Învățătoarea care a renunțat la un job bine plătit într-o corporație ca să revină la catedră
0După ce a lucrat mai mulți ani într-o corporație, Ana Maria Bărdan a venit la catedră, urmându-și visul din copilărie. A adus principiile corporatiste și celor mici, implementând la ore abordarea pozitivă și creativitatea.
Ana Maria Bărdan, învățătoare la școala din comuna Cojocna, județul Cluj, a revenit în învățământ în urmă cu trei ani din dragoste pentru cei mici și pentru profesia de dascăl, după ce timp de șase ani a lucrat într-o corporație în Cluj-Napoca. Învățătoarea a declarat pentru „Weekend Adevărul“ că și-a dorit să predea încă din copilărie.
„Adunam copiii de la bloc, făceam un catalog și îi ascultam, le dădeam să scrie și le puneam note“, își amintește Ana Maria cu un zâmbet în colțul gurii. A urmat Liceul Pedagogic din Bistrița, orașul unde s-a născut, apoi a absolvit Facultatea de Științe Economice din Cluj, un curs cumva nefiresc ținând cont de vocația sa.
Timp de doi ani și jumătate a lucrat în Italia la o firmă de arhitectură, iar când a revenit în țară, s-a angajat ca învățătoare în comuna bunicilor săi din județul Bistrița Năsăud, unde a rămas cinci ani. Curiozitatea a determinat-o să plece și să se angajeze într-o corporație, din dorința de a face diverse lucruri și de e evolua în carieră.
„A fost și o provocare pentru mine, pentru că voiam să văd până unde pot ajunge. Mi s-a oferit la un moment dat poziția de project manager și am refuzat-o fără să clipesc, pentru că deja mă gândeam să mă întorc în învățământ“, explică Ana Maria Bărdan.
Principiile corporatiste, ghid pentru predarea la clasă
A urmat cursurile Teach for Romania, o organizație neguvernamentală care trimite dascăli în cele mai defavorizate zone ale țării, iar acum aplică la clasă predarea bazată pe mai multe principii corporatiste, prin care îi ajută pe micuți să își dezvolte printre altele comunicarea, cooperarea și spiritul de echipă, dar și să le adapteze la viața lor cotidiană.
De pildă, folosește mult feedbackul pozitiv cu elevii săi, de genul „îmi place mult proiectul tău. Mi-ar fi plăcut să văd și asta“. Micuții fac un proiect în echipă, iar apoi învățătoarea le acordă câte o oră ca să își prezinte munca, iar la final, colegii lor le spun la ce ar mai trebui să lucreze, dar într-o manieră constructivă.
De asemenea, și ea și-a îmbunătățit stilul de predare folosindu-se de experiența din corporație. „Înainte eram mai directă și poate nu mă exprimam într-un mod suficient de clar la clasă“, spune Ana Maria Bărdan.
Face în prezent cu elevii săi ore de discurs public pentru a le îmbunătăți capacitatea de comunicare și de socializare, dar și pentru ca micuții să își depășească teama de a vorbi în public. „Acum le vine mult mai ușor să se exprime clar și să-și argumenteze punctul de vedere în fața grupului“, remarcă învățătoarea.
A început mai întâi cu jocuri de rol: copiii vorbeau printr-o ramă, ca ecranul unui televizor, la un microfon pe care l-a adus de acasă, și intrau în pielea unui prezentator de televiziune, un pas intermediar pentru a-și învinge tracul înainte să poată vorbi singuri în public.
A lucrat cu elevii și în grupuri, în special pentru cei foarte timizi, ca să simtă că un coleg sau mai mulți îi susțin când vorbesc.
Matematică pe asfalt
Ana Maria Bărdan folosește mult învățarea prin joacă și predarea nonformală la clasă. De pildă, la matematică au avut, la un moment dat, ca lecție, interpretarea tabelelor, iar pe baza lor elevii au făcut grafice și și-au trecut acolo vârstele. Dascălul a ținut lecția în afara școlii, pe asfalt, iar copiilor le-a plăcut la nebunie.
