Portofoliul educațional al elevului. Director de liceu: „Încă un formular care va fi bifat și doar atât”

Ministerul Educației a lansat în dezbatere publică proiectul de Metodologie privind portofoliul educațional al preșcolarului și al elevului din învățământul preuniversitar.

Portofoliul educațional al elevului intră de anul acesta în vigoare. Sursa foto: arhivă

Portofoliul educațional este obligatoriu începând cu generația de preșcolari care intră în grupa mijlocie, respectiv cu generația de elevi care intră în clasa pregătitoare, în anul școlar 2024-2025.

Ce înseamnă portofoliul educațional al elevului și care este scopul acestuia

Acest „dosar” al elevului cuprinde certificări care prezintă rezultate la disciplinele de studiu, pe ani de studiu/niveluri de şcolarizare, rezultate la evaluările naţionale, recomandări de recuperare a pierderilor de învăţare, produse sau rezultate ale activităţilor desfăşurate, diplome, certificate sau alte înscrisuri obţinute în urma evaluării competenţelor dobândite în diferite contexte, formale, nonformale şi informale.

Portofoliul educațional cuprinde documente relevante pentru rezultatele învățării elevilor precum planul individualizat de învățare al elevului, inclusiv recomandări de recuperare a pierderilor de învățare, planul educațional personalizat, în cazul elevilor cu cerințe educaționale speciale, rapoarte descriptive de evaluare de la finalul învățământului preșcolar, al clasei pregătitoare și al clasei I, rezultatele evaluărilor de la nivelul claselor a II-a, a IV, a VI-a, ale evaluării naționale de la finalul clasei a VIII-a și ale examenului de Bacalaureat. Printre documente se numără și diploma de absolvire și foaia matricolă, pentru absolvenții de gimnaziu și de liceu, certificări care prezintă rezultatele la disciplinele de studiu, pe ani de studiu/niveluri de școlarizare, certificatul de calificare profesională de nivel 3 sau 4, pentru absolvenții de liceu, diplome, certificate, alte înscrisuri obținute în urma evaluării competențelor dobândite în diferite contexte formale, non-formale și informale   În funcție de acest portofoliu, profesorii vor putea face recomandări recomandări de orientare școlară și profesională ori de încadrare într-o formă de învățământ de nivel superior sau pe piața forței de muncă. 

„Neîncrederea părinților în profesori a devenit cronică”

Cât de mult stă, însă, în picioare această nouă directivă, în ce metehne tipic românești se va bloca și cât de greu va fi pusă în practică, ne-a explicat prof. Andreia Bodea, directoarea colegiului Național I.L.Caragiale din București.

„Cred că intenția este bună, dar va fi greu de implementat, aproape imposibil în condițiile în care avem clase și cu până la 33 de elevi și trebuie să întocmești pentru fiecare în parte câte un dosar. Nu e ca și cum am avea în clasă 15, 20 de elevi cum sunt în alte școli din afară”, a expus dascălul primul motiv pentru care această măsură ar putea fi sortită eșecului. „Încă nu știm exact cum vor fi culese aceste informații despre copii, cine le va strânge și contoriza. Normele de aplicare încă nu au fost publicate. Însă, presupun că la clasele V-XII dirigintele va colecta aceste informații din partea fiecărui profesor și pentru fiecare elev din clasă”, a mai precizat directoarea. 

Ideea, consideră dascălul este una bună. „Îi poți să oferi părintelui o informație corectă cât se poate de obiectivă despre zona unde copilul are, din punctul de vedere al profesorilor, înclinații, talent. Oferi un feedback, poți face recomandări, poți îndruma acel copil spre o anumită direcție. Poate e pasionat de muzică, de desen, poate are înclinații spre științele umane sau exacte…Poate are o inteligență emoțională deosebită”. Însă decizia finală este a părintelui, iar de cele mai multe ori recomandările profesorilor se izbesc de aceștia ca de un zid. „Și aici ne lovim de următorul fenomen: neîncrederea aproape generalizată părinților în cadrele didactice. Lipsa de încredere a acestora devenit cronică!”

Părerea profesorului contează prea puțin spre deloc, consideră directoarea Andreia Bodea. „Părinții știu mai bine decât noi. Ce contează că tu, copilul meu, ai înclinații artistice? Eu vreau să te faci doctor! Sau să-i spui că elevul are înclinații umaniste.. e nenorocire! Ai ceva cu copilul lui! Relația din acest triunghi profesor-elev-părinte este foarte viciată. Sunt situații în care parcă suntem într-un continuu război”.

 Noi suntem încă foarte departe de sistemul de învățământ din afară, mai spune dascălul. „Și ca ajungi la acel nivel trebuie să ai 12 ani de școală foarte bine puși la punct. Ceea ce noi nu avem. Și, evident, ai nevoie și de profesori excepționali care sunt pregătiți din toate punctele de vedere să facă aceste evaluări ale copiilor. Evoluția în educație se măsoară în decade, nu de pe-o zi pe alta”.

„Vom fi îngropați în și mai multe hârtii”

Vor fi și situații când imlementarea acestui portofoliu educațional va fi imposibilă din cauza absenteismului în floare.

„Elevul ar trebui să vină la școală și s-o facă zi de zi, nu când are chef, în așa fel încât profesorul să poată să-și formeze o părere, să-l evalueze corect. Dar dacă ei vin la școală din an în Paște, plus vacanțele pe care le au, zilele libere, punțile..practic, nu apuci să cunoști cu adevărat acel copil. Iar portofoliul educațional asta înseamnă, până la urmă: să faci o radiografie a cunoștințelor ale, a înclinațiilor sale și să-l direcționezi mai departe către anumite domenii, chiar anumite meserii”. 

Despre asta este vorba, asta este chintesența meseriei de dascăl dincolo de  a transmite informații, date, cifre. Să cobori de la catedră în mijlocul elevului să-l cunoști, să-i știi punctele slabe, dar și pe cele forte. Însă, de la idee până la a o pune în practică, este cale lungă. Directoarea Andreia Bodea crede că portofoliul educațional al elevului se va reduce, în cele din urmă, la un formular care va fi doar bifat și atât. 

Dascălul consideră că evaluarea copiilor pentru întocmirea portofoliului educațional va fi un proces greoi, care se va bloca pe alocuri în birocrație: „Lumea nu știe, dar profesorii, directorii, cei care lucrează la secretariatele școlilor, cu toți suntem îngropați în hârtii. Când aud cuvântul hârtie, nu că mă sperie, mi se ridică părul în cap! Sunt foarte multe proceduri greoaie. Acum tot ce faci trebuie notat undeva. Totul trebuie să fie transparent, de acord, dar se pierd din vedere lucrurile cu adevărat esențiale. Te pierzi, practic, în hârtii și nu mai stai la catedră, nu mai ai contactul acela direct cu elevul”.