Cum a ajuns un miliardar controversat să împartă petrolul Venezuelei cu Statele Unite

Alejandro Betancourt, omul de afaceri venezuelean susținut de administrația Trump pentru a deveni un actor-cheie în industria petrolieră a țării, a dezvăluit detalii despre un acord controversat cu Washingtonul. Contractul pe 50 de ani oferă Statelor Unite o participație în compania sa și acces preferențial la petrolul venezuelean, dar ridică semne de întrebare privind transparența, legalitatea și viitorul investiției.

Alejandro Betancourt. controversatul miliardar venezuelean Foto: XGermania Rodriguez Poleo @iamGermania

Alejandro Betancourt, miliardarul discret în vârstă de 46 de ani, a fost desemnat de administrația Trump drept unul dintre principalii responsabili pentru relansarea industriei petroliere venezuelene, scrie The Washington Post.

Parteneriatul neobișnuit leagă interesele contribuabililor americani de averea lui Betancourt. În timpul unui turneu de două zile, omul de afaceri a oferit prima prezentare publică a proiectului, dezvăluind detalii despre o operațiune care produce deja ceea ce el numește „petrolul Americii”.

Vizita a scos la iveală contururile unui imperiu petrolier susținut de Statele Unite, cu exploatări extinse în bogata regiune petrolieră a Centurii Orinoco și platforme reconstruite pe lacul Maracaibo, unde industria odinioară prosperă este acum marcată de instalații ruginite și pete de petrol.

Turneul a oferit și o imagine a noii Venezuele din era Trump: o țară dependentă de Washington, în care foști susținători ai unui guvern care denunța imperialismul american colaborează acum cu oficiali din Statele Unite, pe care îi descriu drept parteneri și prieteni.

Betancourt ocupă un loc central în acest proiect. Ambițios și controversat, el este privit de unii venezueleni drept simbolul unui trecut marcat de corupție, notează WP.

Acordul este pus sub semnul întrebării și de contextul politic. Pierderile importante suferite de republicani la alegerile intermediare din Statele Unite au ridicat semne de întrebare cu privire la continuitatea politicilor și înțelegerilor lui Trump. În Venezuela, lidera opoziției María Corina Machado, considerată una dintre principalele candidate la președinție, a sugerat că ar putea reevalua contractul.

Betancourt, care spune că a pariat peste un miliard de dolari din propria avere pe acest proiect, nu pare însă dispus să încetinească ritmul.

„Uitați-vă la asta!”, a spus el, arătând spre un șantier naval și spre o flotă în creștere de ambarcațiuni modernizate, construite pentru a transporta muncitorii la platformele petroliere de pe lac. „Facem asta. O ducem la capăt. Este doar începutul. Vă spun: readucem Venezuela la viață”.

Un acord ținut secret

Primele transporturi de petrol prevăzute de acord au ajuns la destinație la sfârșitul lunii trecute. Trump a prezentat livrarea inițială de un milion de barili drept „prada” preluată de Statele Unite în urma schimbării de putere din Venezuela.

Betancourt susține că înțelegerea este avantajoasă pentru ambele țări.

„Nimeni nu a mai făcut așa ceva”, a afirmat el, citat de Washington Post.

Omul de afaceri a refuzat să ofere o copie a contractului secret semnat cu Statele Unite, invocând un acord de confidențialitate. O analiză realizată de publicația The Washington Post asupra documentului de 18 pagini, obținut de jurnaliștii săi, indică însă că înțelegerea are o durată de 50 de ani și include garanții importante pentru ambele părți.

În schimbul unei sume descrise drept aproape simbolice, Statele Unite primesc o participație de 35% în compania lui Betancourt, North American Blue Energy Partners (NABEP).

În plus, Betancourt se angajează să vândă Statelor Unite 20% din producția sa la un preț redus, de 30 de dolari pe baril. Acesta reprezintă mai puțin de o treime din prețul actual al pieței și este descris de omul de afaceri drept un preț „la cost”.

Statele Unite au prioritate și în achiziționarea restului producției companiei, însă la prețurile pieței.

Betancourt urmează să primească un salariu, al cărui cuantum nu a fost încă stabilit, în urma unei decizii a unui consiliu de administrație format din șapte membri. Dividendele nu vor putea fi distribuite până când producția nu va depăși 1.015.000 de barili pe zi. Obiectivul său este să atingă acest nivel până în 2033.

