STRATFOR Provocările aduse de era digitală agenţilor sub acoperire

Pe data de 29 septembrie, publicaţia Washington Post scria că CIA şi-a retras din cadrul Ambasadei SUA de la Beijing un şir de ofiţeri, după ce asupra Biroului de Management al Personalului din SUA a fost comis un atac cibernetic. În rezultat, datele a circa 22.1 milioane angajaţi ai Guvernului american au fost furate. Acest lucru a scos la iveală  provocările cu care se confruntă un agent sub acoperire în era digitală în care trăim.

Guvernul american a învinuit China pentru acesta atac, iar retragerea personalului CIA de la Beijing de frica faptului că identitatea acestora ar putea fi expusă, pare să indice faptul că Washingonul pară să aibă pe ce-şi baza acuzaţiile.

În afara politicii, însă, cazul este un bun exemplu despre cum felul în care progresul tehnologic face din ce în ce mai grea munca sub acoperire a ofiţerilor de informaţii, scrie expertul american în materie de operaţiuni de intelligence, Scott Stewart, într-o analiză publicată pe site-ul agenţiei de analiză Stratfor. În articolul său acesta face o trecere în revistă a diferitor provocări cu care se confrunţă agenţii secreţi în zilele noastre.

Activitatea sub acoperire

Ofiţerii CIA aflaţi oficial sub acoperire activează la diferite ambasade ale SUA din lume, pozând ca angajaţi ai altor agenţii americane cum ar fi Departamentul de Stat sau Agenţia Statelor Unite pentru Dezvoltare Internaţională. Uneori această acoperire este una destul de superficială şi este destinată doar publicului. În aceste cazuri, calitatea ofiţerului CIA este anunţată oficial serviciilor secrete locale, iar el are un rol important de legătură între serviciul ţării gazdă şi oamenii din bordul CIA. Acesta contribuie, de asemenea, la oferirea diferitor tranininguri şi resurse serviciilor secrete locale sau chiar coordonează diferite proiecte bilaterale împotriva ţintelor de interes comun.

Alţi ofiţeri CIA aflaţi oficial sub acoperire, însă, nu sunt declaraţi guvernului gazdă şi, astfel, mascarea acestora trebuie să fie mult mai bine pusă la punct. În locul menţinerii unei legături deschise cu serviciul local de inteligence, misiunea lor este să desfăşoare diferite operaţiuni fără ca guvernul ţării respective să ştie de ele. Astfel de misiuni presupun recrutarea unor surse sau stabilirea unor legături cu anumite persoane din acea ţară sau încercarea de a recruta oameni de alte naţionalităţi care locuiesc sau sunt în vizită în ţara respectivă. Se presupune că anume acest gen de ofiţeri au fost retraşi de CIA din Bejing, dat fiind faptul că chinezii îi ştiau deja pe ofiţerii de informaţii care activau în ţara lor, anunţaţi oficial de către americani.

Ameninţările tehnologice asupra activităţii sub acoperire

În afară de atacurile cibernetice, în actuala eră digitală există un şir de multe alte adevărate ameninţări asupra activităţii sub acoperire a ofiţerilor de informaţii. Deşi serviciile secrete angajează unii dintre cei mai buni falsificatori din lume, modificările aduse documentelor de călătorie de multe ţări ajung să fie o adevărată provocare pentru aceştia. Cei mai buni artişti în ale falsificării pot face o copie perfectă aproape oricărui document, inclusiv paşapoarte, însă, mai nou, tehnologiile de ultimă generaţie fac destul de dificilă deja utilizarea documentelor false, datorită folosirii tot mai pe larg a datelor biometrice. Acest lucru se răsfrânge nu doar asupra criminalităţii organizate, ci şi a agenţiilor secrete. Acum este practic imposibil de falsificat un paşaport sau o viză fără nici un fel de urmă deoarece un asemenea document nu este înregistrat în bazele de date oficiale şi poate fi imediat detectat ca fals la cea mai simplă trecere prin aceste registre. Clonarea paşapoartelor (care presupune un dublicat sută la sută identic, însă cu o fotografie diferită), sau schimbarea fotografiei unui paşaport original, a devenit de asemenea mult mai dificilă deoarece documentele sunt legate direct cu datele biometrice stocate în bazele de date naţionale.

Pentru desfăşurarea activităţilor secrete, există şi modalităţi de obţinere a documentelor sută la sută originale, însă care conţin o identitate inventată. Este vorba de mituirea sau recrutarea unui angajat al oficiului de paşapoarte sau un funcţionar al vreunui consulat, însă şi această practică nu este privită cu ochi buni datorită riscului de a trage cu obrazul, în cazul în care eşti descoperit.

