Cum se socotesc morţii în Siria?

După un an şi câteva luni de proteste violente, numărul real al persoanelor care şi-au piedut viaţa în Siria rămâne, în continuare, necunoscut. Cifrele oficiale înaintate de mai-marii Puterii indică peste 6.000 de victime, însă mai multe organizatii neguvernamentale dezvăluie o perspectivă şi mai sumbră: peste 15.000 de morţi.

Protestele populaţiei siriene care au apărut, iniţial, în ianuarie 2011 şi a căror violenţă a escaladat în luna martie a aceluiaşi an au împins Siria, în 2012, în mijlocul unui război civil.

Cetăţenii Siriei, sătui de crimele regimului condus de preşedintele Bashar al-Assad a cărui familie se află la şefia statului de mai bine de patru decenii, cer înlăturarea de la putere a dictatorului şi încetarea actelor de violenţă comise de armata siriană, supusă de altfel liderului sirian.

Solicitarea lor nu a fost trecută cu vederea, al-Assad răspunzând cu o desfăşurare de forţă îndreptată către propriul popor. Însă, actele de violenţă comise asupra civililor au fost puse pe seama grupărilor teroriste, deşi oficialii Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) aflaţi în Siria au declarat că există dovezi clare care arată că atacurile au fost săvârşite de forţele armate supuse preşedintelui Bashar al-Assad.

Femeile şi copiii, victimele celui mai sângeros atac

Atacul din luna mai a acestui an a fost catalogat drept unul dintre cele mai violente. Acesta a avut loc într-un sat din apropierea oraşului Hula, unde 108 persoane au fost ucise într-unul dintre cele mai sângeroase masacre de la începutul revoltelor din Siria, după cum descrie CNN.

Atrocitatea atacului care a revoltat opinia publică internaţională ţine de vârsta şi sexul celor care şi-au pierdut viaţa la finalul lui mai: din 108 oameni, 34 erau femei iar 49 erau copii, mulţi dintre ei chiar cu vârste mai mici de zece ani.

Aceste victime sunt doar o mică parte din numărul total. Accesul presei străine şi al organizaţiilor internaţionale pe teritoriul sirian fiind restrictionat semnificativ, singurele surse de informaţii sunt fie cele oficiale, fie cele ale ONG-urilor solidare cu Opoziţia, fie cele ale cetăţenilor de rând.

Imposibilitatea de a aduna cifre exacte şi tensiunile dintre cele două mari facţiuni din Siria, Al-Assad cu sustinătorii lui şi poporul, au determinat reprezentanţii Oficiului Înaltului Comisariat pentru Drepturile Omului (OHCHR) din Geneva să înceteze, în decembrie anul trecut, să mai adune informaţii privind numărul victimelor.

Sursele statului vs. sursele rebelilor

Totuşi, cum se calculează morţii în Siria?

La această întrebare au încercat să ofere un răspuns, cât se poate de realist, jurnaliştii de la BBC care au luat în calcul principalele cinci surse ale OHCHR.

Oficialii organizaţiei pentru drepturile omului de la Geneva au indicat că, până în decembrie 2011, au utilizat cinci surse de informaţii diferite care transmiteau, la rândul lor, cifre diferite.

“Vocea lui al-Assad”

Prima sursă este cea oficială, agenţia de presă de stat “Sana”, care face publice declaraţiile reprezentaţilor Puterii şi, implicit, datele statistice înaintate/aprobate de statul sirian. Cel mai recent bilanţ datează de la începutul lunii aprilie, când numărul oficial al morţilor se ridica la 6.143. Acesta include atât victimele în rândul civililor, cât şi în rândul soldaţilor.

Cifrele cresc substanţial dacă se iau în calcul informaţiile oferite de organizaţiile ce nu se află sub controlul statului.

Câteva mii de victime în plus

Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (SOHR) a emis un raport în data de 29 mai, indicând 9.183 de decedaţi, dintre care 3.821 făceau parte din forţele armate ale lui al-Assad.
Bilanţul creşte şi mai mult dacă ne îndreptăm atenţia către Centrul de Documentare al Violenţelor (VDC), care indică 13.145 de civili morţi şi 1.243 de agenţi armaţi ai regimului sirian.

O altă organizaţie considerată sursă credibilă de structurile ONU poartă denumirea “Martirii Siriei” şi înaintează cifre şi mai mari: 15.334 de persoane decedate, dintre care peste 14.000, civili.

De ce diferă “listele negre”?

Problema statistică privind bilanţul victimelor este generată de o sumă de factori. Printre aceştia se numără imposibilitatea identificării multora dintre decedaţi. Cei care se ocupă de întocmirea “listelor negre” se confruntă des cu acest impediment şi atrag atenţia: doar pentru că un cadavru nu are nume, nu înseamnă că nu există.

Un alt factor vizează numărarea persoanelor date dispărute în rândul morţilor. Din mărturiile familiilor şi ale puţinilor supravieţuitori care au fost prinşi, interogaţi şi torturaţi de serviciile de securitate ale lui Al-Assad, s-a răspândit ideea – devenită aproape certitudine – că cei dispăruţi de mai bine de câteva luni sunt deja morţi.

Totodată, împărţirea victimelor în civili şi soldaţi devine dificilă când organizaţiile neguvernamentale se confruntă cu agenţi morţi care au dezertat din forţele armate ale regimului Al-Assad. Până în prezent, nu s-a ajuns la un acord privind încadrarea lor într-o categorie sau alta.

Trista realitate este susţinută şi de activistul britanic Mahmoud Ali Hamad. El dezvăluie că multe dintre sursele care îi raportau lui sau reprezentanţilor străini numărul persoanelor moarte în atacuri au fost ucise, la rândul lor, sau au dispărut de pe pământul sirian.

În condiţiile în care o organizaţie internaţională precum Oficiul Înaltului Comisariat al Drepturilor Omului (OHCHR) de la Geneva a renunţat să mai colecteze date, se pune problema dacă şi cum se mai pot obţine informaţii privind numărul deceselor.

În opinia lui Ali Hamad, “chiar dacă ONU şi ONG-urile renunţă, sirienii nu trebuie să se dea bătuţi”.

Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al OHCHR, Rupert Colville, a explicat: “Cu toţii avem nevoie de cifre, inclusiv noi, dar costurile care intervin atunci când oferim date eronate ar fi prea mari şi ar putea submina credibilitatea rapoartelor nostre privind drepturile omului”.