Notele şi absenţele elevilor ar putea fi publicate zilnic în „Catalogul Online”, gestionat de şcoli

Mai mulţi senatori PSD propun să fie înfiinţat „Catalogul Online”, platformă şcolară pentru publicarea zilnică a notelor şi absenţelor elevilor, a cărei gestiune permanentă să revină unităţilor de învăţământ preuniversitar, iniţiativa aflându-se în consultare publică.

Propunerea legislativă pentru completarea Legii 1/2011 a Educaţiei naţionale este iniţiată, printre alţii, de senatorii Ecaterina Andronescu, Alexandru Cordoş, Gabriela Creţu, Elena Federovici, Gabriela Firea, Georgică Severin, Doina Silistru şi Darius Vâlcov, arată Mediafax.

Iniţiatorii arată, în expunerea de motive, că va fi facilitat accesului zilnic al părinţilor la informaţiile privind situaţiile şcolare ale elevilor şi va fi adus un ajutor esenţial pentru a remedia deficienţele, pentru a asigura progresul şcolar şi pentru a stimula performanţa prin acordarea posibilitaţii de control asupra copiilor.

Aceştia menţioneaază că, în prezent, se găsesc pe internet mai multe platforme care funcţionează după principiile cuprinse în proiect, însă niciunul dintre acestea nu se află sub controlul exclusiv al unităţilor de învăţământ. Iniţiativa legislativă va fi dezbătută de Senat în calitate de primă Cameră sesizată.

Catalogul online omoară chiulul

Acolo unde şcolile şi-au permis să-l implementeze şi părinţii au fost de acord, catalogul virtual a venit în sprijinul acestora, arătându-le zilnic, aproape în timp real, ce note a luat copilul, dacă a absentat sau a fost implicat în vreun incident. În plus, părinţii văd locul elevului în ierarhia pe clasă, primesc mesaje de alertă de la profesori sau de la diriginte dacă apar probleme şi le pot răspunde, comunicând astfel online cu dascălii, o soluţie comodă pentru ei.

Catalogul online, o idee mai veche a Ministerului Educaţiei, este implementat momentan doar în câteva licee publice şi private, care au cumpărat sistemul electronic din bugetul propriu de la cele câteva firme private care acoperă acest sector.

„Este un sistem extraordinar, în primul rând pentru comoditatea cu care poţi vedea aproape în timp real ce face copilul tău, ce note a luat, dacă a absentat. Dacă sunt probleme, primeşti mesaje de la profesori, care spun dacă şi-a făcut sau nu temele, unde are plusuri şi minusuri, şi pot comunica înapoi cu ei, fără să fie nevoie să mai fac drumuri până la şcoală. În plus, poţi vedea ce loc ocupă copilul în clasă, nu şi notele celorlalţi, şi astfel s-a creat şi o competiţie benefică între ei. La noi în clasă s-au abonat aproape toţi părinţii, plătim cam 100-150 de lei pe an, dar investiţia merită“, spune Mihaela Apetrei, mama unei eleve de la Colegiul German „Goethe“ din Capitală, unul dintre liceele cu un astfel de catalog.

„Avantajul este clar de partea copiilor pentru că notele acestora sunt văzute doar de ei şi de părinţii lor. Spre exemplu, în catalogul virtual profesorii nu văd notele de la alte materii. Văd doar notele de la materia pe care ei o predau. Astfel, dispare subiectivismul din notare, pentru că elevii nu vor mai fi notaţi şi în funcţie de performanţele generale, cum din păcate se mai întâmplă în şcoala românească. De exemplu, un profesor de matematică nu va mai şti ce note are un elev de-al său la biologie, chimie sau română şi nu va mai fi influenţat de asta. Dacă un copil de 10 pe linie nu va şti să rezolve o problemă când va fi scos la tablă, va primi nota pe care o merită în momentul ăla fără ca dascălul să se mai frământe că-i strică media generală“, arată şi un profesor de matematică  de la un liceu din Capitală.

Sistemul este la fel de apreciat şi în sistemul de învăţământ privat. „Catalogul virtual este foarte util fiindcă părintele este informat în permanenţă. La noi, la Liceul Teoretic Internaţional de Informatică din Bucureşti (ICHB), se foloseşte de vreo cinci ani şi, în fiecare zi, părintele primeşte un email, de tipul unui raport, cu situaţia elevului din ziua respectivă - absenţe, note, situaţii speciale. Personal, eu consider că acest catalog virtual este ceva normal şi ar trebui să existe şi în alte şcoli“, spune profesorul de informatică George Trifan de la ICHB.

Şcolile ar trebui să fie conectate la internet

Instrumentul care ar putea pune ordine în catastifele şcolilor se află pe agenda conducerii Ministerului Educaţiei, care plănuieşte de ceva timp să implementeze catalogul virtual la nivel naţional. „Este unul din proiectele pe care le facem cu fonduri structurale“, a explicat ministrul Educaţiei, Remus Pricopie. Oficialul a adăugat că folosirea cataloagelor electronice ar ajuta foarte mult ministerul să creeze un tablou general şi în timp real al situaţiei tuturor elevilor din învăţământul obligatoriu.

Implementarea catalogului virtual la nivel naţional este aparent fezabilă şi din punct de vedere tehnic, spune Ştefan Apăteanu, managerul Edu Apps, una dintre companiile producătoare şi care a implementat un astfel de sistem electronic la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“ din Capitală.

„Este mai mult decât un catalog virtual, este un întreg sistem de gestionare a situaţiei şcolare. Sistemul nostru este realizat cu ajutorul platformei Google Cloud, motiv pentru care nu avem probleme de server. Sistemul bazat pe tehnologia de la Google este cam singurul destul de sigur ca să fie fezabil la nivel naţional şi în plus ei oferă gratuit şi aplicaţiile precum serviciile de mail, de partajare de documente sau calendarul. Singura problemă ar fi că toate şcolile din România ar trebui conectate la internet“, explică Apăteanu ce ar însemna utilizarea acestui instrument în toate şcolile din ţară.

Cum funcţionează „catalogul-minune“

Un catalog virtual este un sistem virtual care le permite profesorilor să noteze rezultatele elevilor (în cifre, calificative) la disciplinele şcolare. Totodată, un astfel de catalog ţine evidenţa prezenţei fiecărui elev şi trebuie să fie disponibil elevului şi părintelui, care pot intra în aplicaţie cu ajutorul unei parole. De asemenea, catalogul are şi un sistem de notificare (e-mail, sms) asupra modificărilor care au loc în registrul virtual, explică Ştefan Apăteanu, managerul companiei Edu Apps.

De asemenea, acesta mai oferă dirigintelui posibilitatea de a face statistici la nivelul clasei, iar aplicaţia ţine singură evidenţa, adică nu mai implică o muncă în plus din partea dascălului. Mai mult, dacă s-ar aplica la nivel naţonal, Ministerul Educaţiei şi-ar putea extrage în timp real datele despre situaţia elevilor din toată ţara şi ar putea să le centralizeze în vederea realizării de statistici. MEN ar putea să vadă rata absenteismului în şcoli şi nivelul de pregătire a copiilor, de la regiune la regiune.

Costuri diferite

Costurile unui catalog virtual depind de infrastructura folosită . Dacă este vorba de achiziţionarea de servere în care să fie stocate aceste date, atunci costurile sunt astronomice, de sute de mii de euro, însă finanţarea pe sistemul "cloud" este mult mai mică, a mai explicat Apăteanu. Spre exemplu, spune el, la Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr“ din Capitală, sistemul catalogului virtual este bazat pe Google Coud şi costă 1.200 de lei pe lună.