„Război“ pentru apa Nilului între statele riverane

0
0

Patru ţări africane vor un alt partaj al apelor fluviului. Egiptul atacă dur iniţiativa. Tensiunile între Egipt, cel mai mare beneficiar al debitului Nilului, şi celelalte ţări riverane au atins cote îngrijorătoare. Mărul discordiei e apa fluviului.

În urmă cu câteva zile, reprezentanţii Etiopiei, Rwandei, Tanzaniei şi Ugandei au semnat un document menit să echilibreze înpărţirea debitului Nilului.

Egiptul şi Sudanul au refuzat din start invitaţia de a participa la negocierile premergătoare, boicotând din răsputeri finalizarea acordului. Curând, semnatarelor li se va alătura şi Kenya. Deşi au absentat de la întâlnirea de la Entebbe (Uganda), Burundi şi R.D. Congo se vor alătura cel mai probabil iniţiativei.

Disputa dintre India şi Bangladesh pentru o insulă, rezolvată de încălzirea globală

VIDEO Violenţe în Bangkok: 35 de morţi, între care un militar şi generalul protestatar împuşcat în timpul unui interviu

VIDEO-UPDATE- Thailanda: 5 oameni ucişi, 50 răniţi - "Cămăşile Roşii" s-au predat

Documentul stipulează înfiinţarea unei comisii ce va aproba toate viitoarele proiecte (irigaţii, canale şi baraje) construite de-a lungul celor 6.700 de kilometri ai Nilului şi va avea drept de veto asupra oricărei infrastructuri vizând fluviul (potrivit vechiului tratat, acest drept revenea exclusiv Egiptului). Sediul noii structuri va fi la Addis-Abeba, capitala Etiopiei. Astfel, Iniţiativa Bazinului Nilului (IBN), finanţată de Banca Mondială, instituţie care a şi supervizat negocierile, va deveni Comisia Bazinului Nilului.

Egiptul şi Sudanul consideră că au „drepturi istorice" asupra Nilului, fiind, de altfel, şi principalele beneficiare ale vechiului tratat de partaj, din 1959. Ministrul egiptean al Apelor, Mohammed Allam, a declarat că ţara sa „îşi rezervă dreptul de a lua toate măsurile" pentru a împiedica intrarea în vigoare a acordului, mergând până la declanşarea unui „război al apei". 

Pentru Cairo e vorba de o chestiune vitală. 90% din resursele de apă de care depind cele 80 de milioane de egipteni provin din Nil. Iar rapoartele oficiale prevăd deja un deficit de apă pentru 2017. Singura speranţă a guvernului egiptean rămâne dreptul internaţional.

Potrivit agenţiei de presă egiptene MENA, acordul de la Entebbe nu va putea fi aplicat fără „semnăturile" Egiptului şi Sudanului, celelalte riverane fiind astfel obligate să se întoarcă la vechiul tratat de partaj al apelor. În virtutea acestuia, Egiptul primeşte cele mai mari cote de apă (55,5 miliarde de m3), urmat de Sudan (18,5 miliarde de m3).

Semnatarele noului acord au ţintit exact anularea acestei repartiţii (datând în forma sa primară de pe vremea dominaţiei britanice), pe care o  contestă de peste zece ani. „Apele Nilului aparţin tuturor ţărilor riverane, nu unui singur grup", a declarat ministrul Resurselor din Etiopia. Pe teritoriul acestei ţări, cu 85 de milioane de locuitori, are izvorul Nilul Albastru (85% din debitul Nilului mare), iar Uganda (31 de milioane de locuitori) adăposteşte izvorul Nilului Alb.

Factorul politic

Ambele ţări caută resurse de dezvoltare. Etiopia doreşte să devină principalul furnizor de energie electrică al Africii de Est şi şi-a pus speranţa în Iniţiativa Bazinului Nilului, care gestionează deja 22 de proiecte de canale şi baraje.

Liderii egipteni se tem că noul acord, semnat cu doar opt luni înaintea referendumului din ianuarie 2011 asupra secesiunii sudului Sudanului, ar putea destabiliza regiunea. Etiopia şi Uganda figurează printre aliatele fostei gherile sudiste, din rândul căreia va fi format guvernul noului stat (în cazul în care secesiunea va avea loc).

