Asemănări şi deosebiri ale comunismului în România şi Basarabia

Comunismul a produs milioane de victime, iar o societate nu poate fi construită pe victime. România a înţeles acest lucru, iar astăzi Republica Moldova optează pentru o societate democratică şi deschisă care nu presupune victime.

Sergiu Musteaţă, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Republica Moldova, a realizat o sinteză, o comparaţie a experienţei comuniste din ambele ţări, evidenţiind acele locuri comune care explică chipul societăţilor de astăzi, fie că vorbim de partide, politicieni sau simpli cetăţeni.

Mitul american traversează Prutul

Istoricul a precizat că România nu a avut o Budapesta 1956, o Praga 1968 sau o Solidaritate poloneză. „Societatea românească a avut o altfel de opoziţie faţă de regimul comunist. Dacă din start ea s-a arătat mai dură, ea repede a fost stârpită şi aici putem face comparaţie cu situaţia din Republica Sovietică Moldovenească, unde după Al Doilea Război Mondial a existat o opoziţie, au existat formaţiuni paramilitare care încercau să riposteze bolşevicilor”, a explicat el.

Mitul american a fost prezent în aceeaşi măsură în ambele ţări. În Basarabia şi România era o aşteptare că vor veni americanii. Oamenii gândeau că „vor veni americanii să ne elibereze”, astfel, mitul american traversează Prutul, ajungând pe teritoriul ambelor ţări, alimentat în contextul istoric al apariţiei Radio Europa Liberă. „Sperau că vor scăpa de regimul comunist, dar a fost rău în ambele cazuri. În România a fost un transplant, un model de regim comunist bolşevic din Uniunea Sovietică, cu toate particularităţile lui”, a declarat Musteaţă.

Istoricul subliniază că au fost lichidaţi chiar şi foştii lideri comunişti români, precum Ştefan Foriş, Lucreţiu Pătrăşcanu etc., deoarece Stalin şi anturajul acestuia nu au avut încredere în ei. Acest transplant a fost făcut cu scopul de a aduce oameni de încredere. În RSSM a fost un transplant de la Moscova unde s-au adus lideri bolşevici din altă parte decât cei locali. „Ruşii nu au avut încredere în localnici. Aici avem prima similitudine, prin această formă de leadership politic prin transplant, bazată pe fidelitatea politică de la centru, de la Kremlin”, a precizat Musteaţă.

Exilul românesc, o mişcare neunitară

Opoziţia din România a fost promiţătoare din start, dar agresiv lichidată. Regimul Gheorghe Gheorghiu Dej, care a fost cel mai ascultător Moscovei, a favorizat România deoarece românii au profitat de această relaţie de încredere faţă de URSS. România este unicul stat care s-a înţeles cu Uniunea Sovietică să-şi retragă armatele. Istoricul a amintit că în Ungaria, trupele armate au rămas până la căderea sistemului la fel ca în Germania, Cehia sau Slovacia, ceea ce demonstrează că România a fost un caz unic din acest punct de vedere.

El a precizat că România a avut dizidenţă în comparaţie cu Republica Moldova. „Opoziţia a fost construită din afară, din exil şi a fost o mişcare vizibilă, chiar dacă exilul românesc este fragmentat şi nu este o mişcare unitară”, a apreciat istoricul.

Musteaţă a menţionat că în ultimii ani se ocupă de partea românească de la Europa Liberă, în arhiva de la Hoover de la Universitatea Standford din California, unde se află toată arhiva acestui post de radio strămutat de la Munchen. „În dosarele serviciului românesc de ştiri se pot observa multe scrisori ale asociaţiilor din exil care au alcătuit exilul românesc per ansamblu. Aici se observă cum se turnau unul pe altul, trebuie să spunem lucrurilor pe nume. Serviciile americane adunau această informaţie şi verificau gradul ei de adevăr”, a explicat Sergiu Musteaţă. Americanii nu au cenzurat exilul, dar nici nu s-au lăsat dominaţi de discursul anti-comunist al reprezentanţilor exilului românesc. Un echilibru trebuia păstrat astfel încât discursul exilaţilor să nu devină pur naţionalist sau să instige la ură.

