Elicopterele de atac ale armatei americane fac curse lungi în Arctica. Cu ce se confruntă piloții
0Piloții elicopterelor de atac ale armatei americane au luptat cu condițiile brutale și temperaturile scăzute, punându-se la încercare atât ei, cât și aeronavele lor.
Soldații Diviziei 11 Aeropurtate și trupele aliaților și partenerilor internaționali s-au antrenat împreună, inclusiv în exerciții de îmbunătățire a pregătirii elicopterelor în condiții de vreme rece, o lovitură masivă de 241 de km de elicoptere în adâncime și confruntarea cu amenințări și provocări precum apărarea aeriană inamică și interferența războiului electronic, scrie news.yahoo.com.
Dimensiunea și efortul văzut în timpul antrenamentului, a treia rotație anuală a Centrului multinațional de pregătire în comun din Pacific din Alaska, vorbește despre "progresul pe care l-am făcut ca divizie pentru a putea opera în acest mediu unic și foarte provocator", a declarat pentru Business Insider generalul de brigadă Thomas E. Burke, comandantul general adjunct pentru sprijin al Diviziei 11 aeropurtate, în timpul unui interviu personal la Fort Wainwright, Alaska.
Armata a pus din nou accentul pe pregătirea soldaților săi pentru luptă în Arctica, după ce ani de zile s-a concentrat pe operațiunile de contrainsurgență din Orientul Mijlociu. Pregătirea pentru a lupta în condițiile imprevizibile din regiune este acum o prioritate de top pentru regiunea Indo-Pacific, a declarat comandantul USARPAC, generalul Charles Flynn, pentru Business Insider. Regiunea găzduiește mai mulți rivali și adversari ai SUA, printre care se numără China, Rusia și Coreea de Nord.
Concentrându-se pe modelarea soldaților în războinici arctici pentru operațiuni în ceea ce generalul-maior Brian S. Eifler a descris anterior ca fiind "cel mai provocator mediu de pe planetă", pregătirea piloților de elicoptere de atac pentru a efectua misiuni în condiții de frig extrem este, de asemenea, o prioritate majoră.
Acest lucru necesită o serie de pregătiri specifice și deosebit de dificile, cum ar fi atașarea schiurilor la elicoptere pentru a le împiedica să se scufunde în zăpadă sau în alte condiții de schimbare a peisajului. Schiurile, precum cele văzute pe Blackhawk-urile de la Fort Wainwright, sunt groase și late, oferind elicopterului o bază mai mare pentru aterizare.
Aeronavele sunt, de asemenea, ținute la cald în interior, ceea ce le ajută să rămână pregătite "astfel încât, atunci când este timpul pentru a îndeplini misiunea, le putem împinge afară, le putem porni destul de repede și putem să ne ridicăm în aer", a spus Burke.
Dar, în general, a adăugat el, avioanele sunt "remarcabil de capabile să funcționeze în condiții de vreme extrem de rece". Însă alte câteva echipamente nu pot suporta temperaturi sub zero grade Celsius, care uneori ajung până la -60 de grade Celsius.
Soldații au declarat pentru BI, în timpul observațiilor din timpul antrenamentelor, că au existat cazuri de furtunuri care s-au crăpat și s-au rupt în timp ce erau desfășurate pe vreme geroasă și au avertizat asupra pericolelor de a lucra la elicoptere sau la orice vehicul fără un echipament de protecție adecvat.
Burke a declarat pentru BI că "multe dintre acele 48 de soluții", referindu-se la cele 48 de state continentale, "sunt insuficiente aici, în Arctica".
"Și astfel", a spus el, "căutăm în mod constant, care este o soluție mai bună. Ce tip de echipament este mai rezistent în aceste condiții meteo extrem de reci?".
Unele dintre primele exerciții din timpul recentei pregătiri din Alaska au inclus pregătirea piloților de elicopter pentru aterizarea pe zăpadă și modul cel mai bun de a face acest lucru pentru a evita "whiteout-ul", care este atunci când elicopterul ridică toată zăpada, ceea ce face ca aceasta să întunece vederea pilotului și împrejurimile aeronavei.
Atunci când piloții de elicopter aterizează, trebuie să se apropie de condițiile de zăpadă într-o anumită poziție și la o viteză relativ mare pentru a evita cel mai bine "whiteout-ul", dar piloții trebuie să fie pregătiți să aterizeze aeronava în aceste condiții, chiar dacă abia dacă pot vedea solul. Piloții de elicopter trebuie, de asemenea, să fie capabili să aterizeze în spații restrânse, cum ar fi o mică deschizătură situată în păduri dense.
Burke a spus că "acest lucru necesită un nivel de pregătire și finețe care nu poate fi neapărat antrenat în aceeași măsură într-o altă unitate, deoarece cerințele nu sunt acolo în mod obișnuit".
Punctele forte ale unui pilot în acest tip de situații sunt date de familiaritatea cu diferitele capacități ale elicopterului său. În interiorul cabinei de pilotaj, un pilot poate examina îndelung instrumentele și indicatorii de altitudine și de viteză aeriană în timpul aterizării pentru a-și cronometra eficient coborârea și a evita cele mai grave efecte.
Spre sfârșitul recentei rotații a JPMRC în Alaska, Eifler a povestit reporterilor despre o lovitură la 241 km adâncime, efectuată cu elicoptere de atac.
"Am efectuat un atac în adâncime de 150 de mile cu divizia noastră Apache, evitând în același timp emițătoarele de apărare aeriană pe care le-am pus în funcțiune", a declarat Eifler. "A trebuit să se ferească și să se strecoare pe parcursul celor 150 de mile aproape de teren pentru a ajunge la țintă, a o distruge și a se întoarce în siguranță".
Navigarea în spațiul de luptă a fost o provocare. A fost prima, cea mai lungă și cea mai mare lovitură în adâncime din istoria JPMRC, a spus Eifler.
Oportunitățile, în special pentru piloții de elicopter, sunt nelimitate, a declarat Burke pentru BI. "Poți reproduce aproape orice mediu global aici, în Alaska", a spus el, arătând în special antrenamentele în munți și în păduri, și adăugând că piloții ajung să reproducă distanțe pe care nu le poți reproduce în altă parte.
Se încarcă comentariile...
