România, în mozaicul eşecurilor de stat – avanpremieră

România, în mozaicul eşecurilor de stat – avanpremieră

FP România nr. 11 (iulie/ august) are în sumar subiecte precum: Clasamentul statelor eşuate (inclusiv evaluarea poziţiei "instabile" a României), Falimentul statelor baltice, Macho a murit (sufocat de criză), Af-Pak - noul front de Est al Europei, Dansând cu ruşii: Parteneriatele vestice din coasta Rusiei, Revoluţiile conservatoare ale epocii disco devin în actualitate. Revista apare pe 13 iulie.

Succesele statelor arată cam la fel - pace, securitate personală, acces la serviciile publice, la educaţie şi la formele de îngrijire a sănătăţii, nediscriminare, participare la luarea deciziilor care privesc comunităţile. Când vine vorba despre eşec, fiecare stat, vorba lui Tolstoi, este nefericit în felul lui.

Douăsprezece criterii au stat, ca de obicei, la baza Clasamentului statelor eşuate - 2009, realizat de Foreign Policy şi The Found of Peace. Multe provocări pot contribui, aşadar, la un eşec de stat: presiunile demografice, afluxul de refugiaţi, migraţiile, dezvoltările inegale în interiorul ţărilor sau regiunilor, declinul economic, de-legitimarea şi/sau criminalizarea statului, prăbuşirea serviciilor publice, divizarea elitelor, pericolul intervenţiei externe. Fiecare dintre cele 12 criterii contribuie într-o măsură sau alta la eşecul acestor naţiuni care alcătuiesc astfel un adevărat mozaic al nefericirii.

Cum stă România la acest capitol? Depinde cum înţelegi succesul şi eşecul, fericirea şi nefericirea. Ne găsim, precum adeseori în istoria noastră, „la limită”. Adică între grupa ţărilor „stabile”, care cuprinde majoritatea Statelor Membre ale UE, Canada, Statele Unite, Argentina sau Chile şi grupa celor „în pericol”, precum Turcia, Rusia, Moldova, Serbia sau Bosnia, ca să dăm câteva exemple din regiunea noastră.

Suntem în aceeaşi divizie cu bulgarii, estonii, letonii şi ucrainenii. Dar şi cu o putere globală deja consacrată prin apartenenţa la G20, precum Brazilia. Cu Mexicul, un stat lovit de războiul drogurilor. Cu Algeria, mereu sub ameninţarea loviturilor fundamentaliştilor islamici. Dar şi cu un mare jucător pe piaţa globală a resurselor energetice, Kazahstanul. Suntem, aşadar, în grupa statelor care o pot lua fie în direcţia bună, fie pe calea nefastă.

Scorul cel mai prost obţinut de România este cel referitor la „Delegitimarea statului”, ceea ce ar trebui să dea mult de gândit elitelor locale. Avem, de altfel, în actuala ediţie, şi o analiză profundă a falimentului celor trei (deja, foşti) „tigri baltici”, care ne poate servi drept lecţie.

Contribuţia românească la actuala ediţie continuă cu o privire spre Răsărit. Mai precis, spre Rusia. În vecinătatea căreia noi, Uniunea Europeană, încercăm să construim un Parteneriat cu statele care în fiecare seară adorm în vecinătatea Marelui Urs. Parteneriatul Estic este văzut, de la Bucureşti, ca o şansă pentru statele ex-sovietice rămase în afara ariei de extindere a Uniunii. La Moscova, lucrurile se văd nuanţat – întâlnim porumbei optimişti şi ulii supăraţi.

FP România priveşte apoi şi mai departe, spre noul Front de Răsărit al Europei. Adică în regiunea tribală afgano-pakistaneză. Europa (cu România, cu tot) este implicată în acest conflict şi deznodământul va avea asupra continentului nostru consecinţe pe care mulţi de-abia că le bănuiesc astăzi. Războiul din regiunea tribală este, vrând-nevrând, şi războiul nostru.

În fine, aflăm unde se duc banii - puţini - pe care România îi alocă pentru ajutorarea celor încă şi mai săraci. Iar noua ambasadoare română la Stockholm face portretul ţării care asigură preşedinţia rotativă a Uniunii. Suedia, cu robustul ei model social, poate fi unul dintre reperele noilor politici anti- şi post-criză. Iar succesul strategiei sale baltice poate fi un model pentru parteneriatul dunărean de care România îşi leagă multe speranţe. Pentru un viitor mai stabil şi mai fericit, desigur.

Editorii români