Lupan şi Krimerman, exponenţii exilului moldovenesc

Istoricul a explicat că RSSM nu a avut exil în afară de câteva cazuri unicate, printre care Nicolae Lupan, care a reuşit să plece sau i s-a permis să plece. El a anunţat că pregăteşte un volum de documente şi un interviu larg cu privire la viaţa şi activitatea lui Nicolae Lupan. „Lupan este unicat în lupta cu regimul, poate sunt şi lucruri neştiute pe care trebuie să le căutăm, dar este un caz care merită să fie studiat. Acesta a încercat să construiască o opoziţie din afară, împotriva regimului comunist din Republica Moldova.  El este un naţionalist şi optează pentru reîntregirea teritoriului românesc, nu a ascuns niciodată acest lucru şi până în prezent rămâne pe poziţiile respective”, a menţionat Musteaţă. Istoricul a subliniat că Lupan trebuie apreciat pentru fermitatea convingerilor sale, chiar dacă în prezent nu ştie cu siguranţă dacă această opţiune de reântregire mai rămâne valabilă.

Alte cazuri ale exilului moldovenesc ar fi dosarele evreilor. Aceştia au plecat masiv în anii 80 din RSSM, dar ei nu au constituit o asociaţie a exilului, încercând să lupte cu regimul comunist de la Chişinău. Un alt caz unicat este Krimerman care a plecat la Munchen şi care a colaborat cu Europa Liberă. O treime din activitatea lui este legată şi de serviciul românesc. „Emisiunile lui erau ironice în mare parte, el îi bătea cu informaţia care venea din ţară şi arăta cât de mincinoasă este puterea comunistă de la Chişinău, cât de mari sunt problemele oamenilor de aici. Alte cazuri de dizidenţă din păcate nu prea avem. Există o opoziţie din interior despre care au scris mai mulţi colegi, în special Igor Caşu, care vorbeşte despre câteva cazuri de opoziţie în anii 70-80, cum ar fi cazul Dragoş”, a precizat istoricul.

Lumea trebuie să cunoască faptul că a existat o opoziţie în Republica Moldova. Chiar dacă ea a fost modestă, unii dintre oameni au avut curaj să spună lucrurilor pe nume. Insuccesul acestor oameni se datoreză în mare parte structurilor KGB şi structurilor comuniste de partid care erau puternice şi organizate. Foametea, deposedarea de bunuri, lichidare elitelor sunt doar câteva dintre elementele care au răcit inima oamenilor, anihilându-le voinţa în favoarea conformării.

Comunismul, frică, durere şi înspăimântare

Lumea a fost înfricoşată în comunism - foametea din 46-47, deportările care au ras elitele centrale şi elitele ţărăneşti. Istoricul a explicat că frica i-a făcut pe oameni să tacă şi să se conformeze, puţini având curajul de a se expune public. El a evocat un episod din viaţa bunelului soţiei sale care odată l-a înlocuit pe tatăl său, care lucra paznic la primărie, într-o sâmbătă când se organizau dansuri la Casa de Cultură. Pe parcursul evenimentului, cineva i-a scos ochii lui Stalin de pe portretul de la Casa de Cultură şi acesta a primit trei ani de închisoare. „El a stat trei ani la închisoare la Soroca pentru că cineva i-a scos ochii lui Stalin din portret. Ironic, dar tragic”. I

storicul a explicat că mai există şi alte cazuri dramatice, mai ales după deportările din 1953, când oamenii au început să revină în zona de baştină şi nu s-au regăsit în peisajul familial pe care îl părăsiseră forţat. Prietenii lor, familiile lor nu i-au mai acceptat în comunitate, deoarece credeau deja în propaganda regimului comunist. A existat în această formă un exil interior al celor care nu s-au regăsit nicăieri - nici acasă, nici în familie, nici în sistemul comunist cu valenţele sale materiale şi simbolice.

Musteaţă a explicat că la nivel de frică, ambele regimuri comuniste se aseamănă. „Când se spunea canal toată lumea muţea pentru că ştia ce înseamnă. Toată lumea ştia cât de tragic este regimul şi cât de dură este situaţia”, a explicat el. În ambele cazuri, tortura fizică şi psihică era prezentă şi scopul era unul singur, „ca omul să nu se mai simtă om”, utilizându-se mijloace josnice şi imorale. Regimul comunist s-a construit şi menţinut pe frică.

Comunismul a desfiinţat meseria de politician

Republica Moldova este un caz unicat, deoarece într-o atmosferă democratică comuniştii au venit la putere. Musteaţă consideră că astăzi în prim plan pe scena politică pe partea stângă sunt socialiştii, dar aceştia nu se deosebesc de comunişti. În schimb, practică un discurs mai radical, extremist şi mai periculos. În opinia sa, nu există ideologii politice în Republica Moldova, ci poate cel mult sensibilităţi nostalgice.

Ideea de comunist se adresează mai mult oamenilor care resimt nostalgia de tip pozitivist, deoarece oamenii abordează comunismul din propria fericire, nu din raţiuni ideologice. „Cei care au făcut parte din nomenclatura comunistă, bineînţeles, că sunt nostalgici şi deplâng privilegiile pierdute. Concurenţa de astăzi, grijile şi lupta pentru supravieţuire îi îndeamnă pe oameni să fie nostalgici prin comparaţie”, a precizat istoricul.

El a subliniat că acest bine a costat mult, iar astăzi oamenii tot nu preferă să discute despre victime, despre preţul acestei fericiri, mai ales că mulţi au plecat pe şantier la muncă şi nu s-au mai întors niciodată. „Nu era viaţa omului atât de preţioasă şi ascunderea acestor realităţi ne fac în continuare să rămânem nostalgici după ceva ce nu mai este şi nu mai poate fi. Speculaţiile politicienilor la marxism, astăzi sunt doar declarative”, a menţionat Musteaţă.

În opinia sa, ideologia politică civilizează spaţiul politic şi conferă liderilor din zona stângă o anumită cultură, o anumită legitimitate doctrinară, care în timp oferă societăţii statutul de post-tranziţie, de schimbare reală. România şi Republica Moldova s-au aruncat într-o lume a occidentului, a capitalismului, dar ambele ţări nu au înteles sensul acestei schimbări. „Este vina comunismului că a distrus clasa de mijloc. Uniformizarea economiei nu a dus la nimic bun şi astăzi noi culegem roadele”, a afirmat istoricul. Prelungirea tranziţiei favorizează corupţia. Şi corupţia macină societatea şi nu permite evoluţia ei, întârziind construirea unui stat democratic.

Alegerile recente au demonstrat că lumea nu are încredere în liderii actuali de pe scena politică. Pesimismul participării la vot este explicabil prin faptul că lipsesc politicienii care să practice meseria de politician, să reprezinte interesul general al cetăţenilor şi să promoveze agenda asumată în campanie. Votul nu a fost din toată inima, iar motivaţia oamenilor pentru modesta prezenţă la vot îl putem regăsi şi în comunism, deoarece comunismul a desfiinţat meseria de politician.

Republica Moldova, politică de la zero

Republica Moldova nu are tradiţia politică, de mişcări politice şi partide politice, cum o are România înainte de perioada comunistă care a stârpit această tradiţie. „În 1918 au existat câţiva lideri, oamenii care au făcut unirea, dar aceştia s-au dezamagit între ei, nu s-au regăsit în elita politică de la Bucureşti. Lumea a fost dezamăgită, dar lucrurile puteau să se repare dacă nu venea pactul Hitler-Stalin, care în 1940 a stârpit orice aşteptare şi speranţă”, a explicat istoricul.

Sergiu Musteaţă a amintit că începuturile din Republica Moldova s-au rezumat la mişcări politice fragile şi deloc durabile, mai ales că după 1944 regimul comunist a impus reguli dure privind activitatea de partid. Istoricul a subliniat că tabloul politic actual din Republica Moldova este construit de la zero. În opinia sa, moda de a face partide reformatoare, care de data aceasta s-a transferat din România în Republica Moldova, dezamăgeşte şi mai mult electoratul şi îngroapă speranţa unei alternative politice de viitor, nu de ocazie. „Vechea vorbă - ori eşti liberal, ori nu eşti liberal. O alternativă reformatoare nu există”, a adăugat istoricul.

Comuniştii, cu Lenin la biserică

Musteaţă a criticat schimbarea de la o zi la alta a comuniştilor care, fie contestă rezultatul alegerilor, fie anunţă că nu vor face alianţă cu nimeni după care declară ca sunt dispuşi să facă o alianţă pentru câteva funcţii. „E în stilul lor - într-o zi, Voronin merge la biserică şi se închină în ajunul sfintelor sărbători de Paşte şi a doua zi merge la statuia lui Lenin şi ne spune ce mare lider a fost pentru umanitate. Nu este normal ca cel care a distrus bisericile să fie venerat în contextul vizitei la biserică”.

În opinia sa, acest tip de atitudine şi comportament din partea politicienilor este iraţional. Acesta a subliniat că dacă comuniştii sunt în favoarea ideii de stânga, această stângă trebuie să fie în favoarea Republicii Moldova şi nu în detrimentul ei. „Toate doctrinele din Republica Moldova trebuie să aibă o misiune clară, integritatea şi bunăstarea”, a precizat istoricul. El a amintit că cetăţenii din Republica Moldova sunt şi ei restanţieri, nu doar politicienii. „Suntem restanţiei la a fi mai buni şi mai lipsiţi de indiferenţă faţă de soarta noastră şi faţă de soarta ţării”, a mai precizat preşedintele Asociaţiei Naţionale a Tinerilor Istorici din Republica Moldova.