VIDEO Maia Sandu, discurs la ceremonia de absolvire a promoţiei 2022 a Şcolii Kennedy a Universităţii Harvard: „Nu am intenţionat niciodată să devin politician”

Maia Sandu presedinte.md

Preşedintele Maia Sandu a ţinut un discurs la ceremonia de absolvire a promoţiei 2022 a Şcolii Kennedy de administraţie publică a Universităţii Harvard din Statele Unite, instituţie de învăţământ pe care a absolvit-o.

Adevărul publică integral discursul Maiei Sandu în faţa studenţilor Harvard.

Este o mare onoare pentru mine să vă vorbesc la sfârşitul acestei experienţe uimitoare de la Şcoala Kennedy şi la începutul următoarei voastre fascinante călătorii.

Acum paisprezece ani, când am primit scrisoarea prin care eram acceptată la Şcoala Kennedy de administraţie publică, am fost în egală măsură surprinsă şi entuziasmată, dar nu m-aş fi gândit niciodată că într-o zi mă voi afla pe această scenă, de unde mă voi adresa stimaţilor profesori şi absolvenţilor Şcolii Kennedy. Nu am planificat asta. Pentru că nu am planificat să devin politician sau preşedinte al ţării mele. Aşadar, aveţi grijă şi fiţi pregătiţi de faptul că în călătoria voastră întortocheată veţi fi duşi în locuri şi destinaţii cu totul neaşteptate.

Când am ajuns aici, în 2009, eram un funcţionar public de nivel mediu, dezamăgit de evoluţiile din ţara mea. Alte ţări din regiune, în special din Europa Centrală şi de Est, făceau deja parte din Uniunea Europeană, consolidându-şi democraţiile şi îmbunătăţind nivelul de trai al cetăţenilor lor. Moldova a avut oportunităţi ca să le urmeze exemplul, dar încă se împiedica într-o tranziţie prelungită, plină de cotituri.

La Harvard am întâlnit oameni interesanţi din toată lumea, fiecare cu propria sa poveste. Şi, rapid, mi-am dat seama că ţara mea nu era singura care se lupta de zeci de ani. Mi-am dat seama că dezvoltarea necesită timp, iar răbdarea şi perseverenţa sunt foarte importante. Rezultatele nu vin uşor sau repede. Aceasta s-a dovedit a fi o lecţie foarte valoroasă pentru cariera mea. M-a ajutat să lupt în continuare pentru cauza corectă, în ciuda tuturor impedimentelor, chiar şi atunci când toţi ceilalţi ar renunţa. A rămâne fidel cu tine însuţi, cu valorile tale în viaţă, indiferent cât de dificile ar putea deveni lucrurile pentru tine sau cât de sus avansezi în cariera ta profesională, este o altă lecţie valoroasă a experienţei mele.

Vreau să vă împărtăşesc astăzi câteva capitole din viaţa mea, în care atât timpul petrecut la Harvard, cât şi convingerile mele personale au făcut diferenţa şi au contribuit în mod hotărâtor la ceea ce sunt eu astăzi.

Parcursul meu după Harvard Kennedy School a fost destul de intens. După doi ani în calitate de consilier al unuia dintre directorii executivi ai Băncii Mondiale, am primit o ofertă neaşteptată de la Guvernul Republicii Moldova - să mă întorc acasă şi să devin ministru al Educaţiei.

A fi ministru al Educaţiei în Moldova s-a dovedit a fi o adevărată provocare profesională, dar şi personală. Primul meu an ca ministru a fost, probabil, cea mai dificilă perioadă din întreaga mea viaţă profesională de până acum. Instituţiile Moldovei erau slabe, cu puţine reguli şi puţine procese clar stabilite. A trebuit să setez o viziune şi un proces pentru reforme, în timp ce nu exista o birocraţie funcţională, adică profesionistă şi onestă - o problema-cheie a Moldovei, cu care ne confruntăm şi acum.

