Educaţia sexuală: în Africa - da, în România - ba

Educaţia sexuală nu încape în şcoala românească fără acordul părinţilor

Educaţia sexuală, sanitară, inclusiv cea pentru prevenirea contractării bolilor cu transmitere sexuală, va putea fi făcută în şcoli doar dacă părinţii îşi dau acceptul în acest sens. Elevii atrag atenţia că asta este o decizie iresponsabilă a parlamentarilor

O şansă în minus pentru ca România să părăsească poziţia fruntaşă din topul gravidelor minore. Curtea Constituţională a respins săptămâna trecută sesizarea făcută de preşedintele Klaus Iohannis asupra actului normativ care modifică legea privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului. Prin urmare, educaţia sexuală, sanitară, inclusiv cea pentru prevenirea contractării bolilor cu transmitere sexuală, va putea fi făcută în şcoli doar dacă părinţii sau reprezentanţii legali îşi dau acceptul în acest sens. 

În minuta deciziei CCR se arată că „a respins, ca neîntemeiată, obiecţia de neconstituţionalitate formulată de preşedintele României şi a constatat că este constituţională, în raport cu criticile formulate, Legea pentru modificarea şi completarea Legii 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.”

Preşedintele sesiza că din redactarea operată în Parlament nu reiese limpede dacă programele de educaţie pentru viaţă sunt în vederea prevenirii contractării bolilor cu transmitere sexuală şi a gravidităţii minorelor sau dacă educaţia sanitară este cea în vederea prevenirii acestora. În plus, legea nu defineşte noţiunea de „educaţie sanitară”, se mai arăta în sesizare. 

„Suntem pe primul loc la mame minore”

Decizia CCR a fost dur criticată de reprezentanţii elevilor. Rareş Voicu, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor (CNE), subliniază: „Noi am spus încă din luna iunie, atunci când a trecut această lege prin Parlament, că este o decizie iresponsabilă şi de-a dreptul regretabilă din partea parlamentarilor. Pentru că suntem pe primul loc în UE la mame minore, adolescente, la bolile cu transmitere sexuală. Sunt statistici reale şi foarte grave”. 

Rareş Voicu mai spune că este regretabilă şi decizia CCR la sesizarea preşedintelui pentru că ea privează de facto milioane de elevi de acest tip de educaţie. „Teoretic, există un modul integrat la orele de biologie, dar practic nu se face. Mulţi profesori de biologie nu au această specializare. Educaţia sanitară presupune de fapt norme de igienă de bază şi alimentaţie sănătoasă şi cam atât. Subiecte care sunt foarte importante, dar care de sine stătătoare de fapt nu oferă toate informaţiile de care are nevoie un tânăr astăzi”, mai spune preşedintele CNE.

Reprezentantul elevilor arată că ar vrea să primească la şcoală informaţii care ţin de sănătatea sexuală. „Pentru că a schimba paradigma în cadrul familiei din România e un lucru mult mai greu de făcut. În multe familii, educaţia sexuală, de fapt, este un subiect tabu, motiv pentru care noi considerăm că educaţia sexuală trebuie introdusă în curriculumul naţional, alături de educaţia pentru sănătate şi livrate de către profesionişti. Noţiunile de educaţie sexuală sunt de bază sunt subiecte fireşti pentru orice tânăr – precum contracepţia, planificarea familială -, nu se face niciun fel de îndoctrinare, aşa cum am mai auzit. Statisticile ne spun că mulţi tineri îşi încep viaţa sexuală, însă nu au cunoştinţele necesare pentru a o face în siguranţă. Educaţia sexuală vine în sprijinul elevilor pentru a-i învăţa să trăiască sănătos, până la urmă”, argumentează Rareş Voicu.

Rwanda, Trinidad Tobago, Botswana.... şi, apoi, România

Organizaţia Salvaţi Copiii România desfăşoară programe de educaţie pentru sănătate, cu o componentă privind sănătatea sexualităţii. „Fiecare curs este adaptat vârstei, contextului, nu în ultimul rând cunoştinţelor pe care le au copiii şi intereselor lor”, subliniază George Roman, jurist, director de programe al acestei organizaţii. Decizia CCR a fost total dezamăgitoare, adaugă el. În acest moment, numai 6% dintre copii beneficiază de cursuri de educaţie pentru sănătate, potrivit reprezentantului Salvaţi Copiii România. „De ce? Fie pentru că Ministerul Educaţiei nu consideră că e important, fie părinţii nu vor să-şi înscrie copiii la astfel de dezbateri cu privire la sănătate. Pentru că sănătatea înseamnă mult mai mult decât sexualitate, dar nici nu o putem separa. Este foarte clar: dacă nu vom avea o oră cel puţin la şase luni, obligatorie, la elevi nu vom putea creşte acest procent infim. Apoi, uitându-ne la situaţia din Europa: în Finlanda, Danemarca, Olanda, în 2018, n-au avut niciun caz de fata sub 15 ani care să fi devenit mamă, iar în România avem 700 pe an. Ca să nu mai vorbim de numărul de avorturi la adolescente, care este mai mare decât orice putem găsi la nivel european.”