Perspectiva e de rău augur pentru soarta canalului de la Jonglei, din sudul Sudanului, şi aşa aflat în pană deşi războiul civil dintre Nord şi Sud a luat sfârşit în 2005. Egiptul contează pe finalizarea acestui canal menit să amelioreze debitul Nilului Alb.

Interesul Israelului

Cairo bănuieşte o implicare a Israelului, care ar încuraja din umbră noul acord. Tel-Avivul construieşte baraje în Etiopia şi s-a angajat să finanţeze alte trei lucrări în Uganda. Iar turneul de anul trecut al lui Avigdor Lieberman în aceste ţări întăreşte suspiciunea egiptenilor.

Cel mai lung fluviu din lume (aproape 6.700 de kilometri) provine din confluenţa Nilului Alb (având drept sursă Lacul Victoria, Uganda) şi al Nilului Albastru (Lacul Tana, Etiopia). Cele două „Niluri" mai mici se întâlnesc la Khartoum, capitala Sudanului. De acolo, Nilul traversează Egiptul pentru a ajunge, în final, în Mediterana. Ţările riverane sunt Sudanul, Burundi, Rwanda, Tanzania, Kenya, Uganda, Etiopia, RD Congo şi Egiptul.

87% din debitul Nilului este folosit de doar două ţări, Egiptul şi Sudanul, celelalte state riverane beneficiind de 13%.

Apa a devenit o problemă şi în Europa

image

Costuri mai eficiente, economie, duşuri mai scurte şi băi mai puţine. Acestea sunt propunerile conţinute într-un raport al Comisiei Europene, dat publicităţii marţi şi care avertizează Europa că se va confrunta, în curând, cu o criză a apei.

Bruxelles-ul încearcă să atragă astfel atenţia ţărilor UE că seceta prelungită, ce a lovit mai multe regiuni, şi împuţinarea rezervelor de apă vor avea consecinţe nefaste în viitorul apropiat, dacă nu vor fi luate, acum, măsuri preventive. Deja, seceta endemică nu mai este o problemă a ţărilor mediteraneene, Cehia, Belgia şi chiar regiuni din Franţa fiind expuse acestui risc.

Lipsa apei a devenit „o preocupare majoră în mai multe zone din Europa", susţine raportul, atrăgând atenţia că nici ploile masive de anul trecut nu au reuşit să refacă stocul hidrologic.

Comisarul european pentru Mediu, Janez Potocnik  Foto: EPA

image

„Sărăcia apei"

Creşterea preţurilor la apă nu ar fi soluţia cea mai bună, susţin autorii raportului, deoarece, unde a fost aplicată, măsura a creat deja un alt fenomen negativ, aşa-numita „sărăcie a apei".

Cu toate acestea, Emanuela Lobina, de la Unitatea de Cercetare a Serviciilor Publice, din Marea Britanie, a declarat pentru EuObserver că, deşi nu există încă o rezoluţie în acest sens, Bruxelles-ul face presiuni asupra statelor membre să umble la preţul apei. „În Marea Britanie, povara preţului se face deja simţită. Oamenii nu-şi mai permit un consum normal", a spus Lobina.

Ţelul UE, de „recuperare totală", tradus prin susţinerea de către populaţie a întregului consum, ce ar include şi costurile livrării apei, neluate în calcul până acum, ar încărca, evident, facturile. O asemenea măsură e greu de acceptat în acest moment de către guvernele naţionale, care preferă un sistem de tarifare graduală.

Ca alternativă, raportul propune ţărilor membre UE o „eficientizare" a politicii preţurilor şi măsuri de economisire. Iar europenilor le recomandă să facă duşuri mai scurte, băi mai puţine şi economie la apa menajeră.

Dacă această ultimă economie s-ar şi realiza, atunci consumul de apă ar putea scădea cu 19%, susţin autorii raportului. Iar o folosire mai redusă a duşurilor şi băilor ar putea aduce o economie de 20 sau chiar 30%, la nivel european.

În lume


Ultimele știri
Cele mai citite