„De fapt, ei erau elementele din tabel. S-au așezat singuri pe vârste, s-au numărat, iar apoi au transpus numerele lor într-un grafic, pe asfalt“, explică ea.
Prin această metodă de predare, elevii au devenit subiecții învățării și au înțeles foarte repede și bine informațiile care le-au fost transmise.
Când le predă corpurile geometrice, Ana Maria folosește tot soiul de jocuri, prin care micuții construiesc cuburi și paralelipipede.
„Nonstop ne jucăm și chiar dacă o lecție este mai dificilă, mai introduc un element de joacă și învățarea devine astfel mult mai interactivă, iar copiii sunt relaxați și implicați. Acesta este punctul în care încep să își dorească să învețe“, spune cu entuziasm dascălul.
Când a preluat actuala clasă la care predă, în urmă cu doi ani, mulți elevi nu știau să spună decât „nu vreau“, „nu pot“ sau „nu știu“. Doar o parte dintre copii cunoșteau literele alfabetului, iar unii aveau dificultăți în a le scrie, lucruri care se învață la grădiniță.
Acum toți sunt alfabetizați, iar cel mai mare câștig pe care Ana Maria l-a obținut cu ei este că i-a făcut să iubească școala. Relația ei cu copiii este una de suflet, conexiunea și comunicarea învăţătoarei cu elevii sunt foarte bune, iar copiii au încredere totală în ea.
Datorită „doamnei“ au prins drag de școală
Marea problemă în comunitatea unde predă este absenteismul. Își amintește că la început veneau între 10 și 13 copii, iar acum are zilnic la clasă 23 de copii.
Ce a făcut diferența a fost atitudinea. Nu a stat pe gânduri și s-a implicat imediat, iar rezultatele nu au întârziat să apară.
A vorbit mult și cu părinții, dar cumva acest lucru a venit și natural. Micuții au început să vină la școală, au văzut că le place, au mai venit o zi, apoi încă o zi, iar în final au prins drag de „doamna“, de colegi și de lucrurile interesante pe care le învățau.
„Am fost mereu acolo pentru ei și nu am încetat să îi văd și să îi ascult. Am pus lupa pe ceea ce am vrut să văd la ei. Asta i-a ajutat foarte mult în învățare“, explică simplu învățătoarea cum a redus și apoi a eliminat absenteismul de la școală.
Un elev s-a atașat atât de mult de ea, încât i-a spus: „Doamna, dacă nu mai sunteți aici, de la anul nu mai vin la școală“.
Îi implică pe elevii săi și în acțiuni de voluntariat ca să vadă bucuria pe care o aduc altor oameni prin acest gen de activități. Le dezvoltă totodată și simțul antreprenorial: i-a învățat să facă cercei și brățări, pe care ulterior le vor vinde la un târg din sat, iar cu banii își vor face banchetul de absolvire a clasei a patra.
Pare o chestie simplă în aparență, dar nu este deloc așa. Fiecare copil va calcula câți bani a investit în crearea obiectelor hand made și ce profit a obținut în final, fiind practic un ghid al începătorilor în afaceri.
La școala de vară va aborda subiectul mai în profunzime cu copiii, urmând să meargă pe partea de buget necesar pentru a realiza un produs. De pildă, de câți bani au nevoie pentru o salată de fructe și cum îi pot multiplica ulterior, iar astfel își vor completa cunoștințele și la matematică.
„Vreau să rămână cu empatie și cu sentimentul de bine unul către celălalt. Am lucrat mult cu ei pe inteligența emoțională, ca să își dea seama de toate emoțiile pe care le au, de unde vin ele și cum să învețe să le gestioneze. Cred că am reușit toate aceste lucruri“, își face bilanțul cu emoție Ana Maria Bărdan.
Se încarcă comentariile...