În Europa, două state stau mai prost ca noi la acest capitol: Bulgaria şi Georgia, mai spune Roman citând un studiu internaţional al organizaţiei. „Însă ceea ce este absolut îngrijorător este că, din punct de vedere statistic, noi nu ne mai situăm în Europa în această privinţă. Sunt nouă state din Africa în care situaţia mai puţin gravă, precum Rwanda, Trinidad Tobago, Botswana, şi care au introdus ore de educaţie obligatorie pentru sănătate abordând şi aspecte privind sănătatea sexualităţii. România nu-şi mai permite să refuze copiilor această educaţie”, subliniază George Roman.

În afara reglementărilor internaţionale

În acest moment, în urma deciziei CCR, adaugă Roman, se poate vorbi cel puţin de inconsistenţă referitor la convenţiile ONU, privind sănătatea, şi legat de Legea 272, privind interesul superior al copilului. „Convenţia ONU vorbeşte de accesul la informaţii privind sănătatea, şi Legea 272, care înseamnă luate în considerare a nevoilor de dezvoltare fizică şi de sănătate ale copilului. Este important ca el să primească informaţiile necesare în raport cu vârsta care îl pot pregăti pentru viaţă. Nu degeaba avem o situaţie atât de gravă cu privire la mamele adolescente”, adaugă specialistul. 

George Roman mai spune că părintele nu poate avea un drept absolut asupra copilului, el are mai curând obligaţii. „Societatea funcţionează ca un sistem şi, atunci când constatăm că avem probleme mari cu privire la asigurarea protecţiei copilului împotriva diferitelor forme de abuz, trebuie luate măsuri. Şi orice sarcină sub 15 ani este de fapt rezultatul unui abuz sexual, acesta este adevărul. Avem 700 de abuzuri sexuale în fiecare an şi ele sunt considerate a fi situaţii tolerabile, deşi nu sunt”, atrage atenţia acesta. Iar părinţii, nu toţi au cunoştinţele necesare pentru a-l educa pe copil în această privinţă. „Mulţi părinţi deraiază şi când e vorba despre nutriţie. Nu înţeleg că anumite alimente ar trebui interzise copiilor sub 3-5 ani, şi apoi educaţia trebuie făcută în sensul obişnuirii copilului cu alimentele sănătoase”, mai spune Roman. 

Educaţia privind sănătatea sexualităţii este în primul rând despre corp. Fiecare trebuie să ştie cum trebuie să se îngrijească, cum să recunoască un abuz sexual sau tentativă de abuz sexual, ce înseamnă viaţă sexuală, mai ales pentru cei mai mari de 14 ani, adaugă specialistul. Pentru că şi în această privinţă România are o statistică îngrijorătoare, mai spune Roman: „În sensul că începutul vieţii sexuale se situează, ca medie, undeva la sub 16 ani, în condiţiile în care Olanda, unde se face educaţie pentru sănătatea corporală încă de la grădiniţă, vârsta e mai mare cu un an şi jumătate faţă de noi”. 

Fiind vorba despre o decizie a CCR, ea nu poate fi ignorată, chiar dacă e în dezacord cu principiile fundamentale ale drepturile copilului, mai spune Roman. „Vom vedea în perioada următoare care sunt cele mai bune soluţii pentru ca părinţii să fie informaţi corect şi să-şi ofere acordul astfel încât tot mai mulţi copii să beneficieze de informaţii. Iar în acest sens, rolul primordial îl deţine Ministerul Educaţiei, care ar trebui să gândească un program de informare coerentă a părinţilor şi de transparentizare a informaţiilor oferite în aceste ore”, conchide George Roman. 

O nouă sesizare, cu termen pe 30 septembrie

Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative, cu susţinerea altor universităţi din România, centre şi institute de cercetare, asociaţii profesionale universitare şi sprijinită de peste 800 de profesori şi cercetători români şi străini, a depus la Curtea Constituţională un punct de vedere prin care susţine sesizarea preşedintelui Klaus Iohannis privind neconstituţionalitatea legii prin care se interzice în instituţiile de învăţământ referirea la identitatea de gen. Semnatarii aduc argumente de natură juridică, ce demonstrează caracterul neconstituţional al prevederilor propuse de modificarea legislativă, dar şi sensul, importanţa şi necesitatea studiilor de gen într-un stat democratic. Sesizarea urmează să fie discutată de CCR pe data de 30 septembrie.