10 explicaţii mai puţin cunoscute pentru starea ta de nervi

Incapacitatea de a-ţi controla nervii poate fi un semnal de alarmă privind unele afecţiuni serioase FOTO: Shutterstock

Să răbufneşti din când în când, în situaţii extrem de tensionate este absolut normal. Dar dacă începi să le răspunzi sarcastic tuturor celor din jur sau chiar să ridici tonul la copii fără motiv, este cazul să te îngrijorezi. Unele afecţiuni sau medicamente pot sta la baza stării tale de iritare.

1. Disfuncţiile tiroidei

Hipertiroidismul, adică excesul de hormoni produşi de glanda tiroidă poate fi de vină pentru faptul că eşti irascibil. Afecţiunea este mai frecvent întâlnită la femei decât la bărbaţi (1% din femei). Excesul de hormoni tiroidieni afectează toate ţesuturile organismului, inclusiv creierul, spun specialiştii. Pe lângă irascibilitate, hipertiroidismul se mai poate manifesta prin pierderea de kilograme, prin transpiraţie excesivă şi, în unele cazuri, prin apariţia unui tremor uşor.

Tratamentele recomandate de medici pentru reglarea nivelului hormonilor tiroidieni tratează şi celelalte probleme. Un astfel de medicament este carmibazole.

2. Medicamentele pentru reducerea colesterolului

Statinele, medicamentele recomandate unui număr foarte mare de persoane cu un nivel crescut al colesterolului, au printre efectele secundare şi iritabilitatea, arată un studiu realizat recent de specialiştii de la Universitatea din California. Iar imediat cum renunţă la statine, bolnavii revin la starea psihică dinaintea tratamentului.

„Una dintre teorii este aceea că de vină este, de fapt, reducerea bruscă a nivelului grăsimilor din sânge, care ar atrage după sine o scădere la fel de bruscă a nivelului serotoninei, unul dintre neurotransmiţătorii care ne conferă starea de bine. Iar din acest motiv, devenim nervoşi la cei mai mici stimuli“, explică profesorl Steve Bazire, de la Universitatea East Anglia.

Faptul că reduc concentraţia de serotonină din creier înseamnă că statinele pot duce şi la depresie. De aceea, aceste medicamente ar trebui administrate selectiv persoanelor cu astfel de predispoziţii. De asemenea, ar trebui ca dozele să fie progresive, pentru ca nivelul colesterolului să nu scadă mult şi brusc.

3. Diabetul

Scăderea glicemiei se asociază adeseori cu pusee de mânie. Dacă nu mănânci multă vreme este normal să-ţi scadă nivelul zahărului din sânge. Dar stările de nervozitate persistente, chiar şi în condiţiile respectării programului normal de masă, pot semnala tulburări ale glicemiei cauzate de diabet.

Atât diabetul de tip 1, insulinodependent, care apare încă din copilărie, cât şi cel de tip 2, al adulţilor, se pot manifesta prin scăderi bruşte ale glicemiei. Acestea duc la un dezechilibru al neurotransmiţătorilor din creier responsabili cu controlul emoţiilor şi cu starea de spirit. În doar câteva minute în care glicemia scade sub normal, se instalează starea de nervi, mânia, confuzia, agitaţia şi atacuri de panică.

În această situaţie, mănâncă sau bea ceva dulce cât mai repede şi ar trebui să te simţi mai bine după 20 de minute.

4. Depresia

Această tulburare psihică nu se manifestă doar prin melancolie şi prin letargie. Multe persoane depresive sunt nervoase şi răbufnesc asupra apropiaţilor. Mai ales bărbaţii depresivi prezintă riscul de a deveni mânioşi, în cazul lor fiind mai rare manifestările de tipul sentimentului de pierdere a oricărei speranţe şi de ură faţă de propria persoană, întâlnite la femei.
Este vorba despre o formă aparte a depresiei, depresia agitată, care afectează 5% din totalul bolnavilor. Alte simptome sunt starea de nelinişte şi insomnia.

5. Boala Alzheimer

Uitarea poate fi uşor trecută cu vederea de către membrii familiei, ca manifestare a demenţei de tip Alzheimer. Dar dacă persoana în vârstă devine, dintr-o dată, agitată, panicoasă şi nervoasă, acestea sunt semne clare care ar trebui să grăbească vizita la medicul psihiatru. Mai ales că agresivitatea nu vine odată cu instalarea bolii, ci apare atunci când deteriorarea cerebrală avansează.

Explicaţia este că boala Alzheimer afectează mai multe zone ale creierului şi, la un moment dat, ajunge la lobul frontal, responsabil cu personalitatea.

6. Suferinţele ficatului

Mai multe afecţiuni hepatice sunt asociate cu apariţia stărilor de nervi şi de mânie – de la hepatită la ciroză. Explicaţia este că, în aceste situaţii, ficatul nu mai poate filtra toxinele din corp în mod corespunzător (nici pe cele produse de organism în urma proceselor metabolice, nici pe cele provenite din aerul poluat, din medicamente sau din alimente), iar acestea ajung în fluxul sangvin care irigă creierul.

Şi astfel se instalează encefalopatia hepatică, tulburarea care dă schimbări de personalitate.

7. Epilepsia

Tulburările activităţii electrice din creier responsabile cu instalarea crizelor de epilepsie pot fi urmate de stări de nervozitate şi de iritabilitate. În cazul unei crize majore, pot urma episoade de mânie, uneori halucinaţii, cauzate de întreruperea temporară a legăturilor dintre neuroni.

Crizele epileptice nu se manifestă la fel la toţi bolnavii, iar în cazul unora pot fi confundate cu activităţile normale (unii epileptici se piaptănă sau visează cu ochii deschişi în timpul unei crize), deci pot fi trecute cu vederea de cei din jur. 

8. Insomnia, dar şi unele somnifere

Dacă nu dormi destul este normal să fii agitat şi nervos. Dar chiar şi unele medicamente care ar trebui să rezolve atât problema somnului, cât şi pe cea a stării de spirit, îţi pot creşte gradul de mânie. Este vorba despre benzodiazepine, tratamente recomandate frecvent de medici pentru a trata tulburările de somn, dar uneori şi pentru anxietate.

9. Boala Wilson

Afecţiune ereditară care duce la o acumulare excesivă de cupru în organism, boala Wilson poate da tulburări de personalitate, mai exact agresivitate. Motivul este că excesul de cupru, care la un om sănătos este eliminat, ajunge la creier şi distruge ţesutul cerebral de la nivelul lobului frontal, cel care ne dictează personalitatea.

10. Accidentul vascular cerebral

Irascibilitatea şi nervozitatea sunt consecinţe foarte comune ale unui accident vascular cerebral (AVC). Atacul cerebral are loc atunci când alimentarea cu sânge a unei zone a creierului este întreruptă, fie în urma blocării vaselor sangvine cu un cheag, fie în urma rupturii unui vas. Urmarea este moartea celulelor cerebrale din zona respectivă.

Dacă zona afectată a creierului este lobul frontal, bolnavul nu-şi mai poate controla emoţiile şi pot apărea stările inexplicabile de nervi şi chiar agresivitatea.