Cum a încercat Trump și uneori a și reușit să transforme justiția în armă pentru a-și lovi adversarii politici

0
0
Publicat:

Trump a încercat să folosească guvernul pentru a urmări patru categorii mari de inamici și critici. Una a fost reprezentată de oficialii FBI, pe care a încercat să îi prezinte ca fiind părtinitori sau corupți atunci când l-au investigat. O altă categorie a fost reprezentată de rivalii politici, pe care a încercat să îi acopere cu acuzații de același tip de infracțiuni, cum ar fi conlucrarea cu țări străine, pentru care el era anchetat.

Fostul președinte al SUA, Donald Trump/FOTO:EPA/EFE
Fostul președinte al SUA, Donald Trump/FOTO:EPA/EFE

Era primăvara anului 2018 și președintele Donald Trump, confruntat cu o anchetă accelerată privind legăturile campaniei sale cu Rusia, era furios că Departamentul de Justiție era reticent în a riposta împotriva celor pe care îi considera dușmanii săi.

În cadrul unei întâlniri în Biroul Oval, Trump le-a spus consilierilor surprinși că, dacă procurorul general Jeff Sessions nu va ordona departamentului să îi urmărească pe Hillary Clinton și James B. Comey, fostul director al F.B.I., Trump îi va urmări el însuși în justiție.

Recunoscând pericolele extraordinare ale unui președinte care încearcă nu doar să folosească sistemul de justiție penală în scopuri politice, ci și să își asume controlul personal asupra persoanelor care ar trebui investigate și acuzate, consilierul Casei Albe, Donald F. McGahn II, a încercat să tragă de timp, scrie The New York Times.

„Ce-ar fi să fac eu asta?” i-a spus McGahn lui Trump, potrivit unei relatări verificate cu martori. „O să vă scriu un memoriu în care o să vă explic care este legea și cum funcționează, o să vă dau acest memoriu și veți putea decide ce vreți să faceți.”

Episodul a marcat începutul unui efort mai agresiv al lui Trump de a-și exercita puterea împotriva dușmanilor săi percepuți, în ciuda avertismentelor din partea consilierilor săi de top de a nu face acest lucru. Iar o privire retrospectivă asupra cazurilor a 10 persoane evidențiază mai clar un model: După ce Trump le-a cerut în mod repetat, public sau privat, să fie vizate de guvern, acestea s-au confruntat cu presiuni federale de un fel sau altul.

O examinare mai atentă relevă gradul de îngrijorare și de reacție față de cererile lui Trump în interiorul Casei Albe.

Interviurile, dosarele judiciare și documentele secrete ale Casei Albe aruncă o lumină nouă asupra modului în care cererile de urmărire penală formulate de Trump în primăvara anului 2018 au declanșat un efort de culise din partea unora dintre principalii săi consilieri pentru a-i limita impulsurile, a proteja statul de drept și a izola Casa Albă de repercusiunile juridice și politice - probleme despre care unii dintre ei spun că sunt, fără îndoială, și mai acute în prezent.

Memorandumul elaborat de avocații lui McGahn din cadrul Biroului de consiliere al Casei Albe în urma tiradei lui Trump din aprilie 2018 cu privire la urmărirea penală a lui Haillary Clinton și a lui Comey seamănă cu un abecedar privind puterea prezidențială - și limitele acesteia - atunci când vine vorba de sistemul de justiție, potrivit unor copii ale proiectului.

„Ați întrebat ce măsuri puteți lua în mod legal în cazul în care nu sunteți de acord cu decizia procurorului general de a nu continua urmărirea penală sau de a nu efectua investigații penale suplimentare”, se arată intr-un proiect al memorandumului care a ajuns în cele din urmă la președinte.

Avocații au recunoscut că președinții pot avea o influență considerabilă, chiar dacă indirectă, asupra procesului decizional al Departamentului de Justiție, nu în ultimul rând prin puterea de a înlocui procurorul general.

Dar aceștia au precizat clar că Trump nu avea autoritatea „de a iniția singur o anchetă sau o urmărire penală sau de a-l ocoli pe procurorul general, dând instrucțiuni unui alt funcționar să continue o urmărire penală sau o anchetă”, după cum se arată într-un proiect de memorandum.

Principalul mesaj adresat lui Trump în aceste note a fost că amestecul președintelui într-o urmărire penală - încălcând o normă care a devenit adânc înrădăcinată în politica și guvernul american după Watergate - ar putea avea consecințe profund negative pentru Trump, inclusiv potențialul de punere sub acuzare și înfrângere electorală.

