GALERIE FOTO Crăciunul părinţilor abandonaţi de copii
0
O masă „specială“ sărăcăcioasă şi concertele pregătite de o pensionară care locuieşte împreună cu ei sunt singurele bucurii de Sărbători resimţite de bătrânii care stau la azilul din Capitală.
La căminul de bătrâni din Capitală, acolo unde te aştepţi să asculţi colinde, se aud doar paşii rari ai unui vârstnic care, din când în când, se opreşte în faţa geamului de la intrare şi se uită lung către poarta deschisă. Prin zăpada cernită, acolo, în stradă, nu se vede nici ţipenie de om. Nici măcar de Crăciun.
Bărbatului i se alătură o femeie mai în vârstă care, la fel, aşteaptă cu ochii pierduţi în gol. La azilul de la Schinoasa e ora prânzului, iar în sala de mese, plină pe jumătate, e o linişte apăsătoare.
„Acasă“ la azil
Meniul festiv include câte o porţie de soleancă, nişte pilaf cu o bucăţică de pui fiert, un ceai şi câte o jumătate de pâine. Cele două bastonaşe de surimi de pe fiecare porţie de pilaf îţi sugerează că ar fi vorba de vreo sărbătoare. Atât.
„De dimineaţă ne-au servit răcitură de pasăre. La fel şi de Crăciunul de pe 25 decembrie, şi de Anul Nou“, ne spune o femeie, încercând să salveze o aparenţă festivă.
O cheamă Elena Luchian şi de şase ani locuieşte în azil. „Am venit aici pentru că am fost operată de cancer şi aveam nevoie de cineva care să aibă grijă de mine. Copii nu am. Am doi fraţi, dar sunt săraci şi nu mă pot ţine la ei“, mărturiseşte femeia. Apoi ne invită la etajul trei, în cămăruţa pe care şi-a amenajat-o ca acasă, cu un covor pe peretele de lângă pat şi, în partea opusă, cu o oglindă lângă care a pus nişte covrigei pentru oaspeţi.
Pe hol, bătrâna a decupat un om de zăpadă din hârtie, în faţa căruia toţi locatarii de pe palier au aşezat felicitările primite de departe.
Pentru Petru Rusu, de 84 de ani, ziua de Crăciun este la fel ca oricare alta. Stă într-o cameră cu tapetul rupt şi aşteaptă când va pleca din azil.
„Ultima dată m-a vizitat feciorul meu. S-a întâmplat anul trecut, în august. Nu poate să vină mai des, că e maşinist la Murmansk, în Rusia. Dar mai rabd oleacă. Anul ăsta sper să plec în Germania, am o nepoată acolo“, susţine bătrânul, care de 18 ani trăieşte în căminul de la Schinoasa.
Dragoste la vârsta a treia
Tot acolo câţiva vârstnici şi-au găsit şi câte o nouă jumătate. E şi cazul Tamarei Tobol, care stă în azil din 2008. De vreo doi ani e cu moş Ştefan, un pensionar de pe palierul vecin. S-au cunoscut pe holurile căminului şi de atunci trăiesc împreună.
„Am o fată, dar e plecată în Italia. Ultima dată m-a vizitat anul trecut. Dar o înţeleg, că are patru copii şi trebuie să aibă grijă de ei“, îşi deapănă povestea bătrânica. Pentru ea cea mai mare bucurie sunt plantele din ghivecele de pe pervaz, toate înflorite, în ciuda ninsorii de-afară. Dar şi surpriza pe care i-o ţese lui Ştefan: o pereche de colţuni coloraţi. Cadou de Crăciun.
La finele acestei săptămâni, însă, toţi cei 154 de locatari ai azilului vor avea parte de program cultural. Vor fi vizitaţi de artişti, de elevi, dar şi de oameni simpli, care vin la ei cu tot felul de pachete. De organizare se ocupă Lidia Tuliacov, un fost coordonator artistic la Palatul Naţional, care de 11 ani locuieşte la cămin şi se ocupă de evenimentele colegilor de azil.
„Până pe 15 ianuarie avem o caravană de Crăciun. Vin copii, grupuri de colindători, au fost şi cu cadouri mari, de la o biserică. Mâine vine domnul Victor, un om paralizat care îşi poate mişca doar degetele şi capul. Cântă colinde, iar seara face discotecă. Să vedeţi numai cum îl aşteaptă bătrânii. Leapădă toţi cârjele şi dansează!“, spune femeia.
Concerte de Sărbători
De pe 1 decembrie până pe 15 ianuarie pensionarii care locuiesc la azilul de la Schinoasa au parte de un program artistic susţinut cu sprijinul unor cântăreţi precum Maria Iliuţ şi Iurie Sadovnic, dar şi de ansambluri de copii şi grupuri bisericeşti.
Se încarcă comentariile...
