De-a ce se joacă Hamid Karzai?

De la vizita-fulger a lui Barack Obama la Kabul, în 28 martie - 26 de ore de zbor cu avionul pentru 30 de minute de convorbiri tensionate -, preşedintele afgan s-a dezlănţuit verbal contra „protectorilor“ săi occidentali.

Joia trecută, a acuzat ONU că ar fi orchestrat fraude masive pentru a împiedica alegerea sa în noiembrie 2009. Sâmbătă, a ameninţat că „va trece la talibani" dacă vor spori presiunile exercitate de comunitatea internaţională asupra sa. Duminică, a promis şefilor tribali din Kandahar că operaţiunile militare contra insurgenţilor, prevăzute pentru vara aceasta, nu vor avea loc fără acordul lor. În timp ce Casa Albă şi-a afişat preocuparea pentru această escaladare, NATO a decis, marţi, că s-a săturat.

„Comunitatea internaţională continuă să facă eforturi şi sacrificii imense pentru a susţine poporul afgan (n.r. - 130. 000 de militari şi ajutoare de miliarde de dolari). Sperăm şi credem că toate acestea vor fi recunoscute de către poporul afgan la cel mai înalt nivel", a declarat purtătorul de cuvânt al Alianţei.

Problema e că alianţa occidentală nu are altă soluţie decât să-l susţină pe preşedintele în exerciţiu, acelaşi pe care nu conteneşte să‑l critice. În ceea ce-l priveşte, Hamid Karzai anticipează retragerea trupelor străine, din iulie 2011. El ştie că şansele sale de supravieţuire politică depind de gradul de independenţă pe care-l va dovedi de-acum înainte. De aceea, în 10 martie l-a primit pe preşedintele iranian, Mahmoud Ahmadinejad, iar 15 zile mai târziu a semnat, la Beijing, acorduri comerciale cu preşedintele Hu Jintao.

„Declaraţiile lui Karzai sunt pentru consum intern", e de părere Mariam Abou Zahab, profesoară de ştiinţe politice la Sciences Po Paris. Preşedintele a fost umilit de către americani în timpul alegerilor. Acum se gândeşte mai ales la perioda de după retragerea lor. Vrea să arate că este un afgan adevărat, că poate rezista în faţa străinilor".

De ce a ridicat, însă, tonul taman acum? Ipoteza cea mai probabilă ar fi că, de luni de zile, Hamid Karzai negociază discret cu liderii talibanilor, cu speranţa că aceştia se vor alătura coaliţiei lui. Or, strategia americană constă mai degrabă într-o abordare a talibanilor moderaţi de pe poziţii de forţă şi numai după ce au fost slăbiţi în urma operaţiunilor militare. În acest scop, ei au obţinut colaborarea Pakistanului.