Chiar și atunci când au prezentat acest argument, avocații au rămas atât de îngrijorați de posibilitatea de a fi ignorați de Trump, încât au scos pe furiș proiectele memoriului din complexul Casei Albe, astfel încât să aibă o înregistrare a eforturilor lor de a-l reține în cazul în care cererile sale de răzbunare îl vor băga, și pe el și pe ei, în probleme politice și juridice.

Aveau dreptate să fie îngrijorați.

În decurs de o lună, Trump a mers înainte cu unul dintre cele mai de succes eforturi ale sale de a investiga un critic democrat. El a cerut public și, în cele din urmă, a obținut o anchetă de către procurorii federali pentru a stabili dacă John F. Kerry, fostul secretar de stat, a încălcat legea, rămânând în contact cu diplomații iranieni, în timp ce Trump se îndrepta spre denunțarea acordului nuclear cu Teheranul la care Kerry a ajutat la negocieri în timpul administrației Obama.

Ancheta Kerry nu a fost o excepție.

Țintele fostului președinte

La aproape patru ani după ce Trump a părăsit funcția, o imagine mai completă a modului în care criticii și rivalii lui Trump au ajuns să fie cercetați de guvern reiese din interviuri și înregistrări judiciare.

Trump a încercat să folosească guvernul pentru a urmări patru categorii mari de inamici și critici.

Una a fost reprezentată de oficialii F.B.I., pe care a încercat să îi prezinte ca fiind părtinitori sau corupți atunci când l-au investigat. O altă categorie a fost reprezentată de rivalii politici, pe care a încercat să îi acopere cu acuzații de același tip de infracțiuni, cum ar fi conlucrarea cu țări străine, pentru care el era anchetat.

De asemenea, el dorea ca puterea guvernului să fie utilizată împotriva organizațiilor de presă care realizau reportaje care nu îi plăceau, precum și împotriva persoanelor din viața sa personală și de afaceri despre care considera că l-au trădat.

Cea mai mare atenție a fost acordată funcționarilor F.B.I. implicați în ancheta privind Rusia. Printre aceștia s-au numărat Comey, McCabe și Strzok, toți aceștia urmând să intre în atenția Departamentului de Justiție și, în cazul lui Comey și al lui McCabe, să facă obiectul unor audituri neobișnuite și invazive ale Fiscului. (O anchetă ulterioară a inspectorului general al agenției fiscale nu a găsit nicio dovadă că auditurile ar putea fi atribuite presiunilor politice).

De asemenea, Trump a făcut presiuni agresive pentru o anchetă bazată pe convingerea sa că întreaga investigație privind Rusia a pornit de la o conspirație împotriva sa din partea serviciilor de informații sau a agențiilor de aplicare a legii. Procurorul General Barr a numit un consilier special, John H. Durham, pentru a întreprinde această anchetă. Aceasta s-a încheiat fără a scoate la iveală ceva asemănător complotului suspectat de Trump.

Dar, pe parcurs, a supus unui control juridic o serie de persoane de pe lista dușmanilor lui Trump. Durham a analizat o serie de chestiuni legate de campania din 2016 a dnei Clinton, în special rolul acesteia în furnizarea de informații despre legăturile lui Trump cu Rusia. Un avocat care lucra pentru campanie a fost acuzat, dar achitat. În cele din urmă, Haillary Clinton a fost interogată de avocatul special cu privire la o serie de teorii ale conspirației promovate de Trump și de aliații săi.

Povestea acelei perioade are o rezonanță puternică astăzi, când Trump, înfuriat în parte de cele două acuzații federale și de cele două acuzații la nivel de stat împotriva sa de când a părăsit funcția, amenință să ducă o campanie de răzbunare dacă se întoarce la Casa Albă. El a semnalat că o a doua administrație Trump nu ar fi populată cu persoane care au servit drept gardă de protecție în timpul primului său mandat, ci cu loialiști atent verificați care i-ar îndeplini cu nerăbdare dorințele.

Dacă va fi ales din nou, se va întoarce la Casa Albă întărit și de decizia Curții Supreme din iulie, conform căreia foștii președinți beneficiază de imunitate extinsă împotriva urmăririi penale pentru actele oficiale întreprinse în timpul mandatului.

SUA



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite