipe, celebra Ivy Leage fiind doar o mică parte din ce este acolo. Sportul universitar din Statele Unite este un business enorm, care aduce universităţilor venituri mai mari decât NBA, dar au şi condiţii extraordinare pentru sport, săli, terenuri enorme. Aşa ceva este departe de ceea ce există în România, unde universităţile nu pun accent pe sport ca investiţie. Sportul universitar trebuie reînvigorat, fiindcă următoarea treaptă pentru tinerii studenţi este sportul la nivel profesionist. Dacă abordăm sportul universitar ca sport de masă, nu rezolvăm nimic", a spus baschetbalistul.

Tentative de reformă

Fostul ministru al Învăţământului Superior, Mihnea Costoiu, pregătea o schimbare legislativă în ceea ce priveşte sportul universitar din România care trebuia să fie făcută publică la începutul lui 2015. Este vorba de o abordare mai serioasă a sportului în universităţi.