Contracte separate cu guvernul venezuelean garantează statului redevențe cuprinse între 16% și 40% din producție, în funcție de amplasarea și tipul exploatării, potrivit documentelor confidențiale consultate de The Washington Post.

Venezuela își primește partea înainte ca Statele Unite să încaseze cele 20% prevăzute în acord.

„Venezuela este plătită prima”, a declarat Betancourt.

Critici și obstacole politice

Una dintre cele mai importante provocări pentru acord ar putea veni din partea Maríei Corina Machado, laureată a Premiului Nobel pentru Pace, care s-a întors în țară luna trecută pentru a cere organizarea unor noi alegeri.

Cea mai populară figură politică a opoziției venezuelene l-a acuzat pe Betancourt de „corupție obscenă”.

Săptămâna trecută, Machado a afirmat fără echivoc că noua înțelegere „nu reflectă nivelul de transparență pe care societatea venezueleană îl dorește”. Ea a lăsat să se înțeleagă că ar putea refuza colaborarea cu Betancourt dacă o va înlocui pe președinta interimară Delcy Rodríguez.

Rodríguez, fostă apropiată a președintelui înlăturat Nicolás Maduro, conduce în prezent țara cu sprijinul Washingtonului și a susținut public acordul petrolier.

Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat luna trecută că alegerile ar putea avea loc anul viitor.

Și democrații americani, care urmează să controleze ambele camere ale Congresului, și-au exprimat îngrijorarea, contestând atât legalitatea, cât și oportunitatea acordului cu Betancourt.

În public și în discuții private, marile companii petroliere americane și analiștii din domeniu pun la îndoială șansele de reușită ale proiectului. Unii îl consideră o ambiție nerealistă, menită să ofere Casei Albe un succes de imagine, dar care ar avea un impact redus asupra prețurilor carburanților din Statele Unite.

„Cred că 90% este fum și oglinzi”, a declarat Francisco Monaldi, directorul Programului pentru Energie în America Latină de la Universitatea Rice.

Betancourt respinge aceste evaluări. El vorbește despre o moștenire economică asemănătoare celei lăsate de Nelson Rockefeller, politicianul și investitorul american care a contribuit la transformarea economiei venezuelene în anii 1930.

Omul de afaceri prezintă extinderea operațiunilor sale drept o dovadă a progresului și susține că este pe cale să depășească Chevron, devenind cel mai mare producător de petrol din Venezuela încă de la începutul anului viitor.

Exploatarea petrolului într-o țară dependentă de Washington

Într-o dimineață toridă, Betancourt a ajuns la un amplu șantier petrolier din savana tropicală a Centurii Orinoco, una dintre cele mai bogate regiuni petroliere ale Venezuelei. Era însoțit de John M. Barrett, șeful interimar al misiunii diplomatice americane la Caracas.

Betancourt se descrie drept un explorator petrolier „cu steroizi”.

Prin acord, Betancourt a obținut drepturi asupra unor câmpuri petroliere despre care se estimează că ar conține 63,7 miliarde de barili, mai mult decât totalul rezervelor de petrol ale Statelor Unite.

De când și-a relansat operațiunile în Venezuela, la sfârșitul anului 2023, Betancourt a crescut rapid producția: de la aproximativ 18.000 de barili pe zi la circa 223.000.

El susține că va ajunge la 275.000 de barili pe zi înainte de sfârșitul anului și la 350.000 anul viitor.

În timpul vizitei de două zile, jurnaliștii The Washington Post au observat activități de foraj la patru dintre cele 11 amplasamente despre care Betancourt spune că sunt operaționale. În total, compania deține drepturi asupra a 17 perimetre.

Potrivit omului de afaceri, NABEP are în estul țării șase instalații de foraj pentru săparea unor noi puțuri și alte cinci instalații destinate reparației celor existente. Alte două instalații de foraj ar urma să intre în funcțiune înainte de sfârșitul anului.

În vestul țării, compania a mobilizat 14 instalații pentru intervenții asupra puțurilor existente și una pentru foraj terestru. Pe lacul Maracaibo operează o barjă de foraj și alte două barje pentru lucrări de reparații.

Strategia companiei este să ajungă la un total de 60 de instalații de foraj. Restul echipamentelor ar urma să fie achiziționate și puse în funcțiune în următoarele 36 de luni.

Experții spun însă că cea mai mare provocare pentru Betancourt se află chiar în regiunea Orinoco. Exploatarea rezervelor vaste, încă neutilizate, va necesita investiții masive.