Totodată, a fost greu să devii persoană publică aproape peste noapte. Presa chiar s-a luat serios de mine. A absolvit Harvard? O carieră destul de solidă ca funcţionar public? Experienţă cu organizaţii internaţionale? Aceasta nu a convins presa şi publicul că merit postul. Mulţi oameni au fost suspicioşi cu privire la faptul că am părăsit un loc de muncă foarte bine plătit la Banca Mondială pentru un post cu un salariu de 15 ori mai mic. Să vorbesc în public îmi venea cel mai greu. Şi faptul că am renunţat la cursul de vorbire publică la HKS nu m-a ajutat. Credeţi-mă: este mai bine să te faci de ruşine în faţa colegilor tăi decât în faţa întregii naţiuni.

Rezistenţa la schimbare, problemele copleşitoare din sectorul educaţiei, discursul instigator la ură cu care m-am confruntat - toate mi-au făcut viaţa cu adevărat dificilă. La un moment dat, m-am întrebat dacă eram suficient de puternică pentru o asemenea provocare. Dar nu eram acolo pentru scopurile mele personale. Echipa din jurul meu - şi căreia îi sunt pentru totdeauna recunoscătoare - m-a ajutat enorm în acel moment. Împreună, ştiam cu toţii că, indiferent cât de dificile ar fi lucrurile, aceasta era o oportunitate unică de a modela în bine rădăcinile societăţii pentru generaţiile viitoare - şi nu ne puteam permite să o ratam. Aşa că în ciuda rezistenţei, în ciuda discursului de ură, am decis să ne concentrăm pe cele mai importante reforme şi să acordăm mai puţină atenţie zgomotului din jurul nostru. Această rezilienţă, pe care am dezvoltat-o destul de devreme, m-a ajutat foarte mult în viitoarele mele lupte, când lucrurile aveau să devină cu adevărat urâte.

Un punct culminant din acele zile, pe care vreau să-l împărtăşesc cu voi, a fost lupta împotriva corupţiei în educaţie. Trişarea la examenele de absolvire a liceului era aproape un sport naţional. Oamenii plăteau pentru note bune. O reţea de corupţie a implicat părinţi, profesori, elevi şi chiar oameni de la minister. Am oprit-o brusc şi a funcţionat. Am oprit orice înşelăciune, uneori într-un mod aspru. Rezultate? Dramă naţională, o furtună politică şi un parlament care complotează ca să te dea afară. De ce? Rata studenţilor care au promovat examenele de absolvire la nivel naţional a scăzut de la 95% la 59%. A fost foarte dureros, dar ştiam că este ceea ce trebuie de făcut. Fără o bună educaţie, o ţară nu are viitor; iar realizările educaţionale trebuie câştigate, nu cumpărate! Altfel, predăm corupţia în şcoli.

După ce şocul iniţial a trecut, tot mai multe voci ne-au susţinut. Educaţia sinceră şi câştigată a început să devină mai apreciată. În doar doi ani de mandat, am redus la jumătate mita şi plăţile informale plătite în sectorul educaţiei. Aceasta a fost doar una dintre numeroasele reforme pe care le-am proiectat şi implementat în cei trei ani de mandat, dar a fost cea mai memorabilă. Efectele sale durează până astăzi. Din această experienţă am înţeles că am reuşit şi pentru că nu am făcut compromisuri în lupta împotriva corupţiei. Această experienţă a devenit coloana vertebrală a ceea ce am continuat să facem în viitor.

Corupţia, însă, nu afecta doar educaţia. În timp ce le spuneam copiilor şi părinţilor lor că realizările educaţionale trebuie câştigate, o fraudă în sectorul bancar, în valoare uluitoare de 12% din PIB-ul ţării, se întâmplase cu implicarea unor instituţii guvernamentale. Ţara fierbea de furie.

