A murit Mircea Snegur, primul președinte de peste Prut: Liderul politic care a ratat, alături de Iliescu, șansa reunirii?
0Liderul politic de peste Prut care a condus Republica Moldova în primii ei șase ani de existență ca stat independent a decedat la vârsta de 83 de ani lăsând fără un răspuns clar o mare frământare națională.
Anunțul privind decesul lui Mircea Snegur a fost făcut inițial pe rețelele de socializare de personalități care au lucrat îndeaproape cu fostul președinte, printre care Constantin Tampiza, primul ministru moldovean al Economiei și fost director general al Lukoil România. „La 13 septembrie, la ora 23.30 (miercuri seara, n. red.), Președintele Republicii Moldova Mircea Snegur a cedat în lupta cu boala incurabilă. Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească lângă cei drepți. Condoleanțe familiei îndurerate”, a scris fostul ministru moldovean.
Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a subliniat într-o postare pe Facebook rolul avut în istorie de primul său înaintaș. „Domnul Snegur a trăit în vremuri istorice şi a avut un rol esenţial în promovarea independenţei, libertăţii şi suveranităţii Republicii Moldova. Mircea Snegur va rămâne în memoria noastră ca Omul care a stat la leagănul Independenţei Republicii Moldova. Adresez sincere condoleanţe familiei, rudelor şi tuturor celor care l-au cunoscut şi preţuit pe Mircea Snegur”, a reacționat liderul pro-european de la Chișinău.
Maia Sandu a decretat zi de doliu național pentru sâmbătă 16 septembrie și organizarea de funeralii cu onoruri de stat.
Potrivit presei de la Chișinău, Mircea Snegur a fost internat acum câteva săptămâni și a suferit o intervenție chirurgicală la coloana vertebrală chiar de Ziua Independenței Republicii Moldova, sărbătorită pe 27 august.
„Trăiască Moldova independentă!”
Mircea Snegur face parte din ultima generație de copii basarabeni ai României Mari, fiind născut la 17 ianuarie 1940, în satul Trifănești, pe atunci în județul Soroca, actualmente în raionul Florești, în nordul Republicii Moldova.
După absolvirea școlii medii din satul Frumușica, în 1956, a studiat la Institutul Agricol din Chișinău, până în 1961. Și-a început activitatea profesională în calitate de agronom și președinte de colhoz și a avansat până la conducerea unor direcții și asociații de producție și cercetare agricolă.
În paralel, a activat în calitate de membru al Partidului Comunist din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească (RSSM), înființată de Iosif Visarionovici Stalin doar în partea centrală din teritoriul Moldovei rupte din România. Ca membru de partid, a fost printre puținii localnici care au ajuns până la vârful puterii din RSSM, fiind secretar al Comitetului Central între 1985 și 1989, deputat în Sovietul Suprem al URSS (din 26 martie 1989), apoi președinte al Sovietului Suprem al RSSM (27 aprilie - 3 septembrie 1990). La 3 septembrie 1990, Mircea Snegur a fost numit președinte al RSSM. Chiar din ziua numirii a denunțat „farsa de la Kremlin din 2 august 1940 privind formarea RSS Moldovenești”. „Epoca socialistă a început pentru moldoveni cu răpiri de teritorii, foamete organizată, colectivizare forțată, iar minciuna, demagogia, duplicitatea au subminat valorile naționale”, reamintea Snegur în timp ce unii nomenklaturiști complotau de zor la menținerea Imperiului Sovietic.
Anterior, ca președinte al Prezidiului Sovietului Suprem al RSSM, sprijinise la 31 august 1989 declararea limbii române ca limbă de stat și revenirea la grafia latină, iar ulterior, ca președinte al RSSM, a depus eforturi pentru obținerea independenței Republicii Moldova, proclamată la 27 august 1991 și consfințită în decembrie același an prin destrămarea Uniunii Sovietice și apariția Comunității Statelor Independente (CSI).
„Trăiască Moldova independentă!”, a rostit în acea zi istorică Mircea Snegur, care a condus micul stat de peste Prut până la 15 ianuarie 1997.
După trecerea euforiei de redeșteptare națională 1989 - 1991, Mircea Snegur a avut un mandat foarte dificil, cu numeroase provocări pentru stat, dar mai ales pentru cetățeni, cele mai grele dintre ele fiind războiul de pe Nistru cu separatiștii transnistreni (martie - iulie 1992) și de ordin economico-social.
Pe plan internațional, Mircea Snegur s-a concentrat pe recunoașterea Republicii Moldova ca stat independent - membră ONU din 2 martie 1992 și a Consiliului Europei din 26 iunie 1995. Este singurul șef de stat de peste Prut care a vizitat doi lideri de la Casa Albă, și anume pe George H.W. Bush la 18 februarie 1992 și pe Bill Clinton la 30 ianuarie 1995.