Betancourt afirmă că intenționează să reinvestească aproape toate veniturile companiei în extinderea operațiunilor. Fluxul de numerar al NABEP ar urma să depășească cinci miliarde de dolari în 2026, iar investițiile ar trebui să crească odată cu producția.

Un astfel de model poate funcționa până la un anumit punct, spun specialiștii, în special în cazul unor exploatări abandonate sau inactive, dar care au fost deja forate.

Dezvoltarea unor perimetre complet noi, numite „greenfields”, ar putea fi însă extrem de costisitoare. În Orinoco, petrolul este foarte vâscos, iar extracția sa presupune utilizarea unor diluanți și a unor sisteme de foraj încălzite.

Oswaldo Felizzola, coordonatorul centrului pentru energie din cadrul Institutului de Studii Superioare în Administrarea Afacerilor din Caracas, estimează că dezvoltarea unei exploatări noi în regiune ar putea dura între cinci și zece ani.

„Va fi nevoie de cinci până la zece ani pentru a dezvolta infrastructura minimă necesară extracției într-un perimetru nou din această regiune”, a spus el. „Iar costurile sunt ridicate, între 15 și 20 de miliarde de dolari”.

Betancourt respinge criticile și răspunde enumerând investițiile pe care le are în vedere: centrale electrice dedicate, sute de kilometri de conducte noi, instalații de foraj importate și zeci de puțuri noi.

În plus, are acum un partener puternic: guvernul Statelor Unite.

Un precedent pentru Statele Unite

Prima companie petrolieră înființată de Betancourt în Venezuela, Petrozamora, beneficia de investiții rusești. În 2020, operațiunea a fost preluată de guvernul venezuelean, iar producția a scăzut puternic sub noua conducere numită de Maduro.

Betancourt afirmă că a investit personal 700 de milioane de dolari, „practic tot ce aveam”, și a folosit echipamente în valoare de 300 de milioane de dolari rămase de la Petrozamora pentru a recupera cea mai mare parte a companiei în 2023.

Acordul a fost încheiat după o discuție față în față cu Delcy Rodríguez.

În prezent, Betancourt a recuperat o parte dintre vechile exploatări și a obținut drepturi asupra multor altora.

El susține că discuțiile despre modul în care Statele Unite ar putea contribui la creșterea producției petroliere venezuelene au început la sfârșitul anului 2025, înainte ca armata americană să îl captureze pe Maduro.

Ideea ca guvernul american să dețină direct o participație într-o companie petrolieră privată a prins contur în jurul lunii martie, cu câteva luni înainte de anunțul oficial din august, a spus Betancourt.

Pentru Statele Unite, acordul reprezintă un precedent. Nici măcar după cele două războaie din Irak, de exemplu, guvernul american nu a încercat să obțină drepturi directe de proprietate asupra unor active petroliere.

Mauricio Claver-Carone, fost oficial al administrației Trump desemnat să mențină legătura cu noul guvern venezuelean, a declarat că Betancourt a fost ales deoarece este cel mai eficient producător de petrol din Venezuela și are un istoric dovedit în dezvoltarea exploatărilor.

Claver-Carone a susținut că Washingtonul a fost „păcălit” de partidele opoziției venezuelene aflate anterior la putere, precum și de Chávez. În opinia sa, ambele au folosit petrolul țării pentru a consolida OPEC, în detrimentul intereselor americane.

„Prin deținerea unei participații directe în producția de petrol venezuelean, nu doar că garantezi securitatea energetică a americanilor pentru generații, ci te asiguri și că petrolul Venezuelei nu va mai fi folosit niciodată ca armă împotriva poporului american. Asta înseamnă putere reală”, a declarat Claver-Carone.

Criticii descriu însă acordul drept o formă de diplomație coercitivă, bazată pe amenințarea forței.

„Nu poți determina o țară să accepte un acord ținându-i pistolul la tâmplă”, a declarat Rafael Ramírez, fost ministru al petrolului în timpul lui Maduro și un critic vocal al înțelegerii, care locuiește în prezent la Roma.

Un om de afaceri controversat

Alejandro Betancourt provine dintr-o familie venezueleană înstărită, cu o istorie îndelungată. Străbunicul său a fost președintele țării.

A intrat în atenția publică în tinerețe, ca antreprenor, și a făcut parte dintr-o generație de oameni de afaceri care și-au construit averile prin contracte cu guvernele chaviste, afectate de numeroase acuzații de corupție.