Şi în iureşul acestor zile „fericite”, mi s-a oferit brusc scaunul de prim-ministru. Cel mai probabil, pentru a acoperi frustrarea şi dezamăgirea publicului faţă de acţiunile politicienilor corupţi de la putere. Dacă mă întrebaţi, astfel de momente din viaţă fie te formează, fie te frâng. Nu poţi refuza în fiecare zi scaunul de prim-ministru, dar trebuie să o faci, dacă interesele din spate sunt obscure sau rău intenţionate. Nu este ceva neobişnuit în democraţiile fragile ca profesioniştii buni, mai ales cei care muncesc din greu pentru a avansa în carieră, să cadă pradă unor grupuri de interese corupte. Vă rog să reţineţi - este nevoie de ani de muncă grea pentru a vă construi o reputaţie bună şi o singură decizie proastă pentru a o compromite pentru totdeauna. Am respins oferta şi am părăsit ministerul. În acel moment, m-am simţit învinsă. Se părea că acesta era sfârşitul unei perioade de multă muncă grea şi că nu era lumină la capătul tunelului.

Nu am intenţionat niciodată să devin politician. Nu ştiam cum să o fac. Îmi dau seama că aici, la Harvard Kennedy School şi în alte locuri bune, mulţi manageri şi lideri sectoriali bine educaţi, eficienţi spun că preferă să păstreze distanţa faţă de politică. Oamenii nu vor să se încurce cu politica. Am crezut exact la fel. Pana la un punct. Până când am decis că nu vreau să trăiesc într-o ţară condusă de oameni corupţi. Şi asta nu însemna neapărat să te muţi într-o altă ţară.

Perspectivele înfiinţării unui nou partid politic de la zero erau foarte incerte, condiţiile fiind puternic împotriva noastră. Dar asta ne învaţă istoria că este calea de a schimba o societate. Vom reuşi noi acolo unde alţii au eşuat, de multe ori? A fost nevoie de multă gândire şi, în cele din urmă, de un salt de credinţă pentru a intra în politică, în loc să alegi o carieră diferită, liniştită şi confortabilă.

Acest salt de credinţă s-a bazat pe faptul că ştiam că am putea găsi sprijin în locuri mai importante. Am crezut în onestitatea şi buna credinţă a majorităţii cetăţenilor moldoveni. Întotdeauna am ştiut că poporul nostru are un sentiment înrădăcinat de dreptate şi corectitudine. Acestea sunt caracteristici definitorii ale oamenilor noştri. De la Independenţă şi până astăzi, moldovenii au rezistat opresiunii şi s-au ridicat în picioare. Ne-am dorit mereu să modelăm realitatea în care trăim.

În 2016, împreună cu echipa mea, am înregistrat partidul nostru politic. La acea vreme ţara era captivă unui regim oligarhic autoritar. De ce ne-au permis să înregistrăm partidul? Cred că nu ne-au văzut ca pe o ameninţare la adresa guvernării lor, ci ne-au privit ca pe o grămadă de tocilari incapabili să reprezinte o ameninţare pentru regimul lor strâmb. Începători care ar face politică şi ar pleca sub presiunea unei guvernări care poate sparge pe oricine. Dar s-au înşelat. În câţiva ani, ţara ne va propulsa să punem capăt guvernării lor corupte şi să-i facem să fugă în toată lumea.

Crearea unui partid politic a însemnat multe lucruri. Înainte de toate, să arătăm oamenilor că Moldova poate avea partide politice curate, care se bazează pe donaţiile oamenilor. A fost un lucru fără precedent, căci până la asta majoritatea partidelor politice de bazau pe mită şi pe corupţie. A face oamenii să doneze voluntar pentru un partid politic nu a fost uşor. Anterior, nu prea mulţi se întrebau de unde vin banii pentru finanţarea partidelor politice şi a campaniilor electorale. Am fost întrebată asta - vrei să devii politician şi vrei să plătim pentru asta?

Dar, din ce în ce mai mult, oamenii au început să înţeleagă că aceasta era singura modalitate de a avea politicieni care reprezintă cu adevărat voinţa oamenilor şi nu interesele lor personale. Desigur, acestea au fost contribuţii mici, care ne-au ajutat doar să acoperim cheltuielile de bază. Timp de patru ani, partidul şi-a permis doar doi angajaţi plătiţi. Toţi ceilalţi au fost voluntari. Unii dintre noi - voluntari cu normă întreagă, de câţiva ani. Aici au fost utile economiile făcute la locul de muncă de la Banca Mondială, pentru a putea supravieţui. Dar nu a fost uşor.

Cu toate acestea, a fi absolut transparent şi a nu face nici măcar cel mai mic compromis de integritate au fost cheia pentru a câştiga încrederea oamenilor. Iar rezultatele au depăşit aşteptările noastre. Partidul a crescut constant, câştigând sprijinul poporului şi al partenerilor internaţionali. Puterea a început în sfârşit să ne perceapă ca pe o ameninţare. Bineînţeles că au pornit cu toţii împotriva noastră. Liderii opoziţiei, familiile şi prietenii lor au fost intimidaţi, urmăriţi penal, acuzaţi de fraude, pentru a convinge oamenii că politica în Moldova va fi mereu murdară. Familiile şi prietenii noştri au fost expuşi. Alegerile au fost anulate. Propaganda nu a încetat, regimul controlând mass-media. Dar ştiam că trebuie să-i oprim înainte ca ei să devină prea puternici şi să ducă ţara într-un autoritarism pe termen lung.

Şi acest lucru s-a întâmplat - în cel mai dramatic mod, în pragul tulburărilor civile, chiar dacă a fost nevoie de încă nişte ani lungi de luptă pentru a-i da afară. Am devenit mai experimentaţi. Am folosit reţelele de socializare şi am mers din uşă în uşă pentru a comunica cu oamenii. Societatea civilă, mass-media independente şi partidele politice de opoziţie s-au unit pentru a opri regimul corupt. După alegerile parlamentare din iarna lui 2019, deşi alegerile au fost în mare măsură trucate şi desfăşurate după reguli nepoliticoase, fiind susţinuţi de oameni, am reuşit să formăm o coaliţie fragilă în parlament şi să înlăturăm regimul oligarhic. Am devenit în sfârşit prim-ministru. Dar, ca orice alt miracol, a durat doar cinci luni. Eforturile noastre au fost întrerupte în scurt timp şi din acelaşi motiv - am refuzat să facem compromisuri cu privire la valorile noastre: stat de drept, justiţie independentă, bună guvernare în interesul cetăţenilor noştri, transparenţă.

Devotamentul nostru faţă de principiile noastre a dat roade. Oamenii ne-au înţeles şi ne-au susţinut. Am candidat la alegerile prezidenţiale din 2020 şi am câştigat. Pentru prima dată în istoria Moldovei, o femeie a devenit preşedinte. Partidul a câştigat zdrobitor la alegerile parlamentare anticipate, un an mai târziu. Acest lucru ne-a dat un mandat clar pentru schimbare, pentru reformarea Moldovei şi aducerea ei acolo unde îi este locul - în familia de state europene. Ţara mea e condusă acum de o femeie preşedinte şi o femeie prim-ministru - ambele absolvente de Harvard.

O altă lecţie importantă. Politica este ceea ce facem din ea. Puteţi fi un lider remarcabil în organizaţia, compania sau instituţia voastră. Poţi să câştigi bătălii mici şi să te bucuri de victorii, poţi implementa strategii care merită. Dar dacă vrei o schimbare reală care va avea un impact direct asupra comunităţilor şi societăţilor, trebuie să intri în politică. Politica este despre un impact mare, real, imediat şi pe termen lung. Leadership-ul politic înseamnă educarea societăţii şi setarea unor exemple şi standarde pentru societate. Este despre modelarea viitorului şi despre împuternicirea oamenilor. La Harvard, suntem cu toţii pregătiţi să muncim din greu şi să visăm măreţ. Deci, nu vă fie frică. Implicaţi-vă în politică, în numele unor schimbări mai mari de care avem nevoie cu toţii în aceste vremuri extrem de dificile. Avem nevoie de noi lideri în politică, lideri capabili să asculte şi să empatizeze cu oamenii, să creeze medii favorabile care să-i ajute pe oameni să facă faţă provocărilor dificile şi să prospere, aşa cum ne-a învăţat profesorul Heifetz. Avem nevoie de mai mulţi oameni cu integritate în politică. În toate ţările şi în toate organizaţiile internaţionale care modelează viitorul lumii noastre.

