VIDEO Tot mai mulţi urmaşi ai supravieţuitorilor Holocaustului aleg să le poarte „cicatricile“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Tatuajul a fost introdus la Auschwitz în toamna anului 1941 doar pentru cei apţi de muncă FOTO Shutterstock
Tatuajul a fost introdus la Auschwitz în toamna anului 1941 doar pentru cei apţi de muncă FOTO Shutterstock

Yosef Diamant are numărul 157622 tatuat pe braţ de către naziştii de la Auschwitz. Aproximativ 70 de ani mai târziu, nepoata sa, Eli Sagir, şi-a făcut acelaşi tatuaj în urma unei călătorii în Polonia. Următoarea săptămână fratele şi mama ei şi-au desenat acelaşi număr pe antebraţ.

„Generaţia mea nu ştie nimic despre Holocaust. Vorbeşti cu oamenii şi cei mai mulţi cred că e precum Exodul din Egipt. Am ales să fac pentru că vreau să spun generaţiei mele povestea bunicului meu şi povestea Holocaustului“, a susţinut Sagir, în vârstă de 21 de ani.

Urmaşii lui Diamant sunt cei care au luat iniţiativa de a aminti prin tatuaje de cele mai întunecate zile din istoria omenirii. Cum numărul supravieţuitorilor de la Auschwitz e mereu în scădere, instituţiile şi oamenii se gândesc la cea mai bună metodă de a păstra vie amintirea Holocaustului, atât de impregnată în identitatea Israelului, scrie publicaţia americană „The New York Times“. 

Excursiile elevilor de liceu din SUA la fostele lagăre de exterminare sunt, în prezent, standard. Muzeul memorial al Holocaustului „Yad Vashem“ din Ierusalim împreună cu alte muzee încearcă să facă expoziţiile mult mai accesibile; folosind poveşti individuale şi efecte speciale. Această abordare ridică întrebarea dacă nu cumva simbolurile sacre sunt banalizate, pe cât timp mesajul principal ar trebui să fie despre importanţa unui stat evreu care se bazează pe propriile-i puteri în încercarea de a preveni ulterioare genocide sau despre un mesaj universal referitor la rasism şi toleranţă. 

„Se face trecerea de la memoria trăită la cea istorică. Noi suntem la mijloc“, a remarcat Michael Berenbaum, profesor la Universitatea Evreiască din Los Angeles, care se numără printre cei mai de seamă cercetători în fenomenul Holocaustului.

„Multiplicarea unui act care le-a distrus numele şi i-a transformat în cifre fără valoare nu este ceva ce aş alege eu să fac, dar cu siguranţă e mai bine decât alte tatuaje pe care tinerii şi le fac“, a declarat Berenbaum.

Este o decizie personală care provoacă adesea interacţiuni urâte cu străini jigniţi de însuşirea celui mai profund simbol al Holocaustului prin dezumanizarea victimelor sale. Tatuarea este interzisă de legea evreiască, şi i-a făcut pe unii dintre aceşti supravieţuitori să se teamă că numerele tatuate le-ar interzice să fie îngropaţi în cimitirele evreieşti. 

Tatuajul a fost introdus la Auschwitz în toamna anului 1941, iar la Birkenau în martie 1942, potrivit enciclopediei Muzeului Memorial al Holocaustului din SUA. Au fost singurele lagăre în care s-a introdus această practică şi nici acum nu se ştie cu siguranţă câţi oameni au fost marcaţi pe piept sau pe antebraţul stâng. 

Numai cei apţi de muncă au fost tatuaţi, astfel încât, în ciuda degradării, numerele au fost purtate cu mândrie mai ales de supravieţuitori. „Toată lumea va trata cu respect numerele cuprinse între 30.000 şi 80.000“, a scris Primo Levi în memoriile sale intitulate „Supravieţuire în Auschwitz“, descriind tatuajele ca partea din „demolarea unui om“.

După război, unii supravieţuitori s-au grăbit să scape de tatuaje prin chirurgie sau pur şi simplu le-au ascuns sub mânecile lungi. Dar de-a lungul deceniilor, alţii şi-au jucat cifrele tatuate la loterie sau le-au folosit ca parole. 

Dana Doron, doctor şi fiica unui supravieţuitor, a intervievat aproximativ 50 de supravieţuitori tatuaţi pentru un documentar israelian „Numbered“, care va avea premiera în SUA în octombrie în cadrul Festivalului Internaţional de Film de la Chicago.

Când i-a întrebat pe supravieţuitori dacă cei dragi le-au sărutat tatuajele de parcă ar fi fost nişte cicatrici, mulţi dintre ei s-au uitat la ea uimiţi şi doar câţiva au răspuns afirmativ.  

„Pentru mine este o cicatrice. Faptul că tinerii aleg să îşi facă acest tatuaj este, în ochii mei, un semn că  încă purtăm cicatricea Holocaustului“, a declarat Doron, al cărei interes pentru numere a crescut în momentul în care lua sânge dintr-un braţ tatuat cu un astfel de număr. 

Documentarul israelian spune povestea Hannei Rabinovitz, care a ales să-şi tatueze numărul tatălui său pe gleznă, după moartea ei. Filmul spune, de asemenea, povestea unui programator în vârstă de 28 de ani, Ayal Gelles, şi a bunicului lui de 86 de ani, Avraham Nachshon. Ambii poartă numărul  A-1550 tatuat pe braţ.

 „E ca o moştenire. E provocator. Toată lumea rămâne consternată şi şocată“, a declarat Gelles, care spune că a avut o revelaţie atunci când a văzut cum erau marcate nişte vaci la o fermă din Argentina. Acest lucru l-a determinat să-şi facă tatuajul şi să devină vegetarian.

„Dacă aş fi ştiut nu l-aş fi lăsat să-l facă. În fiecare noapte visez la asta. De multe ori fugim de germani. Poate că de data asta nu mă vor prinde“, au fost cuvintele bunicului lui Gelles, Nachshon.

Israelianul care a tatuat numărul Liviei Ravek, 4559, pe fiul şi pe nepotul ei, a făcut-o gratuit. „Ea (mama, n.r.) a fost supărată la început. Când i-am explicat motivele pentru care am ales să fac acest lucru, am plâns împreună. Tu eşti mereu cu mine“, au fost cuvintele fiului Liviei. 

Cei zece descendenţi intervievaţi au argumentat motivele pentru care au ales să se tatueze. Ei au vrut să fie legaţi veşnic şi personal cu rudele supravieţuitoare ale Holocaustului.

„Acesta este motivul pentru care încă ne mai aflăm aici, acest tatuaj şi ce reprezintă el. Avem ţara datorită acestor oameni“, au fost cuvintele unchiului lui Sagir, Doron Diamant, atunci când a mers să se tatueze.

În lume

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite