Pericolul puterii: Sindromul Hubris, atribuit lui Vladimir Putin

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Vladimir Putin FOTO EPA-EFE

Imediat după intrarea soldaţilor ruşi în Ucraina, la 24 februarie, specialişti din diverse domenii (istorici, politologi, psihologi etc.) au încercat să intre în mintea omului care a declanşat un război de agresiune specific altor epoci şi de neimaginat în Europa secolului XXI.

Mulţi au spus despre el că este un „nebun paranoic”, în timp ce alţii l-au considerat bolnav de cancer în fază terminală. Şi totuşi, ce anume stă în spatele comportamentului adoptat de Vladimir Putin în cazul Ucrainei?

Conform unei noi teorii, liderul de la Kremlin suferă de sindromul Hubris, sau pericolul puterii.

Termenul „hubris”, sau „hybris”, provine de la un concept din Grecia Antică, care înseamnă „exces”, o pierdere a controlului în exercitarea puterii care poate duce la consecinţe nefaste.

Medicul David Owen, fost ministru de Externe al Marii Britanii, şi psihiatrul Jonathan Davidson au cercetat amănunţit manifestarea sindromului Hubris la lideri din diverse domenii. Cu toate că începutul studiilor lui Owen asupra sindromului Hubris datează de acum 50 de ani, subiectul a căpătat atenţie de curând.

„Vorbim de sindromul Hubris de şase sau şapte ani. Termenul a fost utilizat pentru a defini tulburările de comportament legate de lipsa de măsură”, explică neuropsihiatrul francez Jacques Touchon într-un interviu acordat pentru „Ouest France”.

Sindromul Hubris afectează în principal persoanele care deţin puterea.

Într-o carte publicată în 2007, David Owen examinează şi stabileşte diagnostice pentru câţiva lideri politici din ultimii 100 de ani. El observă o contaminare cu un „agent patogen” numit putere, un agent care fură minţile până la căderea într-un „narcisism patologic”.  La un moment dat, cei afectaţi pierd contactul cu realitatea şi uzul raţiunii. Mai mult, se consideră de neînvins, fără cusur şi de neatins.

Într-un articol publicat în toamna anului trecut de agenţia Rador, psihologul Laura-Maria Cojocaru, preşedinte şi fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI), explică pe larg sindromul Hubris. Potrivit Rador, Laura-Maria Cojocaru vorbeşte o trăsătură de personalitate care implică mândrie, încredere şi importanţă de sine excesive, dispreţ total faţă de ceilalţi. „De exemplu, o persoană cu acest sindrom ar putea crede că nu greşeşte niciodată, că este garantat că va reuşi în toate proiectele sale sau că merită să fie deasupra legii”, explică ea.

Cum se manifestă sindromul Hubris la o persoană?

- Vede lumea ca un loc de auto-glorificare prin utilizarea puterii;

- Are tendinţa de a acţiona în primul rând pentru a spori imaginea personală;

- Prezintă o preocupare disproporţionată pentru imagine şi prezentare;

- Prezintă zel mesianic şi exaltare în vorbire;

- Combină sinele cu naţiunea sau organizaţia;

- Foloseşte „noi” reguli în conversaţie;

- Prezintă încredere excesivă în sine;

- Are în mod vădit dispreţ faţă de ceilalţi;

- Arată răspunderea doar în faţa unei instanţe superioare (istorie sau Dumnezeu);

- Prezintă o credinţă de neclintit că vor fi justificate în acea instanţă;

- Pierde contactul cu realitatea;

- Recurge la nelinişte, nesăbuinţă şi acţiuni impulsive;

- Permite corectitudinii morale să nu ia în considerare caracterul practic, costul sau rezultatul;

- Afişează incompetenţă cu ignorarea piuliţelor şi a şuruburilor de elaborare a politicilor, scrie Rador.

În opinia lui Jacques Touchon, războiul din Ucraina este rezultatul unui om atins de sindromul Hubris.

„Ameninţarea acestui sindrom este că persoana care este afectată nu suportă criticile sau chiar opiniile diferite”, spune neuropsihiatrul francez.

În contextul războiului din Ucraina, Vladimir Putin a putut fi văzut menţinând distanţa de ceilalţi, chiar şi de cei mai reprezentativi oameni ai regimului său, vorbind fără să fie contrazis, ţinând lecţii de istorie în loc de discuţii concrete cu lideri străini şi umilindu-şi responsabilul de conducerea serviciilor secrete externe. În plus, a modificat legile după propriile nevoi, a impus un discurs total paralel cu realitatea (cum ar fi denaturarea termenilor de „nazist” şi „operaţiune militară specială) şi a încălcat flagrant legislaţia internaţională. Dă impresia că este ghidat de o misiune istorică şi nu-i pasă de consecinţe.

Jurnalista Farida Rustamova spune că Putin s-a izolat de demnitarii despre care crede că au opinii puţin diferite decât ale sale. „Se simte în mod constant insultat şi atacat. Este o paranoie care atinge pragul absurdităţii”, afirmă jurnalista rusă, care citează o sursă de la Kremlin.

Potrivit specialiştilor, nu există un medicament pentru acest sindrom. O soluţie pentru diminuarea acestui comportament excesiv constă în înfruntare din propriul anturaj. Dar oare este cineva în stare în Rusia să-l contrazică pe Putin fără a fi pedepsit? David Owen şi Jonathan Davidson spun că simptomele sindromului Hubris „dispar ca răspuns la schimbările de mediu”. În ceea ce-l priveşte pe Putin, o schimbare de mediu ar însemna să plece de la putere.

Rusia



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite