Analiză. Relaţia interstatală moldo-rusă: între pace şubredă şi pericol de război
0
Expertul politic Anatol Ţăranu a făcut o analiză, pentru IPN, a relaţiilor actuale între Moldova şi Rusia. Potrivit lui, astăzi relaţiile moldo-ruse sunt în unul din cele mai joase puncte de interacţiune între două state, cu un potenţial palpabil de degenerare spre starea de conflict acut. Toate eforturile actualei guvernări de la Chişinău de a evita o tensionare a relaţiilor cu Moscova se ciocnesc de o expertiză superficială în dosarul rus.
Recenta vizită a ministrului moldovean de externe, Nicu Popescu, la Moscova, a provocat reacţii contradictorii la Chişinău. S-a ajuns până la cererea demisiei ministrului pe marginea unor declaraţii de ale lui făcute pentru presa rusă. Păcat că şeful diplomaţiei moldoveneşti nu are răspunsuri standard la eventuale întrebări ale presei cu uşor iz provocator, care cu uşurinţă pot fi anticipate din timp. Dar în acest caz mai degrabă este vorba despre experienţă şi capacitate de a învăţa din mers, cu condiţia că gafele de comunicare comise nu-ţi vor ucide cariera înainte de a veni experienţa.
Stare de suspensie, cu incerte perspective de evoluţie
Şi totuşi, ar fi nechibzuit, dacă în spatele unor formulări defectuoase ale ministrului, făcute pentru presă, se vor dosi adevăratele conotaţii ale vizitei domniei sale la Moscova. Iar în acest context este bine să ţinem în vizor toată conjunctura politică în care s-a desfăşurat această vizită. E de notat că la etapa actuală relaţia interstatală moldo-rusă se caracterizează prin starea de suspensie, cu incerte perspective de evoluţie. Odată cu venirea la putere a noului Guvern în vara anului 2021, Republica Moldova încearcă să construiască un nou format eficient pentru cooperarea bilaterală cu Federaţia Rusă, ţinând cont de vectorul european de politică externă a dezvoltării statului. Şi Moscova, după o perioadă de obedienţă politico-diplomatică a Chişinăului în mandatul lui Dodon, încearcă să identifice noul algoritm de relaţionare cu Republica Moldova. E bine aici să ne aducem aminte că, încă după ratificarea de către Parlamentul Republicii Moldova a Acordului de Asociere cu UE la 2 iulie 2014, deteriorarea relaţiilor moldo-ruse s-a produs prin intensificarea imediată de către Moscova a întregului arsenal de instrumente politico-economice şi de informare care vizau cele mai sensibile domenii în relaţiile cu Chişinăul. În continuarea sancţiunilor economice, a fost activat factorul transnistrean, fiind semnate 7 memorandumuri de cooperare interdepartamentală între Rusia şi administraţia separatistă din Transnistria nerecunoscută internaţional. În aşa fel, Moscova îşi demonstra neacceptul său pentru reorientarea geopoliticii Republicii Moldova pe vectorul occidental.
Condiţii politice la semnarea contractului privind gazele?
Vizita lui Popescu la Moscova a avut loc pe urmele fierbinţi ale negocierii acordului cu Gazprom-ul, urmare a căruia gazul furnizat Chişinăului s-a scumpit simţitor, provocând criza preţurilor în republică. Oficialii moldoveni nu au fost tranşanţi în privinţa existenţei condiţionalităţilor politice la semnarea contractului cu gazele. Doar prim-ministrul Gavriliţa a vorbit presei despre anumite condiţii politice în timpul negocierilor, evitând amănuntele. Din sursele noastre credibile cunoaştem, că, la negocierile contractului gazului la Moscova, partea rusă a propus delegaţiei moldoveneşti, în componenţa celor doi viceprim-miniştri, să examineze un preţ avantajos pentru gazele furnizate Republicii Moldova în schimbul soluţionării politice rapide a conflictului transnistrean (în interval de trei luni) în baza mai multor prevederi ale cunoscutului „memorandum Kozac”. De asemenea, Chişinăului i se propunea să recunoască statutul de garant al reglementării conflictului pentru trupele ruse staţionate în Transnistria, iar aeroportul din Tiraspol să devină operaţional în conformitate cu legislaţia internaţională. Încă un punct prevedea participarea Rusiei la dialogul Moldova – UE privind implementarea Acordului de Asociere. Pe acest fundal, după revenirea delegaţiei negociatorilor moldoveni de la Moscova, subit îşi prezintă demisia din post viceprim-ministrul Kulminski.
Preţul majorat la gazele furnizate Moldovei vorbeşte despre neacceptarea de către Chişinău a condiţiilor politice înaintate de partea rusă. Şi totuşi, Moscova, operând în raport cu Republica Moldova strategia tradiţională a şantajului economic, nu a mers până la capăt ca alte dăţi şi, în ceasul al unsprezecelea, a semnat contractul de furnizare a gazelor, chiar dacă şi la un preţ majorat. La scurt timp, în cadrul vizitei sale de lucru la Moscova, ministrul Popescu reiterează poziţia Chişinăului despre necesitatea retragerii trupelor ruse de pe teritoriul republicii, de fapt, din Transnistria. Lavrov se conformează tacit acestei poziţii a Chişinăului în pofida faptului că, încă acum câteva luni, o declaraţie similară a Maiei Sandu a trezit o reacţie furibundă din partea MAE-lui rus. Tot aici partea rusă s-a declarat disponibilă să examineze posibilitatea utilizării şi evacuării armamentului şi muniţiilor stocate la Cobasna. Se atestă o evoluţie neaşteptată, la prima vedere, a poziţiei Rusiei în problema transnistreană.
De unde vine „stranietatea” Moscovei
Însă o analiză atentă a situaţiei geopolitice din zonă începe să furnizeze anumite explicaţii pentru „stranietatea” în schimbarea poziţiei Rusiei în problema transnistreană. Este evident că miza şi obiectivul principal al politicilor Rusiei în zona noastră este Ucraina, cazul Republicii Moldova fiind strâns legat în geopolitica Moscovei în raport cu vecinul nostru nemijlocit din Est. Recent, diplomaţia rusă a recurs la un pas fără precedent, făcând publică corespondenţa diplomatică confidenţială cu partenerii săi din „formatul Normandia” de reglementare a conflictului din Donbas. Supărarea ruşilor a fost trezită de mai multe declaraţii ale unor importanţi lideri europeni care au catalogat Moscova ca parte a conflictului separatist din Estul Ucrainei. Pentru a nu alimenta indirect asemenea percepţii negative imaginii sale internaţionale, Moscova este nevoită să scadă din retorica belicoasă la adresa Republicii Moldova, care şi ea se confruntă cu un conflict separatist îngheţat pe teritoriul său.
Cu un posibil război în casă?
Totodată, suntem martorii agravării rapide a situaţiei politico-militare în jurul Ucrainei. Există dovezi incontestabile despre concentrări masive de trupe şi tehnică militară ale Rusiei la graniţa cu Ucraina. Ministerul ucrainean al apărării avertiza recent despre concentrarea a peste 90.000 de militari ruşi şi tehnică militară în regiune. Un avertisment similar din partea NATO semnalează despre „concentrarea neobişnuită” de trupe ruseşti la frontiera ucraineană. Mai mulţi experţi, reieşind din precedentul invadării de către ruşi a Crimeii, admit o nouă intervenţie hibridă a Moscovei în Ucraina, în care forţele paramilitare sau forţele speciale, beneficiind de sprijin militar clasic, atacă ţara vecină cu trupe regulate, tehnică grea de luptă ş.a. Cum a arătat generalul Kiril Budanov, şeful spionajului militar ucrainean, pentru publicaţia Military Times, „un astfel de atac ar implica, probabil, lovituri aeriene, artilerie şi ofensive blindate, urmate de desanturi aeriene în Est, atacuri amfibii în Odesa şi Mariupol”. În acest caz asistăm la reanimarea proiectului geostrategic „Novorosia” de dezmembrare teritorială a Ucrainei, de data aceasta cu consecinţe directe pentru Republica Moldova, luând în calcul includerea teritorială evidentă a Transnistriei separatiste în acest proiect. O asemenea evoluţie nefastă a evenimentelor ar aduce războiul nemijlocit pe teritoriul Republicii Moldova.