După ce am câştigat toate alegerile posibile, am iniţiat în sfârşit un proces amplu de reformă. Suntem pe calea de a reforma justiţia, un proces aşteptat de prea mult timp. Am eliminat un număr mare de scheme de corupţie în diferite sectoare, prin care au fost jefuiţi statul şi cetăţenii moldoveni. Ne-am concentrat pe îmbunătăţirea mediului de afaceri şi pe atragerea de investitori pentru a crea oportunităţi economice acasă şi pentru a inversa migraţia. Cu toate acestea, ne confruntăm cu multe provocări şi am fost puternic loviţi de o succesiune de crize - Covid-19, criză energetică, inflaţie extrem de mare, toate culminând cu războiul contra Ucrainei.

Moldova este o ţară mică situată într-o vecinătate geopolitică dură. Astăzi, avem un război la graniţa noastră. Nu poate exista nicio justificare pentru războiul dus de Rusia împotriva Ucrainei, o altă naţiune suverană, pentru capturarea teritoriilor sau reconfigurarea sferelor de influenţă în secolul XXI. Poporul Ucrainei trece printr-o tragedie greu de imaginat. Prin curajul, rezistenţa şi sacrificiul lor, curajoşii ucraineni au arătat că sunt oameni puternici, care îşi vor păstra dreptul de a se guverna. Prin sacrificiul lor, ei apără întregul continent european, valorile şi principiile acestuia. Şi suntem recunoscători pentru asta.

Moldova a făcut şi va continua să facă tot posibilul pentru a-i ajuta. Astăzi, 4% din populaţia noastră sunt refugiaţi din Ucraina. Nouă din zece refugiaţi au fost găzduiţi de moldoveni în casele lor, chiar înainte ca Guvernul să ofere facilităţi. Întreaga ţară s-a unit pentru a oferi sprijin cu tot ce putem - siguranţă, adăpost, case, hrană, îngrijire medicală şi îngrijire pentru copii. Compasiunea, respectul şi bunătatea arătate de moldoveni mă fac foarte mândră de poporul meu. Guvernul Republicii Moldova va face tot posibilul pentru ca acest sprijin să continue.

Războiul are un cost mare pentru Moldova. Resursele sunt extinse. Dar, în ciuda tuturor dificultăţilor, suntem hotărâţi să reuşim. Oamenii noştri atât în ţară, cât şi în străinătate sunt resursa noastră principală şi cea mai valoroasă, şi rămân principala noastră speranţă şi linie de viaţă. Marea noastră diasporă oferă un mare sprijin ţării noastre. Munca şi sacrificiul lor au susţinut Moldova în aspect economic, iar banii pe care îi trimit acasă aceşti oameni ajută multe familii din ţară. Mulţi dintre ei ocupă poziţii importante de nivel mediu şi înalt în corporaţii, guverne şi comunităţi ştiinţifice din străinătate. Ne bazăm pe ajutorul lor în reformarea Moldovei, pentru a o face eligibilă de aderarea la UE, care este principalul nostru proiect naţional.

Moldova urmăreşte să obţină azi statutul de ţară candidată la Uniunea Europeană, ceea ce va ajuta să creăm viitorul nostru într-o familie de democraţii consolidate - familia europeană. Obţinerea statutului de candidată la UE este o ancoră pentru independenţa noastră, pentru dezvoltare paşnică, reforme economice şi politice. Ştim că trebuie să muncim din greu pentru asta şi ne angajăm s-o facem pe deplin.

