Profesoara care predă Fizica prin întrebări. Daniela Țepeș: „Am plecat de la lumea în care trăiește copilul“
0Daniela Țepeș predă Fizică prin metoda investigației, construind în mintea elevilor răspunsurile la întrebările pe care le pune despre fenomenele fizice. Pornește de la realitatea cotidiană a copiilor și folosește experimente virtuale, prin care aceștia învață prin explorare și descoperire.
Daniela Ţepeş, profesoară de Fizică la Liceul Teoretic „Ioan Cotovu” din Hârşova (Constanța), a fost desemnată profesoară MERITO în 2023 pentru metodele sale de predare altfel ale acestei materii. A absolvit Facultatea de Matematică și Fizică, specializarea Fizică, din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași și ar fi putut să profeseze în orice domeniu și-ar fi dorit, dar a ales învățământul din dragoste de copii, iar de 35 de ani este la catedră.
Metoda ei preferată de predare, în special la gimnaziu, este metoda investigației, care presupune ca profesorul să adreseze întrebări ca să ajute elevii să formuleze ipoteze.
„Întotdeauna am plecat de la lumea în care trăiește copilul, de la lucrurile pe care le observă zilnic și pe experiența lui de viață am încercat să construiesc și să pun bazele cunoașterii științifice”, a explicat Daniela pentru „Adevărul”.
Metoda investigației înseamnă, de fapt, să pleci de la lucruri simple, cum ar fi o întrebare din universul copiilor legată de tema pe care profesorul o propune la clasă. Dacă nu se întâmplă asta, elevii nu vor fi curioși să se implice în acel subiect și nu vor da niciun răspuns.
„Marea artă pentru a preda prin investigație este să găsești întrebările potrivite”, punctează profesoara. Pornind de aici, Daniela nu le oferă niciodată elevilor săi o informație pur și simplu.
Totul pleacă de la o întrebare. Dacă răspunsul nu vine imediat, mai pune o întrebare și apoi încă una și construiește practic o schelă mentală pentru elevii ei, așa cum se întâmplă la ridicarea unei clădiri. În final, ei reușesc să răspundă la întrebarea de la care s-a plecat.
„Sunt mai multe avantaje la această metodă. Elevul începe să gândească dincolo de noțiunile pe care le învață. Încearcă să-și explice, să conecteze informații pe care le are cu observații din viața de zi cu zi și informații din alte discipline, cu toată experiența lui de viață. Asta este deja un beneficiu pentru el, chiar dacă nu găsește neaparat răspunsul la întrebare”, povestește Daniela.
Răspunsurile la care copiii ajung în urma acestui proces este ceva ce vor uita mult mai greu decât o definiție pe care profesorul le-ar da-o la clasă.
Fizica învățată prin experimente virtuale
Nu pierde nicio ocazie să le arate elevilor la clasă că fizica e peste tot în jurul lor, că e suficient să se uite pe geam și să vadă un fenomen fizic. Crează totodată povești prin care copiilor să le fie mai ușor să înțeleagă.
„De ce pisica sau câinele scot limba? De ce găinile se umflă în pene când le este foarte cald sau se tăvălesc în țărână? Sunt întrebări din lumea lor”, explică profesoara. Îi place mult să își implice elevii în experimente virtuale.
„Fizica este o realitate modelată. Atunci când le predai copiilor fizică, nu le spui exact despre realitate. Decupez o felie de realitate în care ne uităm cu lupa la un anumit fenomen. De pildă, copilul nu are cum să vadă în viața de zi cu zi absența forței de frecare. Și atunci folosim experimentele virtuale, la care elevii văd ce se întâmplă când forța de frecare este zero”, explică Daniela.
Lucrează mult la clasă cu phet.colorado.edu, o platformă educațională înființată în 2002 de Carl Wieman, laureat al Premiului Nobel, prin care elevii creează simulări interactive gratuite, care îi implică activ datorită unui mediu intuitiv, de tipul unui joc, în care învață prin explorare și descoperire.