Faţete practice ale „parteneriatului strategic” teoretic
Pe acest fundal, la Chişinău, pe neaşteptate a rerăbufnit criza gazelor, chiar dacă guvernarea ne-a asigurat despre depăşirea ei prin semnarea contractului cu Gazprom. De precizat că Gazprom-ul a notificat Republica Moldova că ar putea stopa furnizarea de gaze în 48 de ore, dacă Moldovagaz nu-şi va achita de urgenţă datoria curentă pentru luna octombrie, în conformitate cu o clauză a contractului în vigoare rămasă neanunţată publicului larg. Formal, Moscova are toate temeiurile legale să lase Republica Moldova fără gaze în condiţiile când nu sunt onorate întocmai clauzele contractului. Numai că o asemenea abordare a relaţiilor comerciale cu Republica Moldova nu prea se înscrie în spiritul parteneriatului strategic între două state, consfinţit de „Tratatul de prietenie şi cooperare între Republica Moldova şi Federaţia Rusă” în vigoare şi mult elogiat de ambele părţi în cadrul vizitei recente a ministrului Popescu la Moscova. Iar dacă luăm în considerare şi conţinutul paragrafului 5 al amintitului tratat, care prevede că „Fiecare dintre înaltele Părţi Contractante se va abţine de la orice acţiuni, care ar cauza prejudicii celeilalte înalte Părţi Contractante, suveranităţii, independenţei şi integrităţii ei teritoriale. Pârţile condamnă separatismul sub toate formele lui de manifestare şi se angajează să nu sprijine mişcările separatiste”, atunci apare întrebarea despre achitarea la timp de către Tiraspol a consumului de gaze curent. Este o întrebare retorică, fiindcă chiar din momentul semnării Tratatului interstatal Moscova l-a încălcat permanent prin susţinerea făţişă politică, economică şi de altă natură a separatismului în Republica Moldova.
Concluzii
Astăzi relaţia interstatală Republica Moldova – Federaţia Rusă se găseşte în unul din cele mai joase puncte de interacţiune între două state, cu un potenţial palpabil de degenerare spre starea de conflict acut. Toate eforturile actualei guvernări de la Chişinău de a evita o tensionare a relaţiilor cu Moscova se ciocnesc de o expertiză superficială în dosarul rus. Încercările de a calma situaţia prin jumătăţi de măsuri devin tot mai contraproductive. Agravarea rapidă a situaţiei geopolitice şi militare la hotarele republicii generează riscuri majore pentru securitatea Republicii Moldova, iar lipsa unor măsuri adecvate privind contracararea lor, devine tot mai îngrijorătoare. De urgenţă se cere suplinirea managementului politic cu persoane calificate pentru poziţiile de responsabili pentru activităţile Consiliului Suprem de Securitate, a conflictul transnistrean, a misiunii diplomatice de la Moscova. Este stringent nevoie de elaborarea şi implementarea unui plan de măsuri energice privind informarea şi mobilizarea partenerilor externi cu scopul contracarării pericolelor de ordin geopolitic şi militar care planează asupra Republicii Moldova în contextul actual. Altfel riscăm să întrăm nepregătiţi în războaiele care ne ameninţă…
Se încarcă comentariile...
