Încă un mic efort, doctore Draghi!

Noul preşedinte al Băncii Centrale Europene (BCE), a venit, joi, cu un mic cadou la summitul G20 de la Cannes. Este un gest elegant, dar Mario Draghi ar fi putut fi mai generos.

În unanimitate, consiliul guvernatorilor BCE a decis să reducă rata dobânzii - de la 1.5 la 1,25% - ceea ce reduce costul creditelor în ansamblul eurozonei.
Fostul guvernator al Băncii Italiei, care şi-a intrat în atribuţii la BCE, îşi începe mandatul aşadar cu o decizie de bun-simţ. Această scădere merge în direcţia dorită de liderii G20, ale căror ţări reprezintă 85% din bogăţia mondială.

Or, aceştia sunt neliniştiţi. Saga grecească maschează adevărata îngrijorare: perspectiva unei recesiuni în 2012. Ambianţa pe Croazetă nu era la înălţimea celei din primăvară, când se celebrează acolo a şaptea artă. Din contră, moralul este la pământ. Previziunile - făcute de FMI, Banca Mondială, OECD - anunţă un 2012 dificil: 1% cel mult creştere economică în zona euro; situaţie aproximativ la fel în SUA şi chiar încetinire în noile locomotive - ţările emergente, adică Brazilia ori China.

Ceea ce ameninţă nu e inflaţia, ci lipsa de activitate. E valabil în special pentru cele 17 state din eurozonă. Şomajul bate rate record după record: 10,2% în medie în eurozonă în septembrie şi spectrul unor grave tulburări sociale. Planurile de redresare bugetară sunt justificate de amploarea datoriilor suverane. Dar, în acelaşi timp, ele minează perspectivele unei redemarări adevărate a creşterii. Împiedică colectarea de taxe la buget şi nu permit nici asanarea finanţelor publice.

Trebuie aşadar inventat un coktail de politici conjuncturale şi inteligenţă. Dacă arma bugetului e limitată din cauza datoriei, poate fi folosită cea a monedei. La acest capitol, când privim spre dobânda practicată în SUA, Marea Britanie, Elveţia sau Japonia - între 0% şi 1%, ne gândim că Draghi ar fi trebuit să meargă mai departe.

El rămâne totuşi ancorat într-o tradiţie a prudenţei. A promis că va da o interpretare "cât mai otodoxă" mandatului său. Nici nu poate fi vorba ca BCE să procedeze ca Rezerva Federală sau Banca Angliei. Acestea cumpără direct datoria emisă de guvernele lor, ceea ce reprezintă o abominaţie inflaţionistă şi morală pentru Frankfurt. Dar asta ţine pieţele la respect. Iar domnul Draghi ar trebui să inventeze puţin această realitate. Cu alte cuvinte, să rămână totuşi puţin italian...