Scopul ei declarat este ca la finalul unui an școlar să aducă cât mai mulți elevi foarte aproape de ceea ce ar fi trebuit să știe și să facă.
„Când te centrezi pe competențe, cumva nu mai este atât de important să parcurgi tot conținutul în acel an, ci o poți face în următorul an”, explică profesoara.
La început e mai greu, dar pe măsură ce elevii se obișnuiesc cu metoda de predare, ritmul lor de acumulare a informațiilor crește simțitor.
Pune profesorii în pielea elevilor
Daniela Țepeș este și formator și dă mai departe toate metodele și abordările de la clasă cadrelor didactice cu care lucrează la Centrul de Evaluare și Analiză Educaționale. Vrea ca profesorii să înțeleagă că activitatea lor trebuie să fie centrată pe elev, pe ritmul și nevoile lui.
Și în acest rol, aplică aceleași strategii. După ce îi pune în pielea elevilor, prin jocuri și povești, îi provoacă să își răspundă de ce ar aplica metodele pe care le explică ea.
„Îi învăț pe profesori metoda investigației prin jocuri. De pildă, e un joc despre niște văcuțe care traversează un pod. Poate părea banal, dar este un joc în care profesorii trec prin toate etapele prin care trece un elev ca să afle răspunsurile”, spune Daniela.
Astfel, cadrele didactice au o întrebare la care trebuie să răspundă, observă fenomenul și formulează ipoteze. Observă apoi în continuare fenomenul și analizează dacă li se verifică sau nu ipotezele, ajung la rezultatul final și formulează concluzia.
Trec inclusiv prin cel mai dificil moment, când trebuie să descopere tiparul repetitiv în fenomenul pe care îl investighează. Află astfel multe despre ei, dar în special despre ce trebuie să schimbe în metodele lor de predare, astfel încât să ghideze elevii către răspunsuri, nu să le ofere pe tavă.
„Dacă nu ai nicio întrebare, nu ai cum să crești”
În 2010, Daniela s-a înscris în Fundația „Noi Orizonturi” și a înființat un Club „Impact” în școală pentru că băiatul ei era atunci în clasa a VII-a și voia să găsească pentru el o alternativă plăcută de petrecere a timpului liber.
Elevii coordonați de ea au avut reprezentații cu o piesă de teatru interactiv despre traficul de persoane în Hârșova și pe litoral, au organizat activități cu copii cu dizabilități, spectacole de Crăciun și un „Hârșovenii au talent”, gândite astfel încât să participe aproape toată școala.
„Clubul m-a ajutat în primul rând pe mine să cresc profesional și ca om. Cei de la Noi Orizonturi m-au ajutat să înțeleg lucruri pe care le știam teoretic și am trecut prin multe cursuri organizate de ei ca să am o grămadă de <aha-uri>”, povestește profesoara.
Ne mărturisește că dacă ar putea să se transfere la un liceu dintr-un oraș mare, nu ar face-o pentru că la școală se simte ca în familie, iar Hârșova îi dă sentimentul de intimitate, pentru că este un oraș mic, unde fiecare cunoaște cam pe toată lumea.
„Vreau ca elevii mei să rămână cu un mod de gândire, cu o deschidere către a înțelege lumea în care trăim. Le spun mereu că este foarte important să se uite în jurul lor și să își pună întrebări. Dacă nu ai nicio întrebare, nu ai cum să crești. Este la fel de important să îți folosești mintea și să nu iei de-a gata ce îți dau alții, să nu renunți niciodată, să cauți soluții și să înțelegi că, de fapt, greșeala poate fi cea mai puternică sursă de învățare”, este dorința profesoarei de Fizică Daniela Țepeș din Hârșova (Constanța) pentru copiii care îi trec prin mână.
Se încarcă comentariile...
