VIDEO „Frăția Musulmană”, mișcarea islamistă care l-a adus pe Morsi la șefia Egiptului

După mai bine de trei decenii de dictatură sub fostul lider Hosni Mubarak, primul preşedinte ales al Egiptul, Mohamed Morsi, a ajuns la şefia statului fiind susţinut de Partidul pentru Libertate şi Justiţiei, care a fost propulsat pe scena politică de Frăţia Musulmană, cea mai veche şi cea mai mare organizaţie islamistă din Egipt.

Fraţia Musulmană (Ikhwan al-Muslimun) a fost întemeiată în anii '20 de către Hassan al-Banna drept o mişcare islamistă care combina activismul politic cu acţiunile caritabile, informează BBC.

În prima jumătate a secolului al XX-lea, Frăţia a militat pentru îndepărtarea colonialismului britanic din Egipt, dar şi a tuturor influenţor occidentale.

Ikhwam a susţinut crearea statului democratic, având însă ca fundament legea islamică Shariah, sloganul grupării fiind: „Islamul este soluţia”.

Acceptată mai întâi, blamată mai târziu

Frăţia Musulmană s-a extins considerabil, fiind iniţial agreată de Guvernul egiptean. În 1948, Executivul a decis, însă, dizolvarea grupării după ce a adus atingere intereselor britanice şi evreieşti. Totul a culminat cu uciderea prim-ministrului Mahmoud al-Nuqrashi, crimă de care Al-Banna s-a dezis dar pentru care a fost împuşcat mortal.

După tentativa de asasinare a preşedintelui Gamal Abdul Nasser în '54, pusă tot pe seama Frăţiei Musulmane, aceasta a fost interzisă prin lege, iar membrii săi au fost încarceraţi şi torturaţi. Deşi intrase în ilegalitate, gruparea a continuat să se extindă, confruntările cu autorităţile accentuând, mai degrabă, spiritul radicalist al Frăţiei.

Înaintaşa Al-Qaeda?

Ideologia Ikhwam s-a conturat mai bine prin scrierile lui Sayyid Qutb, care a susţinut războiul sfânt împotriva Occidentului - jihadul.

Lucrările lui Qutb au alimentat ideologic grupări islamiste fundamentaliste precum Jihadul Islamic şi Al-Qaeda.

Tentativa Guvernului de a destructura Frăţia prin executarea lui Sayyid Qutb în '66 nu a făcut altceva decât să-l martirizeze şi să întărească radicalismul Ikhwam.

Ulterior, Frăţia a reuşit să reintre pe scena politică, aliindu-se cu partidul Ward în 1984 şi cu partidele liberale şi muncitoreşti în 1987, formând astfel principala forţă de opoziţie din Egipt.

Armata şi Constituţia, armele lui Mubarak

În 2000, Ikhwam a obţinut 17 locuri în Adunarea Naţională. Cinci ani mai târziu, gruparea a obţinut 20% din scaunele parlamentare în urma alegerilor.

Fostul dictator Hosni Mubarak a fost surprins de succesul Frăţiei Musulmane. În consecinţă, a ordonat forţelor armate să reţină sute de membri şi a modificat Constituţia. El a introdus o prevedere care stipula că activitatea politică şi partidele politice nu pot avea fundamente religioase. Totodată, a interzis participarea candidaţilor independenţi la alegeri şi a refăcut legea împotriva terorismului, permitând forţelor de securitate să reţină suspecţi şi să împrăştie, cu orice mijloace, mulţimile ieşite în strădă la protest.

Fitilul „Primăverii Arabe” din Egipt

Presiunea aplicată opoziţiei de regimul Mubarak s-a transformat în principalul factor generator al revoltelor iscate la începutul lui 2011. Frăţia Musulmană a fost declarată vinovată pentru alimentarea protestelor de stradă, deşi membrii săi nu au ieşit în evidenţă la începutul revoltelor. Niciun slogan al Ikhwam nu s-a auzit în Piaţa Tahrir din Cairo, kilometrul zero al manifestaţiilor.

Abia în februarie, conducerea Frăţiei a emis o declaraţie prin care cerea înlăturarea regimului şi formarea unui guvern de unitate naţională care să conţină membri din toate formaţiunile politice.
După căderea regimului Mubarak, popularitatea Partidului pentru Libertate şi Justiţie al Frăţiei Musulmane a crescut în rândul populaţiei. La alegerile parlamentare din mai 2012, organizaţia a obţinut majoritatea voturilor.

Parlamentul Egiptului, dominat pentru scurt timp de „fraţi”, a fost însă dizolvat la începutul lui iunie de către judecătorii Curţii Constituţionale, consideraţi - de altfel - urmaşi ai „erei Mubarak”.

Atitudine revizuită în prag de alegeri

Deşi ofiţerii Consiliului Suprem al Forţelor Armate (SCAF) nu sunt bine văzuţi de jumătate din populaţie, numeroase critici au primit şi Frăţia Musulmană şi partidul său, mai ales din partea Statelor Unite ale Americii.

Mulţi au incriminat manifestul politic din 2007 al grupării care susţine că toate legile în stat ar trebui dezbătute şi aprobate de un consiliu religios islamic şi că femeile şi creştinii nu au voie să deţină funcţiile de preşedinte şi de premier.

Alegerile de anul acesta au temperat, însă, poziţia radicală a Frăţiei. Membrii săi au conştientizat că ideologia islamistă nu poate fi digerată de întreaga populaţie. Potrivit Al Jazeera, egiptenii i-au votat pentru că nu-şi doreau ca noul partid de guvernare şi noul preşedinte să fie „descendenţi” ai lui Mubarak şi ai Armatei egiptene.