Cum a ajuns Educația pentru sănătate Cenușăreasa materiilor din orarul școlar

Participarea elevilor de peste 14 ani la ora de „Educație pentru sănătate” nu ar trebui să mai fie condiționată de acordul părinților. Cu alte cuvinte, liceenii au suficient discernământ pentru a lua o astfel de hotărâre și singuri: dacă doresc sau nu să fie informaţi asupra unor aspecte esenţiale ale vieţii şi sexualităţii lor. Este o propunere cu care vine organizația „Salvați Copiii” în contextul în care România se află pe primul loc în Europa la numărul de mame minore. 

Însă, înainte de orice, ar trebui ca în școli să și existe o astfel de materie opțională. Ceea ce nu prea se întâmplă. Deși legea o permite, „Educația pentru sănătate” se predă în foarte puține unități de învățământ, iar acolo unde există disponibilitate din partea profesorilor, de multe ori nu există din partea părinților și a elevilor. Sau invers. 

Educația pentru sănătate se predă în școli, cel puțin teoretic, încă din anul 2002. Însă, în realitate, doar 10% dintre elevi au această materie în orar. Iar contextul este cât se poate de alarmant: la vârsta de 15 ani, unul din patru băieţi români (24%) şi una din şapte fete (14%)  au avut contact sexual, iar unu din patru adolescenţi care fac sex nu folosesc metode de protecţie. În același timp, România se află pe primul loc în Europa la numărul de mame minore sub 15 ani. Sunt cifre date publicității de organizația „Salvați Copiii” care încearcă responsabilizarea societății, dar și a autorităților cu privire la un fenomen dramatic. Este mai mult decât evident că trebuie luate măsuri urgente. Iar totul începe pe băncile școlii. Sau ar trebui să înceapă, căci „Educația pentru sănătate” există…dar lipsește cu desăvârșire. Ca o comparație, Danemarca, ţară care a introdus această materie cel mai devreme în lume - mai exact în anul 1930 -  înregistrează una dintre cele mai scăzute rate a naşterilor la adolescente cu vârste între 15 şi 19 ani. Aceasta rată este de peste opt ori mai mică decât cea a adolescentelor din România. 

Ce ar fi de făcut? „Educația pentru sănătate”, această Cenușăreasă a materiilor predate la clasă, ar fi un început bun, cred specialiștii. Dar nu se vrea. Iar acolo unde se vrea, nu se poate. De ce este acest opțional privit cu atâta reticență? Ce s-ar putea face în acest sens? Cine se opune și de ce? Sunt întrebări la care am încercat să găsim un răspuns împreună cu prof. Dana Bobocea, directoarea Colegiului Național „Grigore Moisil” din București și Adina Manea, directorul organizației „Tineri pentru tineri”. 

Profesori puțini, multe catedre goale 

În România avem legi, dar multe dintre ele nu se aplică. Învățământul nu face excepție. „Educația pentru sănătate” este o materie opțională introdusă în școli cu acordul părinților începând din clasa a VIII-a, însă aproape nimeni nu optează pentru ea. Sunt mai multe motive pentru copiii nu învață noțiuni elementare de igienă, contracepție, prevenție sau abuzuri. Unul dintre acestea este faptul că, în momentul de față, nu prea are cine să predea această materie la clasă. „Educația pentru sănătate se face sub aria curriculară de matematică și științe care include și biologia, fizica si chimia. Și există o situație: unele școli spun că nu are cine sa predea acest opțional. Iar acolo unde ar exista profesori abilitați, instruiți, nu vor părinții elevilor și, evident, nici elevii”, ne-a explicat Adina Manea, directoarea organizației „Tineri pentru tineri”. 

De ce nu există suficiente persoane formate pentru a preda acest opțional? Pentru că de formarea acestora nu se preocupă statul român, Ministerul Educației sau cel al Sănătății ci, în general, ONG-urile, iar finanțarea necesară vine cu picătura sau nu vine deloc. „Formarea cadrelor didactice pentru acest opțional nu a mai fost făcută de foarte mulți ani. Profesorii nu au resursele cu care să lucreze, nu au materialele necesare”, a mai explicat Adina Manea. Însă, chiar și așa, se pare că ar exista, totuși, o soluție. „Între anii 2000-2005 a existat un proiect intitulat „Educație pentru sănătate în școala românească”, explică profesoara de biologie Dana Bobocea, directoarea Colegiului Național „Grigore Moisil”, liceu unde această materie se predă doar la clasele a XI-a și a XII-a. „În acea perioadă au fost instruiți mulți profesori. Eu însămi am făcut parte din echipa de formatori naționali. Au fost atunci instruite sute de cadre didactice. Există și acum o mulțime de materiale rămase care, actualizate cât de cât, ar putea fi de un real ajutor”, a explicat dascălul. 

Cine sunt aceste persoane abilitate să explice copiilor noștri cum stă treaba cu educația sexuală, capitol important al materiei Educație pentru sănătate? „Sunt oameni formați în acest sens. Instruiți. Profesori, psihologi, educatori, oameni din sistem, dar și persoane care provin din alte domenii și care, la rândul lor, au urmat aceste cursuri oferite de organizațiile non guvernamentale. Este vorba despre cursuri de formare care au o durată de 80 de ore și care se întind pe parcursul mai multor ani”, explică reprezentanta organizației „Tineri pentru tineri”, care se ocupă în mod direct cu formarea acestor persoane. 