Marea frământare încă fără răspuns
Cel mai mare reproș care i s-a adus este că nu a făcut mai multe pentru reunirea cu România. „Snegur ne spunea: «Unire, dar nu acum». Eu am spus: „«Unire, dar nu acum» înseamnă unire niciodată“, afirmă regretatul scriitor și fost deputat Nicolae Dabija într-un interviu acordat în noiembrie 2019 pentru „Weekend Adevărul”, deplângând că Bucureștiul și Chișinăul nu au profitat „momentele bune” de reunire apărute pe fondul schimbărilor produse de înlăturarea de la putere a lui Nicolae Ceaușescu și destrămarea Uniunii Sovietice.
La rândul său, Mircea Snegur, care s-a întâlnit pentru prima dată cu Ion Iliescu pe 25 ianuarie 1992, la „Casa Albă” din Ungheni, pe malul Prutului, se apără că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru apropierea de România, dar că nu au existat condiții pentru reunire.
„Când m-am aflat în fruntea clasei politice care conducea Republica Moldova, consider că s-a făcut totul pentru apropierea de România în contextul deschiderii hotarelor, a simplificării trecerii acestor hotare, a creării întreprinderilor economice mixte, a circulației de capital, a creării filialelor Băncii Comerciale Române etc. Cred că au fost create condiții necesare pentru unificare. Cei care doreau acest lucru, nu aveau nici un impediment în dezvoltarea relațiilor dintre România și Republica Moldova, inclusiv și a celor spirituale, astfel ca noi să revenim în spațiul spiritual românesc: a neamului, istoriei, tradițiilor etc.”, afirmă fostul președinte.
„De ce nu s-a realizat Unirea? Este o întrebare extrem de complicată. Primul motiv obiectiv ar fi mentalitatea generației 1940 - 1991, educată în perioada colosului sovietic. Reorientarea acestor mentalități nu este posibilă într-un singur deceniu. Faptul că se mai discută că ar fi existat momentul oportun, însă nu am făcut-o, este o invenție. Nu au existat asemenea condiții. Dacă ar fi fost pusă problema unirii la momentul respectiv (...), această idee ar fi fost compromisă, deoarece ar fi fost susținută numai de 5-7 la sută din populația Republicii Moldova”, susține Snegur, citat de „Ziarul de Gardă”.
Fostul ministru-consilier Ion Bistriceanu rememorează că întrevederea de trei ore de la Ungheni dintre Snegur și Iliescu a avut loc într-o atmosferă caldă, în care cel mai des cuvânt folosit a fost „integrare” și s-a repetat sintagma „două state românești”.
La fel ca Snegur, Ion Iliescu a respins peste ani ideea posibilității reunirii, considerând-o „nerealistă”. „Erau atunci niște realități peste care nu se putea trece. Armata a 14-a se afla pe Nistru”, ar fi motivat, printre altele, primul președinte al României post-comuniste, citat de jurnalistul Viorel Patrichi.
Ulterior, Ion Iliescu a dat de înțeles într-un interviu pentru Digi 24 că solicitarea reunirii ar fi trebuit să vină de la conducerea politică de la Chișinău, așa cum „RDG-ul a aderat la Germania”. „O atitudine din aceasta de integrare a Moldovei era privită în plan internațional ca o tendință a României de a acapara teritorii străine. Deci trebuia să fim prudenți din acest punct de vedere, să nu ne permitem asemenea chestiuni. N-aveam motive să adoptăm poziție ostilă față de mișcarea moldovenilor, care se desprindeau de Imperiul Rus și care proclamau independența țării. Și-atunci am stabilit relații imediate, deschise, amicale, președintele Snegur la București, eu la Chișinău, și dezvoltarea relațiilor pe toate planurile”, s-a justificat Iliescu.
„Noi am privit cu atenție și cu deschidere, cu înțelegere, cu prietenie mișcarea de desprindere a Moldovei de complexul sovietic și de dezvoltare ca entitate de sine stătătoare. Iar problema relațiilor și perspectivei reintegrării este o altă temă, care ține de o altă evoluție, care nu ține doar de București, ci de Chișinău”, a insistat el.
Însă aceste luări de poziție nu-i conving pe istoricii și jurnaliștii interesați de subiect.
În pofida reproșului adus cu privire la neînfăptuirea reunirii, Mircea Snegur a rămas de-a lungul vieții sale un apărător al limbii române și un contestatar al așa-zisei limbi moldovenești inventate în laboratoarele sovietice.
„Numele corect al limbii pe care o vorbim este româna, iar cei ce nu vor să înțeleagă să consulte savanții, care știu mai multe despre etimologia și dezvoltarea limbii noastre”, a conchis primul președinte al Republicii Moldova.
Se încarcă comentariile...
