Războiul comercial SUA-UE ar putea reîncepe din cauza produselor agricole
0
Nu a trecut o săptămână de la întâlnirea dintre preşedintele Comisiei Europene Jean-Claude Juncker şi şeful Casei Albe, Donald Trump, că au apărut dezacordurile. Bruxelles-ul dă asigurări că înţelegerea prin care se încearcă evitarea unui război comercial nu prevede un acces mai larg pe piaţa agricolă europeană pentru produsele agricole „Made în SUA“. Administraţia Trump pretinde contrariul. Franţa cere clarificări.
Produsele agricole « Made in USA » vor putea traversa frontierele europene mai uşor în lunile ce vor veni, se întreabă publicaţia Le Figaro în timp ce responsabilii francezi cer un răspuns clar pe acest subiect. Răspunsul pentru americani este „da“ iar pentru europeni este „nu“.
Cele două părţi au fost de acord să negocieze un armistiţiu comercial, evocând o reducere a barierelor vamale şi o creştere a schimburilor în anumite sectoare industriale. Dar termenii înţelegerii se pare că sunt diferiţi de o parte şi de alta a Atlanticului.
Secretarul american al Trezoreriei, Steve Mnuchin a întreţinut confuzia spunând că produsele agricole se află în acordul dintre cei doi responsabili – preşedintele american Donald Trump şi şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. Acesta din urmă susţine însă contrariul.
Săptămâna trecută, preşedintele Donald Trump explica faptul că Europa va importa, şi asta cât mai repede, mai cantităţi de soia. Apoi, a şi plecat spre agriculturii săi, baza electoratului propriu, pentru a le spune că “deschide Europa pentru ei.” Jean Claude Juncker nu este însă de aceeaşi părere: « agricultura este în afara înţelegerii”.
Responsabilul Trezoreriei americane susţine că s-a aflat în acelaşi spaţiu în timpul discuţiilor dintre Donald Trump şi Juncker şi că s-a discutat despre « necesitatea de a fi eliminate barierele existente în sectorul agriculturii şi pentru a fi oferite cât mai multe oportunităţi agricultorilor. »
« Am vorbit despre soia dar am căzut de acord să vorbim şi despre alte pieţe. Este de altfel o parte importantă din viitorul acord”, a mai explicat şeful Trezoreriei.
În Europa, purtătorul de cuvânt al Comisiei Europene, Mina Andreeva, atenţionează că în declaraţia comună nu se spune nimic despre agricultură – există o menţiune asupra fermierilor şi una asupra soia – ele fac parte din negocierile ce vor urma.
«Jean-Claude Juncker a fost foarte clar: nu negociem produsele agricole », a mai atenţionat purtătorul de cuvânt. A explicat de ce: pentru că “Europa are propriile norme sanitare, alimentare şi de mediu”.
Dificil aşadar de a vedea prea clar situaţia. Dar aceeaşi problemă, agricolă, s-a iscat în timpul negocierilor în cadrul acordului transatlantic TAFTA, discuţiile fiind suspendate în cazul lui. Atunci, opozanţii TAFTA atenţionau asupra faptului că America produce soia şi porumb modificate genetic dar chiar şi somon modificat genetic.
Aşadar, intrarea de soia americană în Europa crează deja o mare crispare – 94% din soia plantată în Statele Unite este modificată genetic pentru a rezista erbicizilor. Iar aici, Jean-Claude Juncker s-a arătat foarte clar: importul de soia modificată nu face parte din înţelegere.
Franţa atenţionează Comisia Europeană că doreşte negocieri precise în domeniul agricol.
Ministrul Economiei, Bruno Le Maire a cerut ca « agricultura să rămână în afara discuţiilor ». La rândul său, preşedintele Emmanuel Macron spune că nu doreşte « un vast acord comercial, de genul TAFTA, deoarece contextul nu îl permite". Liderul de la Palatul Elysée susţine că nu trebuie renunţat la niciun standard european în materie de mediu, sanitar ori alimentar.
Europa trebuie să rămână prudentă cu privire la ceea ce pare a fi mai curând un compromis tactic din partea dlui Trump decât o schimbare radicală a strategiei, scrie Le Monde:
Europa a fost de acord să deschidă discuţii pentru a elimina barierele comerciale transatlantice. A promis să cumpere mai multă soia din SUA şi mai multe gaze naturale, şi în schimb, a primit asigurări că Washingtonul îşi va revizui poziţia privind taxele pe oţel şi aluminiu şi va putea renunţa la cele privind automobilele.
Dar îndoielile sunt numeroase. În primul rând, spre deosebire de linia adoptată până în prezent, UE pare să fi fost de acord să discute "cu pistolul la tâmplă".
Prin aducerea europenilor la negocieri, fără să fi eliminat taxele ilegale pe oţel şi aluminiu, impuse la sfârşitul lunii iunie, dl Trump a marcat un punct. Franţa s-a distanţat de această abordare, care ar putea să nu aducă nimic concret Uniunii Europene.
În plus, termenii acestei negocieri se opun regulilor Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC) privind acordurile preferenţiale. Ar fi o lovitură în moalele capului pentru multilateralismul care-l deranjează atât de mult pe Trump .
Apoi, promisiunile UE par dificil de menţinut. Gazul american costă de două ori mai mult decât gazul rusesc, iar europenii au nevoie de infrastructuri costisitoare pentru a-şi schimba sursele de aprovizionare. În ceea ce priveşte soia, acesta este un subiect care depinde de pieţele agricole globale, nu de un acord politic. Europenii vor cumpăra de la americani în funcţie de nevoile lor, şi nu ca să-i mulţumească pe fermierii din Vestul Mijlociu.
Declaraţia de intenţie pare să răspundă calculelor pe termen scurt. Juncker obţine amânarea taxelor în sectorul auto, spre marea satisfacţie a Germaniei. Şi este un al doilea punct marcat de Trump, care reuşeşte să menţină diviziunile în cadrul UE.
Se încarcă comentariile...
