Ecouri ale Afganistanului în disciplina slabă a soldaţilor ruşi implicaţi în războiul din Ucraina
0
Disciplina slabă din rândul trupelor ruse implicate în războiul din Ucraina poate fi un semn al unei armate care şi-a pierdut din vedere scopul.
Pe măsură ce se înmulţesc relatările despre soldaţi ruşi care comit crime, refuză ordinele şi chiar dezertează în Ucraina, mi-am amintit de o observaţie a unui „afganeţ”, un veteran al războiului repugnant dus timp de zece ani de Uniunea Sovietică în Afganistan. Era anul 1990, în timpul declinului accelerat al Uniunii Sovietice până la dizolvarea sa, iar eu mă aflam la Moscova pentru a face cercetări la teza de doctorat pe tema războiului din Afganistan. Aşa am ajuns să mă întâlnesc cu Semion, un maior care s-a întors infirm din Afganistan, unde fusese împuşcat în picior de un lunetist. Era supărat, revoltat şi dispus să vorbească despre adevărata artă de a conduce o companie într-un război împotriva unui inamic pe care îl ura, dar de care se temea şi pe care îl respecta în egală măsură, scrie istoricul Mark Galeotti în The Moscow Times.
Un ofiţer aflat în conflict cu propriii oameni devine foarte vulnerabil în caz de luptă, mai ales că într-o astfel de situaţie nimeni nu poate fi sigur de unde vine un glonţ. Şi mai grav, mai ales pentru unităţi precum cea condusă de Semion, un comandant nu se poate baza mereu pe lanţul de comandă, iar, pentru a obţine rezultate de la soldaţii aflaţi în subordinea sa, trebuie să se asigure că aceştia au încredere în el şi să nu ţină prea mult la etichetă, să fie corect, dar şi flexibil şi, de asemenea, să se angajeze să menţină cât mai mulţi oameni în viaţă. Deci, da, uneori asta însemna să închizi ochii la anumite crime.
„Furturile, în special de mâncare, erau în regulă. Bărbaţii trebuie să mănânce şi nu poţi trăieşti din raţiile armatei şi nici din terci”, spunea Semion. „Dar nu iei totul de la localnici, pentru că vor veni după tine cu tot ce au în mână. Este de bun simţ”, explica el.
În ceea ce priveşte violurile sau uciderea civililor, Semion spunea că „nu doar că este greşit să faci aşa ceva, ci îi înfurie pe localnici şi divide unitatea”. Prin urmare, militarul care a violat sau a ucis civili nevinovaţi trebuie să se descurce cu îndurarea unor eventuale consecinţe.
Dar realităţile din teren presupun de asemenea să fii dispus să rupi uneori legătura cu lanţul de comandă dacă ordinele venite prin staţia radio par absurde sau sinucigaşe.
Semion recunoaşte că a sfidat un ordin cu privire la blocarea unei rute montane. În urma acestei decizii, s-a ales cu o mustrare din partea colonelului, dar a avut parte de respectul oamenilor săi.
„Adevărata abilitate este să observi în prealabil semnele şi să te asiguri că nu-ţi împingi oamenii să facă ceva periculos pentru ei şi periculos pentru tine”, sublinia el.
Mă întreb câţi ofiţeri ruşi din Ucraina trebuie să înveţe aceste lecţii, continuă Mark Galeotti.
Dovezile clare de lipsă de disciplină - violurile, violenţele şi jefuirile fără discernământ - arată că soldaţii nu sunt doar înfometaţi, ci şi furioşi şi scăpaţi de sub control. Simţindu-se abandonaţi de comandanţii lor, blocaţi într-un teritoriu ostil, frustraţi, înfricoşaţi dar în acelaşi timp dornici să-şi afirme autoritatea, ei se comportă brutal.
Absenţa unui corp de subofiţeri profesionişti, tradiţiile de terorizare şi relaţiile precare dintre ofiţeri şi soldaţi contribuie toate la acest flagel.
Deşi cazul mult mediatizat al soldatului care îşi conduce tancul peste picioarele comandantului său ţine cel mai probabil de un accident decât de o revoltă, totuşi există discuţii în rândul armatei ruse şi în rândul Gărzii Naţionale despre „uciderea deliberată” a unor ofiţeri nepopulari în timpul luptelor.
Fără îndoială, la fel ca Semion, unii ofiţeri reuşesc să-şi apropie soldaţii închizând ochii când aceştia din urmă golesc rezervoarele de combustibil pentru a nu fi trimişi în luptă sau găsind modalităţi creative de a interpreta greşit ordinele doar pentru a minimaliza pericolele.
La urma urmei, aşa cum spunea Semion despre Afganistan, „totul este pentru supravieţuire, nu pentru victorie”.
Se încarcă comentariile...
