Vladislav Surkov, arhitectul „Putinismului” și omul din umbra Kremlinului: „Rusia se va extinde în toate direcțiile, cât va vrea Dumnezeu”
0Într-un interviu exclusiv acordat publicației L'Express, Surkov a decis, după o lungă perioadă de absență, să vorbească despre viziunea sa privind Rusia și despre felul în care se construiește puterea politică la Moscova. După două decenii petrecute în spatele scenei politice, influențând direcțiile Kremlinului, Surkov s-a distanțat de Putin, iar astăzi nu mai este clar ce rol joacă în politica rusă. Este un om care, deși nu mai este activ în structurile de putere, cunoaște toate mecanismele care stau la baza acestora.

Vladislav Surkov, arhitectul „Putinismului” și omul din umbra Kremlinului, a fost o prezență enigmatică și misterioasă în politica rusă. De la începutul războiului din Ucraina, Surkov s-a menținut într-o tăcere completă, fără să ofere vreun comentariu public cu privire la conflictul care zguduie Europa. Considerat creatorul unei mari părți a sistemului politic rusesc, omul care i-a modelat viziunea lui Vladimir Putin, a ales să rămână ascuns de ochii lumii, chiar și atunci când luminile reflectoarelor erau îndreptate asupra Rusiei și a influenței sale în conflictul din estul Ucrainei.
Surkov reprezintă esența „Putinismului”, viziunea politică care guvernează astăzi Rusia. Deși nu mai deține funcții oficiale, Surkov rămâne o piesă cheie în înțelegerea modului în care Rusia acționează pe plan internațional și în cadrul propriilor sale frontiere.
Rusia nu va renunța niciodată la expansiune
Unul dintre cele mai importante puncte pe care Surkov le subliniază în interviul său este conceptul de „expansiune permanentă” a Rusiei. Așa cum a spus el, „pentru Rusia, expansiunea nu este doar o idee, ci o condiție existențială a națiunii. Ne vom extinde în toate direcțiile, atât cât ne va permite Dumnezeu și resursele noastre. Important este să nu ne lăsăm duși de val și să nu încercăm să înghițim un teritoriu prea mare”, a declarat acesta.
Ideologia lui Surkov este construită pe ideea „lumii rusești”, un concept ce transcende granițele geografice. „Lumea rusă nu are granițe”, declară el. „Este oriunde există influența rusă, fie că este vorba de cultură, informații, armată, economie sau ideologie rusă.” Această viziune justifică politicile expansioniste ale Rusiei, pe care Surkov le descrie drept o „condiție existențială” a națiunii în cadrul existenței sale istorice.
Atunci când este întrebat despre subiectivitatea națiunilor care nu doresc să facă parte din această „lume rusă”, Surkov respinge ideea. El argumentează că Europa a ignorat voința poporului ucrainean, sprijinind loviturile de stat de la Kiev, în special în 2014. Conform lui Surkov, majoritatea ucraineană din acea perioadă vorbea limba rusă și se opunea integrării în Uniunea Europeană și NATO. El acuză Occidentul că a impus unei minorități pro-vestice și anti-rusești guvernarea Ucrainei, ducând la conflictul actual.
Ucraina, o entitate politică artificială
Surkov vede Ucraina ca pe o „entitate politică artificială” alcătuită din trei regiuni distincte: sudul și estul rusofon, centrul cu identități mixte și vestul anti-rus. El consideră că războiul va separa în cele din urmă aceste regiuni, cu elementele anti-rusești limitate la teritoriile lor istorice. „Ucraina va deveni într-o zi un stat real”, prezice Surkov, „dar doar în interiorul granițelor sale naturale, și, prin urmare, mult mai mic.”
Surkov neagă faptul că acțiunile Rusiei ar fi creat o națiune unificată ucraineană cu o identitate anti-rusă. În schimb, el insistă că războiul a scos la iveală diviziunile inerente din Ucraina, pe care le consideră exacerbate de intervenția Occidentului.
Uniunea Europeană: o construcție „obeză și ineficientă”
Surkov își exprimă, de asemenea, o opinie acidă despre Uniunea Europeană, pe care o consideră o entitate „obeză și ineficientă”. Potrivit lui, Europa a ales cantitatea în fața calității, ceea ce a dus la o guvernanță incapabilă să acționeze ferm. De asemenea, el sugerează că Uniunea Europeană se află într-o stare de incertitudine, între un model economic și unul politic, și că această stare hibridă afectează capacitatea Europei de a se impune pe plan global.