O materie importantă,  dar care nu are loc în orar

Un alt motiv pentru care „Educația pentru sănătate” nu prea există în școlile din România este legat de planul cadru, ne explică directoarea Colegiului Grigore Moisil. „Practic, această materie nu are loc în orarul elevilor. Și să vă explic de ce: la clasele a IX-a și a X-a există o singură oră pe săptămână dedicată acestor opționale. Ce să alegi? Alegi în funcție de specializarea clasei. De exemplu, noi avem clase de științe sociale care sunt intensiv limba engleză. S-a ales un opțional tot de limbă engleză. La clasele a XI-a și a XII-a există patru ore pe săptămână și aici mai putem jongla. La noi în liceu, de exemplu, se predă Educație pentru sănătate însă doar la aceste clase mari și care au specializare Științele naturii”, a precizat dascălul.

 Și încă un aspect care trebuie menționat: copiii aleg, în general,  materii care îi ajută realmente la pregătirea pentru viitoarele examene. „Vorbim despre dorința părinților ca elevii să aibă, ca și opționale, informatică, limbi străine, materii care se dau, eventual, la Bacalaureat, Dacă școala propune un opțional de aprofundare a Limbii române, cu siguranță un elev de liceu îl va alege pe acesta în detrimentul altor materii mai puțin sau chiar deloc importante pentru examenul de maturitate. Pentru Bacalaureat volumul de muncă este foarte mare, copiii au de învățat mult, de cele mai multe ori nu e timp suficient la clasă, așa că preferă să facă suplimentar”, explică directoarea Dana Bobocea. Profesoara este de părere că această materie este extrem de importantă. Prin urmare, ar trebui să devină obligatorie și încă din gimnaziu. „Educația pentru sănătate, dacă e făcută așa cum trebuie, ar trebui sa devină materie obligatorie. Așa cum a devenit obligatorie, începând din acest an școlar, în trunchiul comun, Istoria evreilor. Așa cum trebuie să știm istoria poporului nostru, al poporului evreu sau istoria universală, tot așa ar trebui să avem principii fundamentale de viață sănătoasă”, a precizat dascălul. 

Când minoritatea decide pentru toți 

Evident, este vorba și despre rezistența anumitor părinți. „Sunt puțini, dar vocali. Foarte vocali. Vorbim despre părinți cu prejudecăți, prost informați, care au înțeles mesajul total greșit, care au impresia că la elevii vor fi încurajați să-și înceapă mai devreme viața sexuală. Cei mai mulți însă, în proporție de 70-80%, sunt retrași și fără ecou”, explică paradoxul Adina Manea. „Sunt părinți care vor educație sexuală chiar din școala generală. Evident, informația ar fi distribuită pe grupe de vârstă în așa fel încât să fie înțeleasă de copii. Din opoziție, însă, fac parte grupări ultraconservatoare foarte vocale, bine organizate și finanțate, care sunt cu ochii pe orice program ce-ar putea aduce o gândire critică în rândul elevilor, mai ales pe teme care țin de drepturile omului”, mai spune reprezentanta „Tineri pentru tineri”.  Iar pe lângă acești părinți, există și mulți dascăli care nici ei nu sunt de acord. „Unii refuză să fie instruiți pentru că nu se simt confortabil să vorbească elevilor despre aceste lucruri, să trateze aceste teme”, continuă Adina Manea.

Directoarea liceului „Grigore Moisil” ne-a mărturisit că nu crede în rezistența părinților, deși cazuri au fost și vor mai fi. „În general însă, nu este vorba de reticență. Dacă părintele ar fi corect informat, dacă i s-ar explica concret despre ce este vorba, în ce constă opționalul, cum se desfășoară, ce învață copilul acolo…cred că s-ar convinge că nimeni nu le vrea răul. Dacă părintele ar investi mai multă încredere în școală, copilul ar avea cel mai mult de câștigat. Cu toții ne pricepem la fotbal și politică însă haideți să-i lăsăm pe profesori să-și facă meseria. Ei știu cel mai bine ce au de făcut”, a mai spus aceasta. 

Iulian Cristache, președintele Federației Părinților, a declarat pentru „Adevărul“ că „nici nu se pune problema să spunem vreodată că nu avem nevoie de educație sexuală în școli. Însă este foarte important ca această disciplină să fie predată de profesioniști, de persoane instruite. Să fim foarte atenți la cine intră în școală să le vorbească copiilor despre asta. Pe de altă parte, avem nevoie și de o programă care să corespundă vârstei“. Iulian Cristache a precizat că educația sexuală nu ar trebui să fie o materie de sine stătătoare, ci inclusă într-un modul alături de educație juridică, educație rutieră, educație financiară etc. Într-un cuvânt, „Educație pentru viață“. 

Directoarea Colegiului Național „Grigore Moisil” este de părere că ar trebui să judecăm cu mai multă atenție și să depunem eforturi mai mari pentru a înțelege nevoile reale ale copiilor noștri. „Ei au nevoie să știe să se spele pe mâini, să fie politicoși, să fie responsabili, avem nevoie să știm care sunt reperele pe care trebuie sa le aibă un copil astăzi. Și le putem găsi ușor în curricula școlară indiferent de disciplină. Nu exista disciplină care sa nu fie necesară”, mai spune dascălul.