Rivalitate Turcia - Franţa
0„Milliyet“ (Turcia) 15 aprilie 2011
Ultimele evenimente din Libia au permis Franţei, care este în căutarea unui rol regional, să iasă în evidenţă. Interesul manifestat de Paris pentru Africa de Nord şi Orientul Mijlociu şi iniţiativele sale în această regiune o pune într-o poziţie de rivalitate faţă de Ankara care, de asemenea, se străduieşte să ducă o politică de întreprinzător în regiune.
Ambiţia lui Nicolas Sarkozy de a face din Franţa o putere mondială este principala motivaţie care a condus Parisul să treacă rapid la acţiune încă de la începutul tulburărilor din Libia şi să intervină militar, convingând şi Marea Britanie să i se alăture. Discreţia adoptată de Statele Unite faţă de criza libiană şi de evenimentele care au zguduit lumea arabă a creat un vid politic în regiune. În acest context, Sarkozy a adoptat o poziţie clară împotriva regimului Gaddafi şi, mai apoi, faţă de regimul din Coasta de Fildeş.
Această dorinţă arzătoare de a-şi extinde zona de influenţă nu este nouă pentru Sarkozy. Proaspăt ales preşedinte, el a lansat proiectul Uniunea pentru Mediterana. Ankara a întâmpinat cu răceală această iniţiativă, considerând acest proiect mai degrabă o modalitate din partea lui Sarkozy de a devia Turcia de la traseul său european. Există şi alte exemple.
Atunci când Rusia a intervenit militar în Georgia, Sarkozy s-a implicat în dosarul caucazian, întâlnindu-se şi aici cu premierul turc. Acum, demersurile lui Sarkozy faţă de Siria şi Liban s-au intersectat cu eforturile de mediere întreprinse liderul de la Ankara, la fel şi în ceea ce priveşte Gaza. Reţinerea de care au dat dovadă statele mari, în special Statele Unite, vizavi de mişcarea populară din Libia a dat diplomaţiei franceze o şansă să umple acest gol. După Irak şi Afganistan, Statele Unite nu mai sunt dispuse să-şi asume riscuri şi preferă să rămână în spate, indicând direcţia de urmat. La fel, state cheie din Uniunea Europeană, cum ar fi Germania, păstrează distanţa faţă criza libiană.
Liga Arabă s-a limitat la votarea rezoluţiei Consiliului de Securitate al ONU, Uniunea Africană a încercat să medieze, dar fără prea mult succes. Nici chiar Rusia nu se amestecă. Jucători regionali precum Iran şi Arabia Saudită stau şi ei deoparte. Această rivalitate creează uneori tensiuni între Turcia şi Franţa. Cu toate acestea, mai degrabă decât să se confrunte, cele două state ar putea crea un spaţiu de cooperare de care ar putea beneficia.
Demersurile lui Sarkozy faţă de Siria şi Liban s-au intersectat cu eforturile de mediere întreprinse liderul de la Ankara.