Problemele universităţilor române: cămine-dezastru şi politizarea funcţiilor de conducere

Universităţi care nu au adoptat un cod universitar al drepturilor şi obligaţiilor studentului, lipsa locurilor de cazare în cămine, politizarea instituţiilor academice şi carenţe serioase în facilitarea integrării studenţilor cu dizabilităţi – acestea sunt doar câteva dintre problemele care persistă în mediului universitar, conform unui raport al Alianţei Naţionale a Organizaţiilor Studenţeşti din România.

Lipsa unor coduri universitare publice ale drepturilor şi obligaţiilor studentului în aproximativ un sfert din universităţile de stat din România e o problemă cu implicaţii majore pentru viaţa studenţilor, având în vedere importanţa unui astfel de act pentru interacţiunea de pe picior de egalitate a acestora cu autorităţile academice. Mai mult, adoptarea şi publicarea pe site-ul universităţilor a unui astfel de document este o obligaţie legală în urma unui ordin de ministru din 2012. Dar nici în situaţiile în care există acest act, drepturile şi obligaţiile studenţilor nu sunt specificate într-un mod substantiv şi complet. „În majoritatea cazurilor, este o simplă transcrierea, excluzând implementarea propriu-zisă a prevederilor, iar o majoritate covârşitoare nu este în conformitate cu prevederile de la nivel naţional. Doar 5,4% dintre drepturile prevăzute de actul normativ naţional se găsesc în documentele interne ale tuturor universităţilor analizate”, arată raportul citat.

Lipsa locurilor de cazare în cămine studenţeşti, precum şi condiţiile cel puţin problematice din multe clădiri destinate locuirii, nu ar trebui să vină ca o surpriză, România având o tristă tradiţie în această privinţă. În anul universitar 2018-2019, doar o treime din universităţi au reuşit să acopere complet cererile de cazare. Pe lângă problema locuirii, un procent semnificativ de studenţi care au participat la realizarea raportului au observat o lipsă semnificativă a măsurilor prin care universităţile ar putea facilita integrarea studenţilor cu dizabilităţi, mai ales atunci când vine vorba de existenţa resurselor necesare pentru aceştia în urmarea fără piedici arbitrare a educaţiei superioare.

Politizarea învăţământului superior este o altă problemă ridicată de raportul ANOSR. Mai exact, 30,4 % dintre studenţi care au răspuns chestionarului au susţinut că în mediul universitar în care îşi desfăşoară activitate există persoane care au candidat sau vor candida pentru funcţii publice, 26,1% dintre ei susţinând şi că aceste persoane deţin funcţii de conducere în universităţi. În forma iniţială a legii educaţiei, era prevăzută incompatibilitatea dintre funcţia de rector şi cea de parlamentar, dar Ecaterina Andronescu a eliminat această prevedere în 2012, precum şi pe cea care viza incompatibilitatea dintre funcţia de rector şi cea de lider de partid.