În anii 2010, Betancourt s-a confruntat în Venezuela cu acuzații potrivit cărora ar fi prejudiciat statul printr-un contract de amploare în sectorul energiei electrice.

Dosarul a fost în cele din urmă clasat. Un studiu realizat de un profesor de la Universitatea Simón Bolívar din Caracas a arătat că firma lui Betancourt a fost responsabilă pentru doar 7,33% din extinderea rețelei electrice naționale între 2008 și 2015.

Betancourt a pus problemele pe seama întreținerii defectuoase și a administrării necorespunzătoare a instalațiilor după livrarea acestora.

Cu toate acestea, mulți venezueleni, inclusiv María Corina Machado, îl consideră responsabil, într-o măsură sau alta, pentru penele frecvente de curent provocate de o rețea electrică de calitate slabă.

David Rebanales, un student în vârstă de 27 de ani la Facultatea de Litere, care a participat luna aceasta la un miting al lui Machado, spune că acordul dintre Trump și Betancourt l-a convins și mai mult că Statele Unite au sacrificat interesele venezuelenilor, „la fel cum au făcut cu ucrainenii”.

„La început, am crezut că Trump reprezenta într-un fel valorile democratice americane pe care mulți dintre noi le-am admirat”, a spus el. „Dar el vrea doar resursele. Ne-a arătat că nu îi pasă de oameni. Vrea doar ceea ce se află sub picioarele lor: petrolul”.

În august, The Washington Post a relatat că, la scurt timp după capturarea lui Maduro în ianuarie, oficiali de rang înalt ai administrației americane au intervenit pe lângă autoritățile elvețiene în favoarea lui Betancourt, în legătură cu o anchetă penală.

În septembrie, CNN a relatat că, la începutul acelui an, biroul adjunctului procurorului general de atunci, Todd Blanche, le-a cerut procurorilor federali din Miami să închidă o anchetă care îl viza pe Betancourt.

Rubio, unul dintre arhitecții acordului petrolier, a putut declara în septembrie că Betancourt „nu are nicio anchetă împotriva sa în Statele Unite”.

Averea și finanțele lui Betancourt

Betancourt este în continuare vizat de anchete active privind posibile infracțiuni de spălare de bani în Elveția și Spania. El neagă orice faptă ilegală.

Omul de afaceri respinge și sugestiile potrivit cărora acordul ar avea alt scop decât unul comercial. Se descrie drept „singurul om” din Venezuela care a demonstrat că poate depăși obstacolele majore și poate crește rapid producția de petrol.

Potrivit propriilor declarații, primele fonduri investite în NABEP au provenit din rezervele rămase de la Petrozamora.

Betancourt și-a construit însă averea și prin alte afaceri. Printre acestea se numără vânzarea către Uber a unui serviciu de transport la comandă din Spania, marca populară de ochelari de soare Hawkers și o bancă africană în care a investit.

El a negat zvonurile vehiculate în Caracas și în sudul Floridei potrivit cărora membri ai familiei Trump ar fi investit în acordul petrolier sau ar urma să obțină beneficii personale de pe urma acestuia.

Betancourt susține că NABEP nu are alți investitori în afară de el și de Statele Unite. În contract sunt menționate Departamentul Apărării și Departamentul de Stat.

Tatăl său, Leopoldo Betancourt, medic și pianist care locuiește în Monaco, figurează în documente ca șef al companiei. Alejandro Betancourt spune că această structură a fost aleasă din motive organizatorice și din respect față de familie.

În practică, însă, el este directorul executiv și controlează operațiunile NABEP, pe care le gestionează adesea de la distanță, prin telefon.

Betancourt a negat și informațiile potrivit cărora unii dintre angajații și contractorii companiei nu ar fi fost plătiți.

Două persoane familiarizate cu situația financiară a firmei au declarat că întârzierile prelungite ale transporturilor de petrol de anul trecut, provocate de o blocadă americană asupra Venezuelei, au dus la perturbări și întârzieri operaționale. Problemele ar fi fost însă rezolvate la începutul acestui an.

Betancourt a spus că a participat la întâlniri privind acordul, organizate la Washington, alături de Jacob Hirshman, directorul executiv și cofondatorul Erebor Bank, instituție susținută, printre alții, de controversatul miliardar Peter Thiel.

El a precizat că are o relație bancară cu Erebor, dar a insistat că instituția nu este investitor în NABEP.

„Nu există alți investitori. Nici familia Trump, nici altcineva. Compania este pe numele tatălui meu. Dar suntem eu și Statele Unite”, a afirmat Betancourt.