Obama, mai popular în Cuba decât fraţii Castro

Un sondaj de opinie realizat în secret în SUA a scos la iveală o realitate nebănuită la nivel social: preşedintele american Barack Obama se bucură de aprobarea a 80% dintre cubanezi, în timp ce doar 47% dintre aceştia îi mai spijină pe fraţii Fidel şi Raul Castro.

Sondajul a fost realizat pe un eşantion de 1.200 de cubanezi de institutul de cercetări Bendixen & Amandi la comanda posturilor TV Fusion şi Univision, parte a aceluiaşi grup media. 

Rezultatele sondajului arată că 80% dintre cubanezi îl susţin pe preşedintele Barack Obama, iar asta în contextul în care SUA şi Cuba au anunţat, la sfârşitul anului trecut, intenţia de a normaliza relaţiile bilaterale, după ce ţările încetaseră inclusiv comunicările pe cale diplomatică în 1961, ca urmare a alianţei Cubei cu URSS. 

În acelaşi timp, 48% dintre cubanezi au o părere negativă despre preşedintele Raul Castro, iar 50% nu-l mai sprijină nici măcar pe fratele lui, revoluţionarul Fidel. 

Sondajul arată totodată că societatea cubaneză este optimistă cu privire la reluarea relaţiilor cu SUA, convinsă în mare parte că beneficiile vor fi în primul rând de ordin economic, odată ridicate restricţiile de călătorie şi de importare a materiilor prime, precum şi eliminarea plafonului pentru remiterile cubanezilor din SUA. 

În ciuda reformelor economice aplicate în ultimii ani de Havana, economia cubaneză continuă să se zbată, în primul rând din cauza deficitului de materii prime. 

În urmă cu puţin peste patru ani ani, cubanezii se dezmeticeau după şocul provocat de decizia Havanei de a lua măsuri ferme pentru a îndrepta economia insulei către capitalism şi-şi deschideau mici afaceri - saloane de coafură, tarabe cu produse alimentare, ateliere de reparaţii auto. Acum, ei sunt hotărâţi să facă bani, învaţă să se promoveze şi visează, exact cum o făceau românii înainte de căderea comunismului, la blugi de firmă şi maşini de lux.

Mulţi dintre ei au suferit însă decepţii şi şi-au pierdut puţinele economii investite în afaceri: lipsa materiilor prime şi licenţele prea costisitoare i-au convins să se lase păgubaşi. 

În primele luni ale anului 2011, cubanezii începeau să-şi deschidă mici afaceri. Câteva luni mai târziu învăţau cum este cu promovarea şi marketingul: panouri de carton erau legate cu sârme de garduri ruginite, încercau să atragă şi să vândă.

Acum, pe aceleaşi garduri cu vopseaua sărită şi pe ziduri cu tencuiala căzută au început să apară panouri şi reclame luminoase – o investiţie reală, făcută de patronii cubanezi în căutare de profit.

Care este însă adevărata relaţie a micilor antreprenori locali cu „sistemul în care capitaliştii îşi folosesc propriile mijloace de producţie, iar muncitorii îşi vând forţa de lucru” - după definiţia lui Marx?

Schimbările se produc însă într-un ritm mult mai lent decât ar dori oficialii de la Havana. Vorbim, până la urmă, despre o societate marcată de zeci de ani de regim dictatorial, abuzuri şi diviziune. Reformele administrative şi economice demarate în ultimii doi ani sunt remarcabile, dar foarte limitate în acelaşi timp. 

De aceea, apariţia reclamelor luminoase este un indicator important într-o economie despre care nimeni nu poate afirma că se îndreaptă cu adevărat spre capitalism sau, mai degrabă, către o formă de antreprenoriat de subzistenţă. 

Este o combinaţie. Când tot mai mulţi oameni devin din ce în ce mai proactivi şi mai încrezători, atunci şi alţii - chiar dacă le place sau nu – trebuie să facă acelaşi lucru”, explică pentru „The New York Times” Arturo Lopez Levy, fost analist în cadrul Guvernului de la Havana şi în prezent profesor la Universitatea din Denver. Efectele se vor produce lent şi se vor vedea cu greu, avertizează specialiştii. 

Dezbaterea este complicată de poziţiile schimbătoare ale liderilor cubanezi faţă de capitalism, care zeci de ani au blamat capitalismul, iar acum încearcă să-i convingă pe oameni că este în regulă să devină patroni. Raul Castro este cunoscut drept cel mai „loial comunist” al revoluţiei. Acum, din postura de preşedinte, este principalul avocat al reformării economice pentru liberalizarea pieţei.

Cei mai mulţi dintre cubanezii care renunţă la afaceri o fac din cauza lipsei aparaturii şi a materiilor prime, cauzată de embargoul impus de SUA asupra comerţului cu statul cubanez. Decizia Havanei de a face paşi către o piaţă liberă în ultimii doi ani a creat noi legături economice între Cuba şi Statele Unite ale Americii, dând naştere unui set complet nou de provocări şi dezbateri pe marginea embargoului vechi de 50 de ani impus de SUA pentru comerţul cu statul cubanez.

