Proces în Brazilia: bani contra voturi

Numeroşi membri ai Partidul Muncitorilor, la putere de zece ani în Brazilia, şi alţi oficiali vor compărea, mâine, în cel mai mare proces de corupţie din acest stat sud-american.

„Procesul secolului", cum l-a numit presa locală, vizează foşti miniştri, parlamentari, antreprenori şi bancheri implicaţi într-o pretinsă reţea care a cumpărat voturi în parlament, într-o afacere orchestrată de partidul de stânga între 2002 şi 2005.

Cunoscută sub termenul de „mensalao" (plăţi lunare mari), scandalul loveşte în apropiaţii fostului preşedinte brazilian Lula da Silva şi în coaliţia de guvernământ. Afacerea simbolizează o practică foarte comună în Brazilia: plata pentru sprijinul politic.

10.000 de dolari în schimbul votului

Persoanele implicate, judecate în stare de libertate, erau implicate într-un sistem foarte bine pus la punct destinat cumpărării sprijinului în Congres, în favoarea guvernului în timpul primului mandat al lui Luiz Inacio Lula da Silva (2003-2007), potrivit actului de acuzare. Fondator şi lider al Partidului Muncitorilor, Lula a fost exonerat, dar scandalul era să-l coste realegerea în 2006. Parlamentarii primeau mită până la 10.000 de dolari în schimbul votului lor.

Cei 38 de acuzaţi urmează să răspundă pentru averilor lor, spălare de bani, corupţie şi fraudă, delicte pentru care riscă până la 45 de ani de închisoare. Primele sentinţe se aşteaptă să fie pronunţate în luna septembrie, notează AFP.

Printre ei figurează lideri istorici ai Partidului Muncitorilor, între care trei ex-miniştri - Jose Dirceu (şeful de cabinet al preşedintelui Lula), Luiz Gushiken (Ministerul Comunicaţiei) şi Anderson Adauto (Transporturi) - şi mai multe de zece foşti parlamentari din patru partide membre ale coaliţiei care l-au sprijinit pe preşedintele da Silva.

Scandalul a ieşit la iveală în 2005, când deputatul coaliţiei Roberto Jefferson, nemulţumit de împărţirea puterii, a dezvăluit presei întregul sistem de corupţie creat de Partidul Muncitorilor. Procurorii susţin că banii se dădeau prin intermediul unei întreprinderi conduse de Marcos Valerio de Souza, care câştiga contracte pentru a desfăşura campanii pentru guvern şi transfera o parte din suma alocată parlamentarilor aliaţi, în acelaşi timp el solicita împrumuturi bancare pentru a alimenta vistieria Partidului Muncitorilor.