Visul unui „Nord Global”
Într-o declarație provocatoare din septembrie 2023, Surkov a sugerat că războiul din Ucraina va adânci diviziunea dintre Occident și Rusia, dar în cele din urmă va duce la formarea unui „Nord Global”, care va integra Rusia, Europa și Statele Unite într-o „civilizație nordică” comună. Acesta nu este un vis utopic, ci o viziune pe termen lung a unui viitor geopolitic în care autoritarismul va înlocui liberalismul atât în Statele Unite, cât și în Europa. Surkov este convins că, deși acest proces va fi marcat de conflicte și tragedii, este inevitabil și reprezintă salvarea unei culturi comune.
În ciuda acestei viziuni, Surkov recunoaște provocările impuse de izolarea geopolitică actuală a Rusiei. El vede în ascensiunea partidelor naționaliste din Europa și în posibila revenire a lui Donald Trump oportunități de a încheia această izolare, deși rămâne sceptic în privința posibilității ca Statele Unite să devină un adevărat aliat.
Putinismul și rolul țarului
Surkov nu se rușinează de natura autoritară a „Putinismului”, pe care îl descrie ca fiind cel mai eficient model pentru Rusia. El susține că sistemul politic al Rusiei, cu „arhetipul monarhic”, este adaptat fundațiilor istorice și culturale ale națiunii. „Avem nevoie de un Țar”, afirmă el fără ocolișuri. „Perioadele fără un Țar se sfârșesc întotdeauna în dezastru pentru noi.”
Surkov respinge ideea că democrația liberală este universal superioară, subliniind că fiecare națiune trebuie să își dezvolte un sistem politic potrivit contextului său cultural și istoric. El critică Uniunea Europeană pentru lipsa de coerență și sugerează că aceasta trebuie să aleagă între a deveni o federație suverană sau a reveni la o comunitate economică pură.
Conservatorismul, baza sistemului rus
Un alt punct esențial pe care Surkov îl prezintă este evoluția sistemului politic rus, care a evoluat nu doar într-un regim autoritar, dar și într-unul conservator, în care biserica și valorile tradiționale joacă un rol fundamental. Surkov vede acest conservatorism ca o necesitate pentru mobilizarea națiunii ruse, având în vedere că Rusia se bazează pe o tradiție istorică milenară ce nu poate fi ignorată.
El susține că reformele liberale din anii 1990 au eșuat deoarece au ignorat „matricea mentală” a Rusiei și „arhetipurile conștiinței naționale”. Pentru Surkov, politica este mai puțin despre uneltele de guvernare și mai mult despre emoții, pasiuni și natura irațională a puterii.
Când i se pune întrebarea despre schimbul între fericire și libertate, Surkov alege libertatea, chiar și fără fericire. Totuși, el face o distincție între libertatea politică și libertatea personală, criticând excesele democrațiilor liberale, precum cultura „cancel” și politica identitară.
Surkov subliniază că sistemul la care a contribuit la crearea lui este aproape complet în conformitate cu viziunea sa din 1999. Potrivit acestuia, Rusia este acum un stat stabil, capabil să navigheze pe arena internațională, dar există întotdeauna spațiu pentru ajustări minore.
În viziunea sa, orice sistem politic, chiar și cel al democrației liberale, are propriile sale vulnerabilități, iar politica nu este niciodată doar despre instrumente – ci despre putere și despre cum să gestionezi pasiunile și emoțiile naționale.
Surkov recunoaște că nu există un sistem ideal, dar, în viziunea sa, „puterea” este esențială pentru stabilitatea și supraviețuirea națiunii ruse. Un model puternic, centralizat, cu un „țar” care să conducă țara, este singura cale de a asigura echilibrul intern și de a naviga prin tumultul geopolitic.
În acest interviu, Vladislav Surkov oferă o fereastră spre fundamentele ideologice ale puterii rusești. Viziunea sa asupra unei „lumii rusești” nelimitate, respingerea suveranității Ucrainei și credința într-un „Nord Global” subliniază ambițiile pe termen lung ale Kremlinului. Rămâne de văzut dacă aceste ambiții vor deveni realitate, dar un lucru este clar: influența lui Surkov asupra „Putinismului” și a politicii ruse va fi resimțită încă mult timp de acum înainte.