Datele biometrice – o adevărată bătaie de cap

Datele biometrice sunt o adevărată problemă pentru ofiţerii care activează sub identităţi fictive cu documente sută la sută originale în special când vine vorba de traversarea frontierelor. În prezent multe ţări colectează şi stochează fotografiile şi amprentele fiecărui străin care intră pe teritoriul lor. Aceste fotografii sunt deseori trecute prin programe de recunoaştere facială iar amprentele sunt comparate cu cele existente deja în bazele de date. Există unele căi de a păcăli aceste sisteme precum deghizări perfecte sau amprente false, însă astfel de măsuri necesită timp şi resurse. Astfel călătoria sub o identitate falsă este în prezent mult mai complicată chiar şi pentru cei cu documente de călătorie autentice însă cu o identitate inventată.

O altă problemă a ofiţerilor sub acoperire legată de era digitală actuală este prezenţa aproape pretutindeni a circuitelor închise de camere de supraveghere. Unele dintre metodele tradiţionale de acţiune ale serviciilor secrete presupun ca ofiţerul de informaţii să lase un semn operaţional prin marcarea neobservată a unui perete cu creta sau alt semn subtil, chiar dacă acesta ştie că se află sub supraveghere străină. Totuşi în multe oraşe din China, de exemplu, agenţii secreţi pot fi urmăriţi de camerele de supraveghere, chiar şi atunci când o echipă de oameni pusă pe coada lor le pierde urma. Astfel ofiţerii de informaţii trebuie să ţină cont de supravegherea video deja în primele faze a planificării operaţiunii lor.

Internetul – un bumerang

De cealaltă parte, tehnologia oferă noi oportunităţi, permiţându-le agenţilor secreţi să lase diferite semne sau mesaje subtile pe platforme de chat, site-uri web sau fluxuri de social media deloc suspecte, în loc să folosească metodele vechi precum semnele cu creta sau lipirea gumei de mestecat pe undeva.

Reţelele sociale şi urmele digitale pe care acestea le lasă, le complică, însă, în egală măsură viaţa ofiţerilor de informaţii care lucrează sub acoperire, în special a celor tineri care sunt parte a generaţiei social media şi care nu au fost prea atenţi la ceea ce au postat până au ajuns să lucreaze în servicii. În multe dintre cazuri, serviciile de contraspionaj pot pur şi simplu da o căutare pe Google după numele folosit de un anumit agent străin (fie el fals sau adevărat) şi să vadă ce istoric găseşte referitor la identitatea folosită. În zilele noastre, practic orice persoană obişnuită are o amprentă digitală, construită involuntar deja de ani buni, şi care spune multe despre cine şi ce este acea persoană. În mod paradoxal, aproape orice ”fantomă digitală”, care nu are un astfel de traseu electronic, trezeşte imediat suspiciuni. În caz de necesitate, crearea unei astfel de urme este posibilă însă acest lucru necesită timp şi eforturi şi aduce, pe de altă parte, noi dificultăţi în crearea umbrei pentru agent şi menţinerea acestuia într-o zonă protejată de suspiciuni.

Bazele de date

Datele publice reprezintă o altă zonă de probleme pentru agenţii sub acoperire. Simpla tastare a numelui unei persoane în diferite baze de date publice sau a unui identificator numeric, cum ar fi codul numeric personal sau data de naştere, pot oferi un tablou incredibil de detaliat al acesteia, care conţine adresele folosite în trecut de către respectivul om sau de alţii, maşinile deţinute sau înregistrare pe numele său, căsătorii, divorţuri sau eventualele aresturi. În timp ce utilizarea bazelor de date complexe este limitată de diferite restricţii legale, guvernele străine pot folosi foarte uşor multe baze de date accesibile contra plată şi le pot accesa pe cele sensibile plătind un investigator privat, un avocat sau alte persoane care dispun de acces la aceste registre.

În trecut, ofiţerii de informaţii americani foloseau deseori adrese poştale secrete când îşi desfăşurau misiunile sub acoperire la anumite adrese. În prezent, însă, astfel de locuri sunt foarte uşor de identificat în ce priveşte destinaţia lor. Practic de la orice computer se poate trece aproape orice adresă prin hărţile de la Google sau prin aplicaţia Google Earth şi se poate afla automat dacă locul respectiv reprezintă un sediu pentru anumite companii sau o simplă locuinţă. Acest lucru înseamnă că, în prezent, adresele folosite pentru misiuni sub acoperire, fie că este vorba de un oficiu sau un spaţiu de locuit, trebuie selectate cu mult mai multă atenţie decât se făcea în trecut.

Tehnologia nu va duce în nici un caz la sfârşitul activităţii de colectare a informaţiilor, însă va complica destul de mult munca serviciilor secrete şi le va forţa să se adapteze la această nouă realitate prin perfecţionarea metodelor de acoperire a agenţilor proprii, deoarece, în caz contrar, aceştia riscă să fie prinşi.