„Constrângerile din Cuba sunt legate mai degrabă de embargoul economic şi de restricţiile economice care nu le permit oamenilor să aibă locuri de muncă bine plătite şi posibilitatea de a deveni, aşa cum speră toţi, bogaţi”, crede Elena Stancu. 

Argumentul invocat până acum în favoarea menţinerii restricţiilor a fost că embargoul este necesar pentru a combate regimul totalitarist al lui Fidel şi Raul Castro. Acum, în special pentru mulţi dintre cubanezii care s-au aflat în primele linii ale luptei pentru politicile Cubei, un nou argument începe să capete tot mai multă greutate – reorietarea către capitalism ar putea merge mult mai repede şi mai uşor cu mai multă asistenţă din partea americanilor. 

La sfârşitul anului 2010, preşedintele Raul Castro, fratele fostului lider Fidel Castro, a anunţat că, din 2011, cubanezii îşi vor putea înfiinţa propriile afaceri, însă în domenii limitate (arendarea de terenuri, cooperative). Guvernul comunist de la Havana controla aproximativ 85% din forţa de muncă din Cuba, adică aproximativ 5,1 milioane de persoane. 

Trebuie să eliminăm noţiunea perpetuă că statul cubanez reprezintă singura ţară din lume unde poţi trăi fără să munceşti.  Raul Castro, preşedintele Cubei

Pe lângă desfiinţarea a un milion de locuri de muncă din sectorul public, statul socialist a permis cetăţenilor să-şi deschidă mici afaceri, iar economia Cubei a intrat în  primul proces semnificativ de reformare din 1960 şi până în prezent.

Totodată, autorităţile au decis legalizarea tranzacţiilor imobiliare şi recunoaşterea dreptului la proprietate, au permis cetăţenilor să-şi cumpere automobile şi au anunţat că vor acorda mai uşor licenţe pentru cei care vor să înceapă afaceri.

Criza i-a forţat pe guvernanţii cubanezi să accepte măsurile capitaliste pentru a-şi salva economia aflată în pragul colapsului. 

Aceste măsuri pe care le aplicăm şi toate schimbările care sunt necesare pentru modernizare modelului nostru economic sunt îndreptate către menţinerea şi întărirea socialismului. Raul Castro, preşedintele Cubei

Chiar şi înainte de izbucnirea crizei, statul cubanez era „sufocat” de ajutoarele sociale şi de performanţele slabe ale companiilor de stat.  

Analiştii spun că reforma este cea mai puternică mişcare către sectorul privat de la revoluţia din 1959. „Aceste măsuri pe care le aplicăm şi toate schimbările care sunt necesare pentru modernizare modelului nostru economic sunt îndreptate către menţinerea şi întărirea socialismului”, explica însă Raul Castro. 

Cuba capitalistă se zbate însă între economia de piaţă şi mentalitatea că aceia care vor să strângă averi fac rău statului. Reformele au loc, însă într-un ritm mai lent decât îşi doreşte preşedintele Castro. 

„Este esenţial să schimbăm sentimentele negative pe care un număr ridicat dintre noi le au faţă de acest fel de muncă privată“, a declarat Raul Castro. 

„Nu pentru prima dată, aş spune că duşmanul nostru cel mai aprig nu este imperialismul şi cu atât mai puţin de cubanezii plătiţi de imperialişti pentru a le face treaba. Cel mai aprig duşman este eşecul de a ne corecta propriile erori“, spune Raul Castro. 

Capitalism, dar cu măsură

În 2013, Havana a dat ]ns[ o puternică lovitură sectorului privat care începea să se contureze după trei ani de capitalism. Autorităţile au închis cinematografele private şi sălile de jocuri, cea mai profitabilă reţea de afaceri apărută după reforma economică din 2010. Motivul oficial invocat a fost că aceste activităţi nu se regăses pe lista celor 200 de tipuri de licenţe de stat pe care le pot lua antreprenorii cubanezi.

Folosind licenţe pentru baruri sau punct de vânzare de produse alimentare şi băuturi, noii patroni cubanezi au deschis mici cinematografe şi săli de jocuri video, frecventate în special de tinerii care nu au alternative atunci când vine vorba de divertisment. 

Reţeaua s-a extins rapid în acest an, după ce cubanezii s-au convins că această nişă este cea mai profitabilă. Unii au investit chiar câteva mii de dolari pentru a-şi deschide mici cinematografe 3D. Numărul acestor afaceri nu este cunoscut pentru că aceste activităţi economice nu se regăsesc în lista celor 200 de tipuri de licenţe de stat pe care le pot lua antreprenorii cubanezi, motiv pentru care autorităţile de la Havana au decis săptămâna aceasta să închidă toate localurile de acest fel. 

„Ne face foarte mult rău din punct de vedere economic. Această afacere era un ajutor enorm pentru familia mea”, explică pentru juranliştii Associated Press Orlando Suarez. „Nu înţelegem de ce nu ne-au dat un avertisment sau o perioadă de timp în care să găsim o soluţie ci, în schimb, ne-au obligat să închidem pe loc”, continuă acesta. 

Măsura vine la scurt timp după ce Cuba a interzis şi comercializarea de bunuri importate, după ce a observat că antreprenorii cubanezi preferă să revândă bunuri de import pe piaţa internă, obţinând astfel profituri mai mari.