Dragi absolvenţi,

Mesajul meu pentru voi azi e următorul: mai întâi, găsiţi-vă lumina călăuzitoare şi rămâneţi fidel ei. Îmbrăţişaţi realitatea sau fiţi gata să munciţi din greu pentru a o schimba. Realitatea este adesea crudă şi dură. Nu se schimbă uşor. Realitatea poate fi chiar mai încăpăţânată şi mai rezistentă decât absolvenţii de la Harvard.

Lumina mea călăuzitoare a rămas fidelă principiilor mele, lucrurilor în care cred cu adevărat şi la care ţin. Integritatea şi onestitatea m-au adus acolo unde sunt astăzi.

În al doilea rând, alegeţi obiective semnificative şi faceţi-vă munca cu pasiune. Astăzi, scopul meu major este să ajut la construirea unui stat funcţional în Moldova, să menţin ţara în pace cu ea însăşi şi cu vecinii săi, şi să o apropii de Uniunea Europeană. Şi vă încurajez încă o dată să vă alăturaţi politicii în ţările voastre şi să participaţi la aducerea schimbărilor atât de necesare comunităţilor şi oamenilor. Timpul petrecut la Harvard v-a arătat că puteţi face asta. Cel puţin, aceasta a fost experienţa mea şi sunt sigură că acest lucru nu s-a schimbat.

În al treilea rând, aveţi răbdare. Schimbarea poate dura câţiva ani, uneori decenii, s-ar putea să eşuezi de multe ori, dar va trebui să rămâneţi dedicat şi concentrat. Atâta timp cât vă păstraţi abordarea creativă şi inovatoare în urmărirea obiectivelor pe care vi le-aţi propus, răbdarea şi perseverenţa vor schimba în cele din urmă realitatea dură - dar nu se va întâmpla aproape niciodată imediat.

În al patrulea rând, construiţi-vă echipa. Am fost norocoasă să lucrez cu echipe de oameni incredibili, din toate categoriile sociale. Fără o adevărată muncă de echipă, nu vei progresa prea mult în atingerea obiectivelor. Vă rog să ştiţi că puteţi construi echipe uimitoare chiar şi în medii mai puţin favorabile - de exemplu, atunci când nu puteţi motiva oamenii în mod corespunzător din punct de vedere financiar, daţi dovadă de respect şi angajament faţă de cauză. Şi, oricât de departe veţi ajunge, fiţi umili. Amintiţi-vă că şansa şi circumstanţele joacă un rol în viaţa noastră, oricât de buni aţi fi. Lumea nu se învârte şi nu ar trebui să se învârtă în jurul vostru.

În încheiere, voi reaminti lecţiile mele cele mai valoroase de la Harvard:  inspiraţi, stabiliţi obiective mai mari decât voi pentru ţara sau organizaţia voastră, fiţi lider în implementarea obiectivelor şi niciodată nu faceţi asta de dragul vostru. Nu uitaţi să construiţi prietenii puternice în timp ce mergeţi prin viaţă. La Harvard, mi-am făcut prieteni minunaţi, iar relaţiile noastre au supravieţuit afacerilor vremurilor noastre. Fiţi îndrăzneţi, nu vă fie frică să eşuaţi şi aveţi răbdare. Aşa mă văd pe mine şi pe membrii echipei mele - pionieri, stabilind o cale nouă, mai bună şi o direcţie de urmat pentru ţara mea. Această cale şi această direcţie, în care cred din toată inima, au fost preluate de mulţi alţii pentru a face cursul de dezvoltare a ţării ireversibil şi pentru a o aduce acolo unde i se cuvine - în familia europeană a naţiunilor libere.

Dacă vreţi să trăiţi într-o lume mai bună, şi sunt sigură că vă doriţi asta, vă îndemn să vă implicaţi în formarea ei, în numele propriului popor şi al generaţiilor viitoare!